sâmbătă, 27 octombrie 2012

Obiectele mele :)

Mane,

    Sunt putine obiecte pe care le-am pastrat de-a lungul anilor... un mic ursulet cadou, un poster cu un citat din Frank Herbert, un tricou cu multe semnaturi... de curand insa m-am "despartit" de un obiect pe care il port din clasa a 7-a :)

   Tin minte ca eram in magazinul Unirea, am ales cu pereche de blugi pentru scoala si mama mi-a spus ca imi trebuie si o curea. Pana atunci nu prea intelesesem eu importanta unui asemenea accesoriu si nici nu ii dadeam mare importanta. In general nu dadeam mare importanta aproape nici unuia dintre obiectele mele de imbracaminte: ai mei alegeau, eu purtam :)
    Cred ca acesta curea a fost unul dintre primele momente in care am ales "constient" ceva. Imi parea foarte masculina, puternica si logo-ul "Motor" imprimat pe catarama m-a convins la prima privire.
     Din acel moment cureaua mea "Motor" a fost alaturi de mine timp de aproape 12 ani: la examene, la cursuri, la conferinte, la intalniri romantice, la cinema, in toate momentele intime atat fizice, cat si sentimentale :P, in vacante si in certuri, la primul accident de masina si la prima prietena, in timpul filmarilor, al nuntilor sau al somnului in fel de fel de mijloace de transport in comun.
    Cand am cumparat-o era mult prea mare pentru mine asa ca i-am adaugat o gaura facuta pe genunchi cu un cui si un cutit de bucatarie... au urmat a doua si a treia gaura... am trecut la gaurile "din fabrica" si, o data cu sedentaritatea mea, au urmat toate celelalte... Cred ca unul din momentele in care mi-am dat seama ca trebuie sa fac ceva legat de posibila mea sanatate din viitorul apropiat a fost atunci cand am ajuns la ultima gaura... Si incet incet in ultimul an, am incercat sa ma apropii de prima gaura. Din pacate fizic nu mai era posibil, asa ca m-am resemnat multumit.
     E interesant ca de-alungul anilor am avut sansa sa port alte curele sau sa cumpar una noua, dar nici una nu m-a multumit indeajuns: erau prea subtiri, prea chicioase, prea fragile, prea aurii, prea prea. Asa ca reveneam la "Motor".
     Acum cateva zile probam o pereche de pantaloni si ma uitam in oglinda si nu-mi dadeam seama ce nu se potriveste. Am schimbat pantalonii, am schimbat camasa, sacoul...si nimic. Dupa un moment relevant ingenuu, mi-am dat jos cureaua si am privit-o cu atentie. Logo-ul masculin "Motor" disparuse de mult, pielea se incretise in multe puncte sensibile si apetitul meu pentru dulciuri ii transformase forma liniara intr-una aproape sinusoidala. Mi-am dat seama ca ma uitam la "primul meu obiect"... primul si probabil unul dintre ultimele care vor mai rezista alaturi de mine aproape 12 ani... fiecare cuta se asemana cu cercurile trunchiului unui copac: ani, intamplari, sentimente, amintiri.
     Am pus cureaua mea "Motor" peste tricourile cu semnaturi din liceu si generala, sub ursulet si langa scrisorile de la prieteni... din cand in cand deschid respectivul sertar in cautarea unui lucru neinsemnat, le vad si pret de cateva secunde imi aduc aminte... si apoi "coditianul" continua :)

Te pup cu drag de "nimicuri",
Al tau,
Tudor