Este ora 2 si in cateva ore se incheie un an foarte incarcat pentru mine... Nu stiu cum a fost 2010 pentru altii, dar pentru mine fu destul de nasol... nu e vorba aici de dezamagiri sau regrete sau alte alea alea, ci pur si simplu o gramada de probleme, de lucruri care s-au stricat, de afaceri care n-au mers cum trebuie, de prieteni care s-au departat si de oameni pe care i-am pierdut...
Zilele trecute am reusit sa vad un film destul de "special" :D
Ideea e simpla: 1ora jumate, 1 tip ingropat de viu. DA, numai un tip, intr-un cosciug, o ora si jumatate.
Eu nu sunt sunt un mare fan al acestui de gen de "chestii concentrate", daaaaar vi-l recomand cu draga inima si pot spune ca se apropie foarte mult de performanta din 2002 a lui "Phone Booth". In cazul de fata, Ryan Reynolds (Chaos Theory, The Proposal, Van Wilder si, in curand, Green Lantern :D) centreaza, da cu capul, da gol, apara si apoi mai da un gol.
BURIED este captivant din primele minute si este incredibil cum timp de ora si jumatate nu iti pierzi interesul, ba din contra: you will be blown-away and BURIED! De la miscari de camera, la lumina, la montaj, la structura epica, la mesaje si idei (unele subtile, altele poate mai mult sau mai putin patetice :P) frumos jucate, totul se imbina foarte frumos si te conduce spre un final "epic" prin continut, nu forma.
Asa ca, daca vreti sa vedeti ceva interesant de Revelion, si nu aveti chef de chestii siropoase, BURIED este o alegere care va va marca noaptea.
Azi, in timp ce ma simteam din ce in ce mai rau si capul imi exploda de fiecare data cand ma miscam, m-am gandit la toate cate s-au intamplat in ultima perioada... si am vrut sa le scriu... sa nu le uit... se poate si mai rau, dar, pana acum pentru mine, au fost mai multe decat am putut suporta. Si am adormit cu gandurile astea si, spre surprinderea mea, am visat ceva dragut...
V-am visat pe toti, ma plimbam prin centrul vechi si la fiecare pas dadeam de prieteni, amici, de fosti colegi pe care nu i-am mai vazut de ani de zile, de profesori, de oameni pe care speram ca o sa-i intalnesc la un moment dat... si erati toti acolo... si era o atmosfera placuta, Christmas like... fiecare avea treaba, fiecare cu ceva important de facut, dar bucurosi sa ne vedem... trecutul, prezentul si viitorul la un loc...
La final, l-am vazut si pe tata... era destul de preocupat cu un spectacol care avea loc acolo... am incercat sa-i vorbesc, dar nu ma recunostea, nu avea timp... si m-am trezit. :)
Asa ca am zis ca mai bine scriu de lucrurile si momentele frumoase de anul acesta... au fost cateva... dar multe au fost fugare, prea scurte... sau altele au fost facute partial si poate se vor finaliza cu bine la anu... Anul viitor nu are cum sa nu fie mai bine :)
Sper sa aveti o petrecere frumoasa diseara! Sa va bucurati de lucrurile "marunte" si sa ignorati ce va deranjeaza... Niciodata nu o sa fie "perfect", dar poate fi "foarte frumos" din perspectiva optima :D
Sper ca Catalina sa fie party-animal la munte cu colegii, sper ca Nicole sa se simta bine cu "her sexy-macho dentist", sper ca Sandra nu o sa mai planga de Revelionul asta si sa se bucure cu adevarat de ceea ce are langa ea, sper ca Alex si Anca sa aibe o seara romantica undeva in jurul Senei (d-aia asa de diabet sentimental + mancare buna & multa :P), sper ca Iulia sa aibe o noapte frumoasa si sa apuce sa stea macar un pic cu cine isi doreste, sper ca Gogu sa deschida sampania pe partie si sa le ude oleaca pe "the sexy-sisters" :P, sper sa fie super-party la Petrutz cu Radu si cu toti cei nenumarati Alecshi :), sper ca Flavius sa nu mai vorbeasca 3 ore la telefon, sper ca Botea sa nu fie suparat de dezordinea pe care o vom provoca toti cei peste 3 oameni care vom popula mansarda lui :D, sper sa fie bine acasa si sa adormim cu ceva sperante si ganduri pozitive pentru anul viitor.
Mai sunt multi altii la care ma gandesc (unii, si unele :P, pe care ii cunosc de curand), daaaar nu vreau sa devin un "stalker" si ma voi opri aici.
Cam atat... am o melodie care ma obsedeaza in ultimele zile... de la Ovi :) ... si are si un videoclip pe masura... e oleaca cam trista poate, dar e cu final deschis :D
vineri, 31 decembrie 2010
joi, 30 decembrie 2010
Mi-e rau...
O sa fiu scurt... MI-E RAU! :D
si sunt nervos si si sis hndfuhweoijoi si ma simt foarte ciudat si nasol...
Si mi-ai spus ca o sa fie bine si uite: NU E!
Si tot sper de cativa ani incoace ca o sa fie "mai bine" siiii NU E... si anul asta a fost aiowejfiojaerfjjere.
Sper ca maine sa fiu destul de coerent sa pot scrie ceva mai "legat"... acum ma duc sa mai vomit oleaca... asta daca reusesc sa ma dau jos din pat...
si sunt nervos si si sis hndfuhweoijoi si ma simt foarte ciudat si nasol...
Si mi-ai spus ca o sa fie bine si uite: NU E!
Si tot sper de cativa ani incoace ca o sa fie "mai bine" siiii NU E... si anul asta a fost aiowejfiojaerfjjere.
Sper ca maine sa fiu destul de coerent sa pot scrie ceva mai "legat"... acum ma duc sa mai vomit oleaca... asta daca reusesc sa ma dau jos din pat...
vineri, 24 decembrie 2010
Multi Anti-Eroi Eroi si niste diabet colindator
As fi vrut sa scriu cate ceva despre ultimele animatii pe care am apucat sa le vad... una acum cateva saptamani, alta mai de curand... Despicable Me & Megamind. :) Amandoua mi s-au parut dragute, daaaar cea produsa de Universal cu Steve Carell in rolul lui Gru (Despicable Me) e oleaca mai buna... adica si Will Ferrell s-a chinuit mult si a facut ceva frumos pentru Dreamworks, daaar The Army Minions a inclinat balanta puternic :D
As fi vrut sa scriu cate ceva (mai detaliat :P) si despre mega-super-alpha&omega-OMFG-avatarul2010-kapau productia celor de la Disney: TRON:Legacy. Si, desi l-am vazut de 2 ori (da, m-a dus Ovi... e NUMAI vina lui :D), nu pot intelege cum de are nota aia gigantica pe imdb.com... Jeff Bridges isi face treaba foarte bine, dar din pozitia lui de "supporting actor" nu are cum sa scape filmul de evidentele probleme epice slash wtf is going on slash am adormit si m-am trezit si cred ca o sa adorm la loc slash chestii random post-hippie slash alte alea alea. Daaar (din nou!:P) daca va plac SF-uri fara prea multe argumentari si "complexitati", mergeti frumos la IMAX sa va bucurati de spectacolul vizual si AUDITIV (Daft Punk la platane :D).
As fi vrut sa mai scriu si de altele (sau macar sa fiu mai organizat si "logic" in argumentarile mele), dar in ultimele saptamani s-au acumulat atatea probleme si ghinioane si stres si dchusdhaisciosadw9cniuvhiadsh incat nu mai conteaza...
Mie imi plac sarbatorile si, de obicei, incerc sa ma "integrez" in spiritul specific...colinde, cadouri, zambete, free-hugs :P, daaar pur si simplu anul asta fac diabet... nu mai pot... totul e fara gust... exact cum spuneam intr-un post acum cateva luni in urma, nimic nu a reusit sa ma mai bucure... am ramas fara motivatii de "trezit de dimineata"... sau poate, in contextul asta complicat, am, de fapt, motive, dar devin mecanice, mai mult sau mai putin altruiste, mai mult sau mai putin deus-ex-machina.
Am facut bradul la birou... ne-am strans si am mai palavragit... am mimat cate ceva si am vizionat ceva meciuri de Starcraft 2... am iesit cu "baietii" cateva ore ieri... am cumparat cateva cadouri... culcat foarte tarziu, trezit devreme... multa lume in jur de obicei, dar fiecare cu alte probleme pe cap... fiecare cu ale lui... poate nu "empatizez" eu cum trebuie, dar cantitatea de ipocrizie m-a facut sa ma simt destul de retras.
Stiu ca fiecare incearca sa fie cat mai ok si alea alea, dar imi dau seama ca, la finalul zilei, I'm back to square 0... La cate probleme au fiecare, cine mai e cu adevarat interesat de persoana de langa?! Suntem politicosi, prietenosi, afectiosi, "amabilituosi", insa fiecare cu "his own nothing box" :).
Poate sunt eu prea critic, dar e prea greu sa nu fiu...
Sa terminam cu ceva sweet care sper sa va motiveze sa "cumparati" dvd-ul: Papoy & Sooo Fluffy :)
As fi vrut sa scriu cate ceva (mai detaliat :P) si despre mega-super-alpha&omega-OMFG-avatarul2010-kapau productia celor de la Disney: TRON:Legacy. Si, desi l-am vazut de 2 ori (da, m-a dus Ovi... e NUMAI vina lui :D), nu pot intelege cum de are nota aia gigantica pe imdb.com... Jeff Bridges isi face treaba foarte bine, dar din pozitia lui de "supporting actor" nu are cum sa scape filmul de evidentele probleme epice slash wtf is going on slash am adormit si m-am trezit si cred ca o sa adorm la loc slash chestii random post-hippie slash alte alea alea. Daaar (din nou!:P) daca va plac SF-uri fara prea multe argumentari si "complexitati", mergeti frumos la IMAX sa va bucurati de spectacolul vizual si AUDITIV (Daft Punk la platane :D).
As fi vrut sa mai scriu si de altele (sau macar sa fiu mai organizat si "logic" in argumentarile mele), dar in ultimele saptamani s-au acumulat atatea probleme si ghinioane si stres si dchusdhaisciosadw9cniuvhiadsh incat nu mai conteaza...
Mie imi plac sarbatorile si, de obicei, incerc sa ma "integrez" in spiritul specific...colinde, cadouri, zambete, free-hugs :P, daaar pur si simplu anul asta fac diabet... nu mai pot... totul e fara gust... exact cum spuneam intr-un post acum cateva luni in urma, nimic nu a reusit sa ma mai bucure... am ramas fara motivatii de "trezit de dimineata"... sau poate, in contextul asta complicat, am, de fapt, motive, dar devin mecanice, mai mult sau mai putin altruiste, mai mult sau mai putin deus-ex-machina.
Am facut bradul la birou... ne-am strans si am mai palavragit... am mimat cate ceva si am vizionat ceva meciuri de Starcraft 2... am iesit cu "baietii" cateva ore ieri... am cumparat cateva cadouri... culcat foarte tarziu, trezit devreme... multa lume in jur de obicei, dar fiecare cu alte probleme pe cap... fiecare cu ale lui... poate nu "empatizez" eu cum trebuie, dar cantitatea de ipocrizie m-a facut sa ma simt destul de retras.
Stiu ca fiecare incearca sa fie cat mai ok si alea alea, dar imi dau seama ca, la finalul zilei, I'm back to square 0... La cate probleme au fiecare, cine mai e cu adevarat interesat de persoana de langa?! Suntem politicosi, prietenosi, afectiosi, "amabilituosi", insa fiecare cu "his own nothing box" :).
Poate sunt eu prea critic, dar e prea greu sa nu fiu...
Sa terminam cu ceva sweet care sper sa va motiveze sa "cumparati" dvd-ul: Papoy & Sooo Fluffy :)
marți, 14 decembrie 2010
But wishes, of course, are for children...
Acum o saptamana, la ora asta, lucram de zor la un film de prezentare... iesise chiar dragutz... dar "se futu" calculatorul tocmai la export... acum o saptamana vorbeam de proiecte in viitorul apropiat... ceva documentar, ceva emisiuni, ceva povesti... acum o saptamana ma bucuram ca vin sarbatorile si ca o sa fie cateva momente frumoase dupa un an greu... acum o saptamana lucrurile incepusera incet incet sa se aseze... acum o saptamana ai mei erau mai ok si tata mi-a zis ca e mandru de noi si ca-i place filmuletzul cu avioane si alte alea alea... acum o saptamana ajungeam acasa la 4 dimineata si ma culcam linistit... acum o saptamana totul era ok.
Acum ma uit la o caseta vhs veche de 25 de ani... am inceput sa pun pe dvd casetele de cand eram mic... e ciudat cum nuntile si inmormantarile se gasesc unele pe altele...si cum nici unele, nici altele nu s-au schimbat prea mult in atatia ani...85, 88, 90, 93, 95, 97... oare cei ramasi inca in viata din aceste imagini se mai vad ca atunci? cand te uiti in oglinda dupa 25 de ani de stres, copii, bucurii sau probleme, munca multa si cateva vacante, kilograme in plus si prieteni stinsi, mai iti aduci aminte? te speri? sau pur si simplu ai uitat?
Nu stiu cate sa scriu sa nu... dar vroiam sa notez cateva ganduri... acum probabil nu-mi dau inca seama de greutatile ce vor urma sau de alte probleme care o sa apara... acum mai mult ca sigur nu simt cat de mult am pierdut... firea mea e conceputa prost... e anapoda...poate e mai bine asa...
Ceea ce stiu sigur este ca am pierdut fiinta care m-a iubit (si m-ar fi iubit) cel mai mult din viata mea... indiferent de defectele mele, de realizarile mele, de felul cum arat sau cum gandesc... c e l m a i m u l t.
Am invatat mult de la tata... si as fi avut si mai multe... dar cel mai mult cred ca am invatat cum sa iubesc... fara masura, fara reguli, fara prejudecati, fara limite.
S-au terminat serialele de toamna... vin saptamanile "tematice"... tineti-va familia si prietenii aproape. Sa ne bucuram de ce ne-a mai ramas.
Imi tot spun (si spun si altora) ca o sa fie bine... incet incet... sper sa am dreptate.
Acum ma uit la o caseta vhs veche de 25 de ani... am inceput sa pun pe dvd casetele de cand eram mic... e ciudat cum nuntile si inmormantarile se gasesc unele pe altele...si cum nici unele, nici altele nu s-au schimbat prea mult in atatia ani...85, 88, 90, 93, 95, 97... oare cei ramasi inca in viata din aceste imagini se mai vad ca atunci? cand te uiti in oglinda dupa 25 de ani de stres, copii, bucurii sau probleme, munca multa si cateva vacante, kilograme in plus si prieteni stinsi, mai iti aduci aminte? te speri? sau pur si simplu ai uitat?
Nu stiu cate sa scriu sa nu... dar vroiam sa notez cateva ganduri... acum probabil nu-mi dau inca seama de greutatile ce vor urma sau de alte probleme care o sa apara... acum mai mult ca sigur nu simt cat de mult am pierdut... firea mea e conceputa prost... e anapoda...poate e mai bine asa...
Ceea ce stiu sigur este ca am pierdut fiinta care m-a iubit (si m-ar fi iubit) cel mai mult din viata mea... indiferent de defectele mele, de realizarile mele, de felul cum arat sau cum gandesc... c e l m a i m u l t.
Am invatat mult de la tata... si as fi avut si mai multe... dar cel mai mult cred ca am invatat cum sa iubesc... fara masura, fara reguli, fara prejudecati, fara limite.
S-au terminat serialele de toamna... vin saptamanile "tematice"... tineti-va familia si prietenii aproape. Sa ne bucuram de ce ne-a mai ramas.
Imi tot spun (si spun si altora) ca o sa fie bine... incet incet... sper sa am dreptate.
duminică, 5 decembrie 2010
ATAT!!!
Mi-am trimis Ovi ceva special... de sarbatori... stiind ca eu sunt un mare fan Michael Bay :P (in special al reclamelor sale :P) ... deci ATAT!
asa...de sarbatori... si Making Of-ul... o parte din el :D
Mai mult nu pot comenta... beyond words :))))
Voi reveni curand cu lucruri mai seriose, subiective si "depresive" :D
Ahh, mai vreti??? Normal! Michael a facut si in anii trecut "chestii" fantastice cu modelele :P
aaaand my favorite :D
asa...de sarbatori... si Making Of-ul... o parte din el :D
Mai mult nu pot comenta... beyond words :))))
Voi reveni curand cu lucruri mai seriose, subiective si "depresive" :D
Ahh, mai vreti??? Normal! Michael a facut si in anii trecut "chestii" fantastice cu modelele :P
aaaand my favorite :D
miercuri, 1 decembrie 2010
Intra in GOL ... cu febra musculara si festivaluri
3 short words
Dupa cum ma stiti nu sunt mare fan de filme experimentale :) Daaar, in seara asta, pentru ca filmul romantic la care doream sa ne uitam "s-a f STELUTZA STELUTZA ut", am inceput sa ne uitam la Enter The Void... Petrut si Ovi mi l-au recomandat cu draga inima, insa gusturile lor intr-un asemenea context sunt foarte subiective :D... Tinand cont ca ultimul film am lui Gaspar Noe, Irreversible, fu tare fain pentru mine (alaturi de altele gen The Dreamers) si ca productia e foarte controversata, am zis ca merita sa incercam. ... Sau poate doar ma gandeam ca o s-o vad inca o data pe Monica Bellucci goala... yessss, moving swiftly along...
Filmul tine 2h40min...DA, 2 ORE SI 40 DE MINUTE si, incredibil :P, NU am adormit... poate pentru ca mai schimbam cate o vorba cu Anca si Ana (si spre final cu Alex "Angajatul Lunii" Dobre si Botea, care au ajuns cu intarziere). Sooo BIG PLUS.
De asemenea multe, FOARTE multe, secvente de sex si ceva momente de violenta RANDOM. Sexualitate explicita --> DOUBLE the plus. TRIPLE the Excitement.
Pe langa sex si alea alea, vizual filmul este O BOMBA!!! Trebuie neaparat vazut la cinema sau pe o plasma mare (full HD :P) pentru a va bucura de intreaga imaginatie a regizorului si de creativitatea directorului de imagine. Sa nu va prind ca va uitati la el pe laptop sau tv --> CINEMA!
Da, se putea poate putin mai scurt (gen 2 ore gen... MAXIM) ... da, putea sa fie putin mai repetitiv... da, putea sa mai adauge putine elemente epice... dar, e un film "d'Auteur" si cel putin se ridica la asteptarile mele. Deeeci, de vazut! Si daca vreti neaparat un motiv puternic ganditi-va la asta:
REGIZOR SUD-AMERICAN + TOKYO + MULT SEX + TIPE MISTO + DROGURI = worth seeing.
Altfel nimic prea special... am o febra musculara intensa... I am sooo lame :) ... si am reusit sa trimit scurt-metrajul de licenta la 11 festivaluri... pana acum :D In total as vrea sa-l trimit in vreo 20 de locuri... si daca intra in selectie la 3-4 dintre ele ar fi interesant. Dar nu-mi fac sperante false :P
O chestie funny mi-a scris tipul de la festivalul din Beijing cand i-am cerut niste detalii despre livrare:
Pur si simplu radeam ca prostu' la filmare in timp ce citeam e-mail-ul si Gogu se uita nedumerit la mine. :DBeijing is a great city welcoming of all sorts of works, provided they do not upset the safety and harmony of the glorious workers' society.
marți, 30 noiembrie 2010
Inca 1 luna, cateva pierderi si cateva seriale bune
Nu stiu cum ati crescut voi, dar eu nu am fost crescut sa pierd. Nu zic ca e bine sau rau... 10 era ceva obisnuit...de bun simt asa :P... 9 deja incepeau problemele... 8? poftim? ce sa faci tu, mah?
Si felul acesta de a privi lucrurile e ok. E constructiv, dar e foarte greu de suportat.
Azi am inceput sa adaug rosii si ceapa si fasole verde in dieata... big improvement :D pe langa pui, masline, branza, salata & ardei... a trecut o luna... inca una and that's that. Daca ma tin si de un program de exercitii regulat, poate chiar iese ceva interesant... ar trebui... cel putin aici nu prea pot da gres.
Nu vroiam sa mai scriu azi... mi-e sila intr-un fel de mine... nu neaparat in sensul peiorativ, ci pur si simplu cel in care nu sunt multumit. Am pierdut prea mult din ce-am jucat in ultima vreme... nici una, nici alta n-au iesit. Nu sunt obisnuit sa nu castig... asta nu inseamna ca nu stiu sa pierd. Am pierdut de multe ori si voi mai pierde, dar nu asa... nu atat de independent de puterile mele.
Trebuie sa am rabdare. Multa rabdare. Sa nu pierd momentele urmatoare. Incet incet.
Ovidiu mi-a trimis o lista a multora dintre "cognitive biases" umane. Nu stiu cum sa traduc exact... probabil "prejudecati cognitive". Incepi si citesti lista aia lunga si te sperii de cate probleme iti dai seama ca ai. :D Niiiiice!
Bine ca mai am cateva episoade din The Big Bang Theory :P ... si Dexter si Boardwalk... si House si Stargate :))))
You're making a fool of yourself. Handle your shit, Tudor! :)
Si felul acesta de a privi lucrurile e ok. E constructiv, dar e foarte greu de suportat.
Azi am inceput sa adaug rosii si ceapa si fasole verde in dieata... big improvement :D pe langa pui, masline, branza, salata & ardei... a trecut o luna... inca una and that's that. Daca ma tin si de un program de exercitii regulat, poate chiar iese ceva interesant... ar trebui... cel putin aici nu prea pot da gres.
Nu vroiam sa mai scriu azi... mi-e sila intr-un fel de mine... nu neaparat in sensul peiorativ, ci pur si simplu cel in care nu sunt multumit. Am pierdut prea mult din ce-am jucat in ultima vreme... nici una, nici alta n-au iesit. Nu sunt obisnuit sa nu castig... asta nu inseamna ca nu stiu sa pierd. Am pierdut de multe ori si voi mai pierde, dar nu asa... nu atat de independent de puterile mele.
Trebuie sa am rabdare. Multa rabdare. Sa nu pierd momentele urmatoare. Incet incet.
Ovidiu mi-a trimis o lista a multora dintre "cognitive biases" umane. Nu stiu cum sa traduc exact... probabil "prejudecati cognitive". Incepi si citesti lista aia lunga si te sperii de cate probleme iti dai seama ca ai. :D Niiiiice!
Bine ca mai am cateva episoade din The Big Bang Theory :P ... si Dexter si Boardwalk... si House si Stargate :))))
You're making a fool of yourself. Handle your shit, Tudor! :)
duminică, 28 noiembrie 2010
2 Politice & 1 cu Magie printre cateva seri lungi
Am vrut sa tot scriu despre ce-am mai facut/vazut/auzit zilele astea...si n-am reusit... am amanat si, evident, am uitat :D Cateva din lucrurile pozitive sunt ultimele filme pe care am apucat sa le vad...
Casino Jack este KAPAUUU!! :P Kevin Spacey face un rol excelent intruchipandu-l pe celebrul lobby-ist Jack Abramoff. George Hickenlooper, cunoscut (si premiat :P) mai mult pentru documentarele sale, va serveste o imagine controversata si sensibila a vietii politice americane actuale. Si chiar daca va pierdeti putin in detalii (cum am reusit eu... desi Botea m-a pus la punct repede :D), mesajul este clar: e ceva putred cam pe peste tot.
Acum am vazut ca regizorul a murit foarte recent...acum 1 luna de zile... in timp ce era in campania de promovare a filmului, a imbinat un medicament in supradoza + alcool + problemele sale de inima = DEATH.
Pacat. As fi fost foarte bucuros sa vad si mai multe filme de fictiune din parte lui... but, life happens.
Joi noapte, de la 3 la 5 dimineata, in timp ce Radu si Alexutzu dormeau sforaind in canapele din jurul meu si asteptam render-ul vietii de la ultimul videoclip :), am vazut The Special Relantionship. Desi, regizorul nu-mi spune mare lucru (ca notorietate), scenaristul face TOTI BANII: Peter Morgan. Acest "tanar" londonez o scris, printre altele, The Last King of Scotland, Frost vs. Nixon & The Queen. Asa ca succes-ul acestui film (de televiziune...desi calitatea depaseste cu mult target-ul dorit) sunt garantate.
Pe scurt, povestea e simpla: relatia dintre Statele Unite si U.K. vazuta prin prisma prieteniei dintre Tony Blair si Bill Clinton...ultimii ani ai lui Clinton, ascensiunea lui Tony, un scandal sexual, un razboi european si relatiile cu neveste. Totul bine si frumos... iar daca va plac filmele socio-politice, foarte frumos. Chiar daca nu va dati in vant dupa asemenea filme, merita vazute macar cateva secvente pentru felul in care Michael Sheen si Dennis Quaid ii "joaca" pe cei 2 mari lideri politici.
Ultimul, dar nu cel din urma :P, prima parte din Harry Potter & The Deathly Hallows. Aici sunt multe de zis... sa incepem cu cele bune: de vazut neaparat in IMAX pentru a va bucura de calitatea vizuala (si auditiva evident :P) superba a filmului. Nimic exagerat, nimic tras de par, toate efectele sunt unde trebuie si cat trebuie ca sa va lase cu gura cascata uitandu-va dintr-un colt al altuia al ecranului :) Siii e MULT MAI MULTA actiune decat in celalalte... the epic battles are really EPIC :D FTW!
Parte proasta a filmului e faptul ca target-ul principal sunt copii si ceva adolescenti... deeeeci rating-ul filmului e PG-13.... deci violenta, dar mai moderata si fara sange ... LAME! ... si fara injuraturi si alea alea!!! LAME AGAIN!! ... si cel mai nashpa: fara sex. MEGA LAME!!!
Acum nu spun ca vroiam sa vad Kill Bill pe ecran, cu sange tasnind la fiecare magie sau lupta... nu spun ca vroiam sa injure ca-ntr-un videoclip cu Parazitii... nu spun ca vroiam sa vad secvente de sex intre cuplurile de pe ecran... daaaar se putea PUTIN mai pasional. Se simte foarte mult (eu cel putin :P) aceasta restrangere. E prea mult dorit "ca la carte"-ul si moderatia, iar actorii tineri nu reusesc sa duca prea bine restul incat sa compeseze.
Erau mult momente in care pur si simplu vroiam doar oleaca mai mult... s-o pupe mai bine un pic... sa-l stranga mai tare in brate...si mai lung... sa-l tina de mana cum trebuie... sa-l injure si sa-si traga unul altuia pumni ca-n spatele blocului... Pana la urma, situatiile limita in care sunt puse personajele, ar fi permis fara nici o problema aceste mici "excese".
Din aceste motive, as fi sperat si la un alt regizor, mai "tupeist" decat David Yates...adica si Mike Newell (Donnie Brasco, Prince of Persia) a facut o treaba putin mai dura in partea a 4-a (Harry Potter & The Goblet of Fire)... iar cel mai bun film din serie mie inca mi se pare cel facut de Alfonso Cuaron (Y Tu Mama Tambien, Children of Men), Harry Potter & The Prisoner of Azkaban. Cuaron pur si simplu a schimbat total macazul: viziunea lui "noir", mult mai intunecata asupra situatiilor a fost jfijfjjfo3eo0i29f YEAAAH!!!!
Din pacate nu totul e asa de bine si frumos ca-n aceste filme... life sucks and then you die.
Poate nici chiar asa, but still... mai vroiam sa va spun chestii mai mult sau mai putin neimportante sau deprimante... dar, mai mult ca sigur, are fiecare pe cap destule... asa ca, uitati-va si macar la unul dintre filmele de mai sus si sa speram ca sapt. viitoare dezamagirile vor fi mai putine.
Casino Jack este KAPAUUU!! :P Kevin Spacey face un rol excelent intruchipandu-l pe celebrul lobby-ist Jack Abramoff. George Hickenlooper, cunoscut (si premiat :P) mai mult pentru documentarele sale, va serveste o imagine controversata si sensibila a vietii politice americane actuale. Si chiar daca va pierdeti putin in detalii (cum am reusit eu... desi Botea m-a pus la punct repede :D), mesajul este clar: e ceva putred cam pe peste tot.
Acum am vazut ca regizorul a murit foarte recent...acum 1 luna de zile... in timp ce era in campania de promovare a filmului, a imbinat un medicament in supradoza + alcool + problemele sale de inima = DEATH.
Pacat. As fi fost foarte bucuros sa vad si mai multe filme de fictiune din parte lui... but, life happens.
Joi noapte, de la 3 la 5 dimineata, in timp ce Radu si Alexutzu dormeau sforaind in canapele din jurul meu si asteptam render-ul vietii de la ultimul videoclip :), am vazut The Special Relantionship. Desi, regizorul nu-mi spune mare lucru (ca notorietate), scenaristul face TOTI BANII: Peter Morgan. Acest "tanar" londonez o scris, printre altele, The Last King of Scotland, Frost vs. Nixon & The Queen. Asa ca succes-ul acestui film (de televiziune...desi calitatea depaseste cu mult target-ul dorit) sunt garantate.
Pe scurt, povestea e simpla: relatia dintre Statele Unite si U.K. vazuta prin prisma prieteniei dintre Tony Blair si Bill Clinton...ultimii ani ai lui Clinton, ascensiunea lui Tony, un scandal sexual, un razboi european si relatiile cu neveste. Totul bine si frumos... iar daca va plac filmele socio-politice, foarte frumos. Chiar daca nu va dati in vant dupa asemenea filme, merita vazute macar cateva secvente pentru felul in care Michael Sheen si Dennis Quaid ii "joaca" pe cei 2 mari lideri politici.
Ultimul, dar nu cel din urma :P, prima parte din Harry Potter & The Deathly Hallows. Aici sunt multe de zis... sa incepem cu cele bune: de vazut neaparat in IMAX pentru a va bucura de calitatea vizuala (si auditiva evident :P) superba a filmului. Nimic exagerat, nimic tras de par, toate efectele sunt unde trebuie si cat trebuie ca sa va lase cu gura cascata uitandu-va dintr-un colt al altuia al ecranului :) Siii e MULT MAI MULTA actiune decat in celalalte... the epic battles are really EPIC :D FTW!
Parte proasta a filmului e faptul ca target-ul principal sunt copii si ceva adolescenti... deeeeci rating-ul filmului e PG-13.... deci violenta, dar mai moderata si fara sange ... LAME! ... si fara injuraturi si alea alea!!! LAME AGAIN!! ... si cel mai nashpa: fara sex. MEGA LAME!!!
Acum nu spun ca vroiam sa vad Kill Bill pe ecran, cu sange tasnind la fiecare magie sau lupta... nu spun ca vroiam sa injure ca-ntr-un videoclip cu Parazitii... nu spun ca vroiam sa vad secvente de sex intre cuplurile de pe ecran... daaaar se putea PUTIN mai pasional. Se simte foarte mult (eu cel putin :P) aceasta restrangere. E prea mult dorit "ca la carte"-ul si moderatia, iar actorii tineri nu reusesc sa duca prea bine restul incat sa compeseze.
Erau mult momente in care pur si simplu vroiam doar oleaca mai mult... s-o pupe mai bine un pic... sa-l stranga mai tare in brate...si mai lung... sa-l tina de mana cum trebuie... sa-l injure si sa-si traga unul altuia pumni ca-n spatele blocului... Pana la urma, situatiile limita in care sunt puse personajele, ar fi permis fara nici o problema aceste mici "excese".
Din aceste motive, as fi sperat si la un alt regizor, mai "tupeist" decat David Yates...adica si Mike Newell (Donnie Brasco, Prince of Persia) a facut o treaba putin mai dura in partea a 4-a (Harry Potter & The Goblet of Fire)... iar cel mai bun film din serie mie inca mi se pare cel facut de Alfonso Cuaron (Y Tu Mama Tambien, Children of Men), Harry Potter & The Prisoner of Azkaban. Cuaron pur si simplu a schimbat total macazul: viziunea lui "noir", mult mai intunecata asupra situatiilor a fost jfijfjjfo3eo0i29f YEAAAH!!!!
Din pacate nu totul e asa de bine si frumos ca-n aceste filme... life sucks and then you die.
Poate nici chiar asa, but still... mai vroiam sa va spun chestii mai mult sau mai putin neimportante sau deprimante... dar, mai mult ca sigur, are fiecare pe cap destule... asa ca, uitati-va si macar la unul dintre filmele de mai sus si sa speram ca sapt. viitoare dezamagirile vor fi mai putine.
miercuri, 24 noiembrie 2010
Ploaie, asfalt, lumini, noapte si schimbari
Nu-mi place frigul... si toamna mi se pare destul de over-rated :D... toti visatorii melancolici si alea alea... si bine ca sunt frunzele colorate, dar imi ingheata toate cele daca incerc sa ma plimb... singurele parti bune ale acestui anotimp sunt inceputul (foarte scurt, dar inca cald :P) si faptul ca-ti dai seama ca in viitorul apropiat vin sarbatorile. Asta cu sarbatorile e cu dus si-ntors... tot scurt...siii cheltuielile cresc, si nu intotdeauna satisfactia daruirii cadourilor e destul de mare.
Cu toate astea, din cand in cand, sunt momente cu "combinatii" reusite... in ultimele 2 nopti pe la 3 dimineata, ceva ploaie, cu ceva asflat reflectorizant al reclamelor luminoase din centru, cu absenta masinilor si oamenilor si cu o perpectiva larga "din balcon" :P au creat o atmosfera placuta... foarte placuta. Si drumul spre casa, in care am prins majoritatea semafoarelor pe verde, cu cd-ul cu Dire Straits si Queen la un nivel sonor ridicat (pentru a ascunde huruitul Tunetului Albastru :P), a parut foarte placut. Foarte. Exact ca in inceputul de la Taxi Driver, numai ca in sensul opus. :)
Soooo, mi-am limpezit putin gandurile din ultimele zile... calm, nemultumit, dar satisfacut cumva.
M-am tot gandit daca oamenii se schimba cu adevarat sau nu... Eu cred ca odata ajunsi la o anume "maturitate" (desi termenul e prost folosit in cazul de fata, pt. ca marea parte dintre noi nu ajung sa fie "maturi" :P), adica prin liceu-facultate, personalitatea si valorile morale ale oamenilor se cristalizeaza. Astfel, dupa aceasta perioada, schimbarile posibile sunt foarte mici si foarte foarte lente.
Si totusi, aud de la multa lume ca "s-au schimbat" sau ca cutare "e total diferit" (de cele mai multe ori in sens negativ :|). In majoritatea cazurilor, evaluarea initiala asupra persoanei in cauza fost de la inceput eronata, si deci situatia actuala nu contravine cu trecutul. Sau, foarte rar :P, cristalizarea are loc putin mai tarziu... poate inca 1-2 ani. Exista si exceptia unui eveniment deosebit de grav, cand impactul este foarte mare si uneori modifica cristalizare...indiferent de stadiul ei.
La final, problema mea nu e cu cei din jurul meu, ci cu mine... M-am schimbat eu in ultimii ani? Valorile morale, credinta si sperantele (ideile in esenta lor) sunt exact ca acum 6 ani... de regretat nu regret nimic... si totusi ma intreb mai des "ce-ar fi fost daca"... ma comport diferit acum? am fost prea rau/prost/dobitoc in nu stiu ce situatie? am devenit prea indulgent/tolerant/mandru ?
Defecte am destule... le stiam si le stiu... poate ca, relationand mai mult cu cei din jurul meu in ultimii 6 ani, am inceput sa le vad in ce in ce mai bine. Sunt constient de ele... voi reusi sa le depasesc? macar partial? Nu cred... si daca se va intampla, probabil va fi prea tarziu :P
Nu stiu daca e "de bine" sau "de rau"... aceste valori labile nu cred ca se aplica... dar cu siguranta densitatea in timp a "ce-ar fi fost daca" va creste proportional cu varsta. Singura mea speranta e sa nu fie o crestere exponentiala :)
Poate in seara asta mai prind cateva lumini lungi in asfalt...
Cu toate astea, din cand in cand, sunt momente cu "combinatii" reusite... in ultimele 2 nopti pe la 3 dimineata, ceva ploaie, cu ceva asflat reflectorizant al reclamelor luminoase din centru, cu absenta masinilor si oamenilor si cu o perpectiva larga "din balcon" :P au creat o atmosfera placuta... foarte placuta. Si drumul spre casa, in care am prins majoritatea semafoarelor pe verde, cu cd-ul cu Dire Straits si Queen la un nivel sonor ridicat (pentru a ascunde huruitul Tunetului Albastru :P), a parut foarte placut. Foarte. Exact ca in inceputul de la Taxi Driver, numai ca in sensul opus. :)
Soooo, mi-am limpezit putin gandurile din ultimele zile... calm, nemultumit, dar satisfacut cumva.
M-am tot gandit daca oamenii se schimba cu adevarat sau nu... Eu cred ca odata ajunsi la o anume "maturitate" (desi termenul e prost folosit in cazul de fata, pt. ca marea parte dintre noi nu ajung sa fie "maturi" :P), adica prin liceu-facultate, personalitatea si valorile morale ale oamenilor se cristalizeaza. Astfel, dupa aceasta perioada, schimbarile posibile sunt foarte mici si foarte foarte lente.
Si totusi, aud de la multa lume ca "s-au schimbat" sau ca cutare "e total diferit" (de cele mai multe ori in sens negativ :|). In majoritatea cazurilor, evaluarea initiala asupra persoanei in cauza fost de la inceput eronata, si deci situatia actuala nu contravine cu trecutul. Sau, foarte rar :P, cristalizarea are loc putin mai tarziu... poate inca 1-2 ani. Exista si exceptia unui eveniment deosebit de grav, cand impactul este foarte mare si uneori modifica cristalizare...indiferent de stadiul ei.
La final, problema mea nu e cu cei din jurul meu, ci cu mine... M-am schimbat eu in ultimii ani? Valorile morale, credinta si sperantele (ideile in esenta lor) sunt exact ca acum 6 ani... de regretat nu regret nimic... si totusi ma intreb mai des "ce-ar fi fost daca"... ma comport diferit acum? am fost prea rau/prost/dobitoc in nu stiu ce situatie? am devenit prea indulgent/tolerant/mandru ?
Defecte am destule... le stiam si le stiu... poate ca, relationand mai mult cu cei din jurul meu in ultimii 6 ani, am inceput sa le vad in ce in ce mai bine. Sunt constient de ele... voi reusi sa le depasesc? macar partial? Nu cred... si daca se va intampla, probabil va fi prea tarziu :P
Nu stiu daca e "de bine" sau "de rau"... aceste valori labile nu cred ca se aplica... dar cu siguranta densitatea in timp a "ce-ar fi fost daca" va creste proportional cu varsta. Singura mea speranta e sa nu fie o crestere exponentiala :)
Poate in seara asta mai prind cateva lumini lungi in asfalt...
luni, 22 noiembrie 2010
O Duminica PLINA, Eu Prost... si o Evadare Americana
"Dar pana la urma, priveste partea pozitiva a lucrurilor... el mai traieste vreo 20-25 de ani...asta daca nu cumva ii face ea vreo cura cu arsenic pana atunci. Si nici macar nu e vreun George Clooney... mai degraba roacherul ala ratat din filme..."
- Radu, fratele meu, pilot :)
Am avut o ultima zi de saptamana foarte incarcata. Si am fost prost. :) Ca de obicei.
Toata saptamana trecuta a fost incarcata de multi barbati mai mult sau mai putin nesimtiti (sau pur si simplu ignoranti...) care au facut multe femei si fete sa sufere.. cateva dintre ele erau si prietene cu mine... si, poate uneori e greu s-o accept, dar barbatii sunt porci. Si, cand nu sunt porci, sunt chiori si nu vad cat de mincinoase, prefacute, nehotarate (sau pur si simplu "curve") sunt femeile de langa ei.
Nu zic ca nu sunt femei si barbati sinceri si "adevarati", care isi pot mentine o axiologie puternica... daaar multi prefera sa zica ca "s-au schimbat" si ca "viata e diferita" si alte porcarii, in loc sa accepte ca au facut o prostie si ca au gresit.
Pana aici totul bine...insa, cand acele persoane (alea pe care le duce cat de cat capul...care sunt putine :P) sunt constiente de falsa lor realitate si moralitate, si staruie in naivitatea lor crezand ca ceva o sa se schimbe, IT'S JUST PLAIN DUMB!
Booon... si ma enervez ca si eu sunt la fel de "copil" crezand ca pot ajuta/schimba/sustine pe cineva intr-o astfel de situatie... eu si cavalerul in armura stralucitoare. Ohh, Doamne!
Oamenii nu vor ajutor, vor doar cineva care sa-i asculte si cumva sa ii inteleaga si sa le dea dreptate sau sa-i ghideze spre dreptatea la care inconstient se asteapta. Uneori imi iese... de multe ori :) Si toate bune si frumoase... pana cand vad eu ca straluceste armura pe mine si cred eu ca oamenii din jurul meu chiar au nevoie de mai mult... Tudor, EJTI BROST!
Si aseara am fost foarte prost... multumesc mult, Alex ca ai raspuns pe skype :) si am vorbit... am reusit sa adorm cumva... desi am visat numai tampenii si azi dimineata iar incepusem sa tremur de nervi. Si bine ca am vorbit cu frati-miu care m-a calmat si am aflat de la el inca cateva detalii care mi-au demonstrat a N-a oara cat de mult mint femeile, cat de nehotarate sunt si cat de "curve" sunt.
Ce e interesant e ca, in momentul in care mamele le zic baietilor lor ca femeile sunt curve si nesimtite, acestia cumva rad, si ignora sfatul parintilor, crezand ca e gluma...mai mult sau mai putin... si cand auzim de la femeile din jurul nostru ca ele cred ca femeile inseala mai mult decat barbatii si ca sunt "mai curve" decat noi, tot radem si glumim... lasa, ca stim noi mai bine! Noi, barbatii, estem aia dashtepti si curvari si toate alea alea...am vazut noi in filme si carti si suntem shmecheri si ce PLNoastra!
Ignorance is bliss!
Altceva?! Filmul de ieri a fost bun. Mult mai bun decat ma asteptam... eu si Cata ne tineam de mana, transpiram si eram cu tensiunea in crestere in timp ce Russel Crowe facea nu stiu chestii elaborate pe ecran. Deeeci: 3 Days Left de vazut! E si regizat de tipul care a facut Crash si In The Valley of Elah... si care a mai si scris Casino Royale, Million Dollar Baby si alte d-astea neimportante :P
Filmul e simplu... un profesor linistit incearca sa-si scape sotia din inchisoare. Ea a fost condamnata pe nedrept, si el decide sa riste totul pentru ca altfel nu mai are cum sa traiasca... ce bine ca macar el avut parte de un regizor/scenarist care-i sa-i faca armura stralucitoare sa se contureze bine si frumos.
Eu o sa ma duc sa-l revad miercuri :) Asta daca nu ma enervez si ma omor din greseala incercand sa omor pe cineva. :D
Mai vreti?! ... spuse Tudor strigand (pregatit de un speech epic) celor cativa speriati care citesc aceste randuri.
Magic, motherfucker!
vineri, 19 noiembrie 2010
Fragmente de Iubire
Tocmai am terminat cartea lui Nicole Kraus.... WOW!!!
A fost jhhds hfhjffjhvjw3409oisdfjibj YEAAAH!!!!
Nu pot sa zic ca citest enorm, dar in ultimii ani am intalnit putin carti care sa ma bucure intr-atat... parca am 13 ani si tocmai am terminat sa citesc intr-o zi Harry Potter and the Goblet of Fire. I am such a nerd :D
Sper din tot sufletul ca ecranizarea, care trebuie sa apara in 2012 (desi nu sunt mult detalii legate de productie pe imdb...), sa se ridice la nivelul cartii si sa aibe un regizor bun care sa puna macar un sfert din savoarea romanului in film...un Inarritu sau Cuaron sau del Toro sau Yann Samuell (Jeux D'enfants)...
Anyway...o sa continui cu un mic fragment din carte... nu are stricta legatura cu firul epic, dar e asa...fluffy :)
A fost jhhds hfhjffjhvjw3409oisdfjibj YEAAAH!!!!
Nu pot sa zic ca citest enorm, dar in ultimii ani am intalnit putin carti care sa ma bucure intr-atat... parca am 13 ani si tocmai am terminat sa citesc intr-o zi Harry Potter and the Goblet of Fire. I am such a nerd :D
Sper din tot sufletul ca ecranizarea, care trebuie sa apara in 2012 (desi nu sunt mult detalii legate de productie pe imdb...), sa se ridice la nivelul cartii si sa aibe un regizor bun care sa puna macar un sfert din savoarea romanului in film...un Inarritu sau Cuaron sau del Toro sau Yann Samuell (Jeux D'enfants)...
Anyway...o sa continui cu un mic fragment din carte... nu are stricta legatura cu firul epic, dar e asa...fluffy :)
“E cu putinta ca prima femeie sa fi fost Eva, dar prima fata va fi intotdeauna Alma.
Poate ca prima data când ai vazut-o pe Alma aveai zece ani. Statea in soare si isi scarpina picioarele. Sau desena cu un bat litere in praf. La scoala o trageau de par. Sau tragea ea pe altii de par. Si o parte din tine se simtea atrasa de ea, iar alta parte din tine rezista - prefera sa faca un tur cu bicicieta, sa arunce o piatra, sa nu se incalceasca in complicatii. Simteai, in una si aceeasi suflare, forta unui barbat si mila de tine însuti, care te facea sa fii mic si indurerat. O parte din tine gandea:<<Te rog, nu te uita la mine. Daca nu te uiti, pot sa ma indepartez>>.Alta parte din tine o ruga: <<Uita-te la mine!>>
Daca iti aduci aminte de prima oara când ai vazut-o pe Alma, iti aduci aminte si de ultima oara. Clatina din cap. Sau se dizolva dincolo de camp. Sau de fereastra ta.Vino înapoi, Alma! Strigai. Vino Inapoi! Vino Inapoi! Dar nu a venit.Cu toate ca pe atunci erai baiat mare, te simteai pierdut ca un copil. Si cu toate ca mandria iti fusese stirbita, te simteai la fel de urias ca si iubirea pe care i-o purtai.
A plecat si in urma ei nu a ramas decât spatiul in care ai crescut pe langa ea, ca un copac care creste lânga un gard.
Timp indelungat spatiuil a ramas vid. Poate ca ani intregi. Când, in cele din urma, s-a umplut, ai stiut ca noua dragoste pe care o simteai pentru alta femeie nu ar fi fost posibila daca aceasta nu era Alma. Daca n-ar fi existat Alma, n-ar fi existat un spatiu vid si nici nevoia de a-l umple.Fireste, sunt si imprejurari in care baiatul in chestiune refuza sa inceteze sa strige din strafundurile fiintei lui dupa Alma. Declara o greva a foamei. Implora. Umple o carte intreaga cu dragostea lui pentru ea. Staruie si preseaza pana când ea nu o sa aiba de ales si o sa vina inapoi.De fiecare data când ea a incercat sa plece, stiind bine ca asta era ceea ce trebuia sa faca, baiatul a oprit-o, implorand-o ca un nebun. Asa incât s-a intors de fiecare data, oricât de des sau oricât de departe a incercat sa plece. A aparut tacuta in spatele lui, si i-a acoperit ochii cu palmele, ruinând orice sansa ca altcineva sa mai poata veni dupa ea.”
miercuri, 17 noiembrie 2010
O Carte iubitoare, un Tren american & unde se duce Dragostea
Am vrut sa incep sa scriu de duminica noaptea si doream sa scriu multe chestii, dar zilele care au trecut mi-au schimbat destul de mult gandurile...
Duminica furam la Unstoppable... ultimul film al lui Tonny Scott...cel mai bun film al lui din ultimii cativa ani dupa Man on Fire...adica mai buna decat Deja Vu, Perlham 123 sau Domino :)
Filmul e destul de simplu epic... avem un erou dragut si sexy, Chris Pine (il stiti din ultimul Star Trek), care, ajutat de Denzel Washington, reuseste sa opreasca un tren scapat de sub control (fara conductor si fara frane, si plin de substante toxice). Firul principal se imbina frumos cu si cateva planuri secundare...viata privata cu probleme in cuplu a eroului, problemele social-economice si impactul lor asupra oamenilor din societatea feroviara, lupta cu birocratia ierarhiei profesionale etc. Astfel tema luptei omului cu calamitatile este foarte bine reprezentata...nepatetic, simplu, pe intelesul tuturor si cu oleaca sare si piper.
Tehnic filmul este IMPECABIL...gen... nu prea am ce sa comentez... e Tony Scott... gen :D
Deci: de VAZUT! Filmul nu este genial, dar umple o seara cu o tensiune bine gradata si un final fericit. :)
Ce mi-a ocupat timpul mult mai placut in ultimele zile este o carte pe care am inceput s-o citesc sambata, cand am vazut ca tot pierd jucand pe Xbox-ul frate-lui meu...cautam ceva in dulap si am dat peste ea printre alte chestii... credeam ca nu e cine stie ce... "Istoria Iubirii"... probabil ceva siropos de dragoste... scrisa de un Coelho feminin... insa scriitoarea Nicole Krauss mi-a depasit cu MULT asteptarile.
Pur si simplu nu am putut s-o las din mana pana noaptea tarziu cand am adormit. :) Eram ca un copil care a descoperit o noua jucarie super-misto. :D
Cartea este despre dragoste... dar vorbeste despre sentimente foarte subtil... prin 3 povesti care usor usor se intrepatrund mai mult sau mai putin direct... o fetita ramasa fara tata care incearca sa-si faca fericita mama, un batranel care isi pierde dorinta de a mai trai, si scriitorul asa-zisei "Istoriei Iubirii".
E o carte despre o carte despre dragoste...fiecare dintre povesti cu un stil aparte narativ, fiecare personaj foarte bine conturat si incojurat de alte personaje foarte frumos surprinse si care pun in valoare mai bine eroul. Detaliile sunt extraordinare, ironia si umorul subtil sunt in fiecare pagina. Dramele sunt mari, insa perspectiva ludica duce totul intr-alta lumina. Totul e mai clar. Amar, dar cu zambetul pe buze, constient si sincer.
Poate mi se pare mie prea buna... mai mult ca sigur sunt subiectiv... chiar si asa, merita sa va aruncati ochiul macar pe cateva pagini. Si daca va inspira, cititi mai departe.
Acum cateva seri ma uitam captivat la un documentar pe Discovery Science despre Univers... Morgan Freeman nareaza ceva despre gaurile negre si teoria conservabilitatii in univers... foarte frumos :) probabil putea sa vorbeasca si despre covoare si tot l-as fi ascultat fara sa ma dezlipesc de ecran. :P
Pana la urma ajung ei la concluzia ca Hawking se insela si ca pana si in cazul gaurilor negre se pastreaza aceleasi legi: tot ce intra, trebuie sa iasa. Nu conteaza cum sau unde sau in ce forma, important e ca nu se pierde nimic. Balansul universului nu este intrerupt.
Ce se intampla insa cu sentimentele? Ce siropos suna :P inca putin si ajung la Marutza sau la De 3 ori Femeie :))
Insa intrebarea ramane... ne conservam noi iubirea? cand nu mai iubim pe cineva ca la inceput, cand totul se termina, unde se duce toate dragostea din nou? se reconverteste in deprimari sau cautari, in speranta sau in nervi? Cum reuseste sa reapara la fel de tare ca prima oara? Mai apare oare la fel de frumos sau se pierde cu fiecare dezamagire? Exista un constant al sumei sentimentelor intr-o fiinta umana? Daca iubesti enorm, poti ura in acelasi timp la fel de mult? Sau cand urati foarte mult si esti plin de remuscari, regrete si nesiguranta, poti iubi cum trebuie?
Trebuie sa existe un balans... ceea ce e surprinzator este aceasta "convertire"... ce simplu ceva pozitiv poate deveni negativ si in cazul sentimentelor... nu putem scapa de cauzalitate si alte legi universale nici cand iubim... foarte frumos...insa foarte trist pe de alta parte. :)
Duminica furam la Unstoppable... ultimul film al lui Tonny Scott...cel mai bun film al lui din ultimii cativa ani dupa Man on Fire...adica mai buna decat Deja Vu, Perlham 123 sau Domino :)
Filmul e destul de simplu epic... avem un erou dragut si sexy, Chris Pine (il stiti din ultimul Star Trek), care, ajutat de Denzel Washington, reuseste sa opreasca un tren scapat de sub control (fara conductor si fara frane, si plin de substante toxice). Firul principal se imbina frumos cu si cateva planuri secundare...viata privata cu probleme in cuplu a eroului, problemele social-economice si impactul lor asupra oamenilor din societatea feroviara, lupta cu birocratia ierarhiei profesionale etc. Astfel tema luptei omului cu calamitatile este foarte bine reprezentata...nepatetic, simplu, pe intelesul tuturor si cu oleaca sare si piper.
Tehnic filmul este IMPECABIL...gen... nu prea am ce sa comentez... e Tony Scott... gen :D
Deci: de VAZUT! Filmul nu este genial, dar umple o seara cu o tensiune bine gradata si un final fericit. :)
Ce mi-a ocupat timpul mult mai placut in ultimele zile este o carte pe care am inceput s-o citesc sambata, cand am vazut ca tot pierd jucand pe Xbox-ul frate-lui meu...cautam ceva in dulap si am dat peste ea printre alte chestii... credeam ca nu e cine stie ce... "Istoria Iubirii"... probabil ceva siropos de dragoste... scrisa de un Coelho feminin... insa scriitoarea Nicole Krauss mi-a depasit cu MULT asteptarile.
Pur si simplu nu am putut s-o las din mana pana noaptea tarziu cand am adormit. :) Eram ca un copil care a descoperit o noua jucarie super-misto. :D
Cartea este despre dragoste... dar vorbeste despre sentimente foarte subtil... prin 3 povesti care usor usor se intrepatrund mai mult sau mai putin direct... o fetita ramasa fara tata care incearca sa-si faca fericita mama, un batranel care isi pierde dorinta de a mai trai, si scriitorul asa-zisei "Istoriei Iubirii".
E o carte despre o carte despre dragoste...fiecare dintre povesti cu un stil aparte narativ, fiecare personaj foarte bine conturat si incojurat de alte personaje foarte frumos surprinse si care pun in valoare mai bine eroul. Detaliile sunt extraordinare, ironia si umorul subtil sunt in fiecare pagina. Dramele sunt mari, insa perspectiva ludica duce totul intr-alta lumina. Totul e mai clar. Amar, dar cu zambetul pe buze, constient si sincer.
Poate mi se pare mie prea buna... mai mult ca sigur sunt subiectiv... chiar si asa, merita sa va aruncati ochiul macar pe cateva pagini. Si daca va inspira, cititi mai departe.
Acum cateva seri ma uitam captivat la un documentar pe Discovery Science despre Univers... Morgan Freeman nareaza ceva despre gaurile negre si teoria conservabilitatii in univers... foarte frumos :) probabil putea sa vorbeasca si despre covoare si tot l-as fi ascultat fara sa ma dezlipesc de ecran. :P
Pana la urma ajung ei la concluzia ca Hawking se insela si ca pana si in cazul gaurilor negre se pastreaza aceleasi legi: tot ce intra, trebuie sa iasa. Nu conteaza cum sau unde sau in ce forma, important e ca nu se pierde nimic. Balansul universului nu este intrerupt.
Ce se intampla insa cu sentimentele? Ce siropos suna :P inca putin si ajung la Marutza sau la De 3 ori Femeie :))
Insa intrebarea ramane... ne conservam noi iubirea? cand nu mai iubim pe cineva ca la inceput, cand totul se termina, unde se duce toate dragostea din nou? se reconverteste in deprimari sau cautari, in speranta sau in nervi? Cum reuseste sa reapara la fel de tare ca prima oara? Mai apare oare la fel de frumos sau se pierde cu fiecare dezamagire? Exista un constant al sumei sentimentelor intr-o fiinta umana? Daca iubesti enorm, poti ura in acelasi timp la fel de mult? Sau cand urati foarte mult si esti plin de remuscari, regrete si nesiguranta, poti iubi cum trebuie?
Trebuie sa existe un balans... ceea ce e surprinzator este aceasta "convertire"... ce simplu ceva pozitiv poate deveni negativ si in cazul sentimentelor... nu putem scapa de cauzalitate si alte legi universale nici cand iubim... foarte frumos...insa foarte trist pe de alta parte. :)
sâmbătă, 13 noiembrie 2010
Adolescenti barfitori, o saptamana rapida si inca nici un semn
E sambata si trebuie sa stau acasa toata ziua... singur... nu intrebati de ce... pur si simplu "Trebuie"... si nici macar nu-mi place sa ma joc pe Xbox...
Saptamana a trecut foarte repede... prea repede. Miercuri am incercat sa ajung la "Despre Alte Mame". daaar SUPRIZA filmul fusese ANULAT pentru seara respectiva... si am aflat asta dupa ce am stat la o coada de 25 min... asa ca o sa merg miercurea viitoare si la "Despre Alte Mame", si la "Medalia de Onoare", ca sa am asa ... o miercure pe cinste. Fie o sa dorm foarte bine, fie o sa omor pe cineva dupa proiectii :D
Ieri am mers mai multi la Easy A. A fost o alegere FOARTE buna :) Filmul este o super-comedie cu adolescenti si probleme lor mai mult sau mai putin sexuale, mai mult sau mai putin sociale si de "integrare", mai mult sau mai putin de gasire a propriei "personalitati" si a valorilor adevarate. Are multe momente de ironie si satira, si multe personaje secundare superbe (cum sunt parintii eroinei, Stanley Tucci & Patricia Clarkson). Si adolescenta noastra principala e super sweet :D, Emma Stone. O stiti probabil din Zombieland sau Superbad :D
Regizorul nu este inca foarte cunoscut, dar a facut o treaba foarte buna si am ras de radeau cei din sala de rasul meu :) Probabil si urmatorul sau film, Friends with Benefits o sa fie mai mult decat ok (mai ales dupa ce am vazut the sexy trailer :P).
Concluzia: daca va plac filmele cu tineri (liceeni :P) cu probleme de personalitate si alte alea alea, si daca aveti un umor "deschis", mergeti la cinema si vedeti-l!
Dupa film, am mers intrat cu Nicole si Iulia la concertul celor de Suie Paparude din Laptarie. :) Baietii au fost misto, si spre surprinderea mea stiam mai multe piese d-ale lor decat imi imaginam :P
Desi stiam ca sunt putin "mai in varsta", tot m-am mirat putin la inceput... ca sa nu mai zic de numarul mare de persoane peste 35-40 ani de la concert...gen... care au si plecat oleaca mai devreme...dehh, unii aveau de lucru a doua zi :D Insa cel mai mult m-a speriat numarul mare ce "cefosi" cu lanturi groase la gat. :| Nu am nimic cu ei, dar totusi... adica... gen... nu conteaza :D
Una dintre partile negative pe care le-am observat la multe dintre concertele mai "indie" e SUPER-PROASTA AERISIRE a cluburilor. Nu mai suport atat fum de tigara. Pur si simplu de la un punct in colo nu mai poti respira... inteleg nevoia de a fuma... in grup... masiv... inteleg sa put cand ies din club... dar macar sa pot respira oleaca ca sa ma pot si eu misca putin in ritmul formatiei care strange mana de fani pentru un castig infim.
Well, that's that... fura cateva zile interesante... multi barbati s-au comportat previzibil de rau cu iubitele lor, multe femei s-au suparat din nou din cauza asta si au decis sa faca ceea ce fac de fiecare data: Nimic ; multi tineri inca nu stiu ce vor de la viata, si si mai multi adulti sunt in aceiasi stare si nu stiu ce sa faca cu ceea ce au.
Eu... eu inca mai astept un telefon... ieri, de prost ce sunt :P, am sunat eu... si a sunat mult si bine... si, previzil: Nimic.
Pe scurt, o saptamana plina de nimicuri... ce bine ca vin Sarbatorile :)
Saptamana a trecut foarte repede... prea repede. Miercuri am incercat sa ajung la "Despre Alte Mame". daaar SUPRIZA filmul fusese ANULAT pentru seara respectiva... si am aflat asta dupa ce am stat la o coada de 25 min... asa ca o sa merg miercurea viitoare si la "Despre Alte Mame", si la "Medalia de Onoare", ca sa am asa ... o miercure pe cinste. Fie o sa dorm foarte bine, fie o sa omor pe cineva dupa proiectii :D
Ieri am mers mai multi la Easy A. A fost o alegere FOARTE buna :) Filmul este o super-comedie cu adolescenti si probleme lor mai mult sau mai putin sexuale, mai mult sau mai putin sociale si de "integrare", mai mult sau mai putin de gasire a propriei "personalitati" si a valorilor adevarate. Are multe momente de ironie si satira, si multe personaje secundare superbe (cum sunt parintii eroinei, Stanley Tucci & Patricia Clarkson). Si adolescenta noastra principala e super sweet :D, Emma Stone. O stiti probabil din Zombieland sau Superbad :D
Regizorul nu este inca foarte cunoscut, dar a facut o treaba foarte buna si am ras de radeau cei din sala de rasul meu :) Probabil si urmatorul sau film, Friends with Benefits o sa fie mai mult decat ok (mai ales dupa ce am vazut the sexy trailer :P).
Concluzia: daca va plac filmele cu tineri (liceeni :P) cu probleme de personalitate si alte alea alea, si daca aveti un umor "deschis", mergeti la cinema si vedeti-l!
Dupa film, am mers intrat cu Nicole si Iulia la concertul celor de Suie Paparude din Laptarie. :) Baietii au fost misto, si spre surprinderea mea stiam mai multe piese d-ale lor decat imi imaginam :P
Desi stiam ca sunt putin "mai in varsta", tot m-am mirat putin la inceput... ca sa nu mai zic de numarul mare de persoane peste 35-40 ani de la concert...gen... care au si plecat oleaca mai devreme...dehh, unii aveau de lucru a doua zi :D Insa cel mai mult m-a speriat numarul mare ce "cefosi" cu lanturi groase la gat. :| Nu am nimic cu ei, dar totusi... adica... gen... nu conteaza :D
Una dintre partile negative pe care le-am observat la multe dintre concertele mai "indie" e SUPER-PROASTA AERISIRE a cluburilor. Nu mai suport atat fum de tigara. Pur si simplu de la un punct in colo nu mai poti respira... inteleg nevoia de a fuma... in grup... masiv... inteleg sa put cand ies din club... dar macar sa pot respira oleaca ca sa ma pot si eu misca putin in ritmul formatiei care strange mana de fani pentru un castig infim.
Well, that's that... fura cateva zile interesante... multi barbati s-au comportat previzibil de rau cu iubitele lor, multe femei s-au suparat din nou din cauza asta si au decis sa faca ceea ce fac de fiecare data: Nimic ; multi tineri inca nu stiu ce vor de la viata, si si mai multi adulti sunt in aceiasi stare si nu stiu ce sa faca cu ceea ce au.
Eu... eu inca mai astept un telefon... ieri, de prost ce sunt :P, am sunat eu... si a sunat mult si bine... si, previzil: Nimic.
Pe scurt, o saptamana plina de nimicuri... ce bine ca vin Sarbatorile :)
marți, 9 noiembrie 2010
Sfintii de Luni si "nemotivari"
Azi am vrut sa spun "La Multi Ani!" multor persoane... prieteni, amici, cunostiinte... am verificat agenda, facebook-ul :P... dar pana la finalul zilei, am urat doar catorva sfinti mai apropiati. :) M-am bucur ca ne-am strans si i-am cantat Ancai :) Am vorbit multe... si am mancat tot tortul. :D Ultima oara au ramas 2 torturi nemancate, iar unul aproape s-a stricat...adica s-a stricat dupa ce a fost mancat doar pe jumatate... a stat in frigider aproape 3 saptamani...
E 3:05...am zis s-o ascult pe Ana si sa incerc sa "reduc" ora de culcare... desi, motivarea este minima. In ultima vreme, in ultimul an, in general motivarea a fost minima... inainte mai era facultatea..."hai sa facem aia, aia, cutare, cutare s-o terminam cum trebuie"... am terminat-o... din auzite si vazute, credeam ca finalul facultatii o sa fie petreceri, bucurii, plansete, mahmureala, HAOS. Pentru mine n-a fost asa... n-a fost nimic. 4 ani terminati foarte sec. Pana si liceul s-a terminat mai ok... la Gogu pe bloc :)
Si dupa? Exact ce era si in timpul ei... munca, munca, munca... si daca uneori au fost momente cu "gust" in ultimul an, acestea au fost foarte rare...si, de obicei, cu unul "amar". Te scoli cu toate planurile astea facute de tine, sau de altii pentru tine, in fiecare dimineata... si incerci sa le termini... si ce nu termini azi, incerci sa finalizezi ziua urmatoare... si tot asa... si usor usor uiti "de ce-ul"...
Uneori ma trezesc brusc de dimineata dupa ce imi suna telefonul...raman putin blocat cu privirea in tavan si ma intreb de ce PLM m-am trezit... Deus ex machina.
Nu sunt deprimat... doar nemotivat...momentan... nu stiu daca e mai rau sau mai bine... "Going with the Flow" is highly overrated si prea simplistic. It's just soo DUMB.
O sa incerc o comedie-romantica maine. :)
E 3:05...am zis s-o ascult pe Ana si sa incerc sa "reduc" ora de culcare... desi, motivarea este minima. In ultima vreme, in ultimul an, in general motivarea a fost minima... inainte mai era facultatea..."hai sa facem aia, aia, cutare, cutare s-o terminam cum trebuie"... am terminat-o... din auzite si vazute, credeam ca finalul facultatii o sa fie petreceri, bucurii, plansete, mahmureala, HAOS. Pentru mine n-a fost asa... n-a fost nimic. 4 ani terminati foarte sec. Pana si liceul s-a terminat mai ok... la Gogu pe bloc :)
Si dupa? Exact ce era si in timpul ei... munca, munca, munca... si daca uneori au fost momente cu "gust" in ultimul an, acestea au fost foarte rare...si, de obicei, cu unul "amar". Te scoli cu toate planurile astea facute de tine, sau de altii pentru tine, in fiecare dimineata... si incerci sa le termini... si ce nu termini azi, incerci sa finalizezi ziua urmatoare... si tot asa... si usor usor uiti "de ce-ul"...
Uneori ma trezesc brusc de dimineata dupa ce imi suna telefonul...raman putin blocat cu privirea in tavan si ma intreb de ce PLM m-am trezit... Deus ex machina.
Nu sunt deprimat... doar nemotivat...momentan... nu stiu daca e mai rau sau mai bine... "Going with the Flow" is highly overrated si prea simplistic. It's just soo DUMB.
O sa incerc o comedie-romantica maine. :)
luni, 8 noiembrie 2010
Ceva Roz si un "Once upon a time..." de final de saptamana
E din nou 4 dimineata... trebuie sa fac cumva sa ajung mai devreme acasa...
Azi am vazut o piesa draguta: Oscar si Tanti Roz. Nu am avut asteptari foarte mari de la regia lui Chris Simion, insa, pana la final, am fost placut surprins...iar Oana Pellea si Marius Manole fura FOARTE bine. Spectacolul incepu putin cam greu... am si atipit putin, desi pozitie mea de pe scari nu era geniala :P... dar, pe la jumatate, totul devine mai interesant...si ultima ora e chiar FOARTE BINE.
Finalul (adica ultimele cateva minute) sunt putin cam "explicit-patetice"... asa sa inteleaga si copii aia mici de 5-6 ani care oricum nu vin la teatru...si putin mai mult umor (atat in prima parte, cat si in a doua :P) ar fi ajutat si mai mult... daaar, chiar si asa spectacolul a fost placut. Un lucru pe care il pot spune despre putine din spectacolele pe care le-am vazut in ultima vreme. Deci: vi-l recomand cu draga inima!
Mai pe noapte, dupa discutii despre femei si femei si femei, eu cu ovi, raducu si flavius am inceput sa ne uitam la Once Upon A Time In The West, filmul lui Sergio Leone din 1968. Ce pot spune... EXTRAORDINAR! Il vazusem cand eram mai mic si nu mai tineam minte mare lucru, iar pe vremea respectiva nu prea ma pricepeam eu... insa acum am gustat cu placere fiecare minut din cele 2 ore si jumatate. Radu si Flavius au adormit pe parcurs, sforaind usor in surdina... eu si cu Ovi eram captivati de Claudia Cardinale si de toate "zoom-urile" din film :P
Pe scurt e unul dintre cele mai bune filme din Istorie. Charles Bronson si Henry Fonda joaca superb. Tehnic (miscarile de camera, lumina), productia este mult peste epoca in care a fost produs. Regizoral a influentat multe generatii pana acum, si mai mult ca sigur va avea un rol si in viitoarele "miscari" cinematografice. Iar muzica... muzica e... e... e D-Zeu. :D Pana si Hans Zimmer s-a inspirat din una din temele principale ale filmului cand a compus pentru noul Sherlock Holmes.
Cred ca am spus destule :)
Multe spectacole, ceva filme bune, multe probleme si depresii...cam asteau au fost saptamana asta.
Dieta merge ok. Pana acum, prima saptamana, vreo 3,5 kg :P Si desi mi se face pofta uneori cand vad anumite mancaruri "nepermise", mi-e mult mai usor decat am crezut sa trec mai departe... sa vedem daca mai rezist inca o luna si un pic :D
Emotional treburile nu au mers asa cum as fi vrut... they never do... dar cel putin sunt mai bine decat lunea trecuta :D Lucrurile se aseaza incet incet... si le voi lua cum vor veni. :)
Saptamana viitoare nu am un program bine definit...la teatru nimic interesant... sunt vreo 2 piese ok, dar le-am vazut deja :P... poate un film, cateva seriale (apare House M.D. sapt. asta :D)...si multe multe chestii de terminat, prelucrat, negociat, stabilit etc.
E 4:37, Luni.
Azi am vazut o piesa draguta: Oscar si Tanti Roz. Nu am avut asteptari foarte mari de la regia lui Chris Simion, insa, pana la final, am fost placut surprins...iar Oana Pellea si Marius Manole fura FOARTE bine. Spectacolul incepu putin cam greu... am si atipit putin, desi pozitie mea de pe scari nu era geniala :P... dar, pe la jumatate, totul devine mai interesant...si ultima ora e chiar FOARTE BINE.
Finalul (adica ultimele cateva minute) sunt putin cam "explicit-patetice"... asa sa inteleaga si copii aia mici de 5-6 ani care oricum nu vin la teatru...si putin mai mult umor (atat in prima parte, cat si in a doua :P) ar fi ajutat si mai mult... daaar, chiar si asa spectacolul a fost placut. Un lucru pe care il pot spune despre putine din spectacolele pe care le-am vazut in ultima vreme. Deci: vi-l recomand cu draga inima!
Mai pe noapte, dupa discutii despre femei si femei si femei, eu cu ovi, raducu si flavius am inceput sa ne uitam la Once Upon A Time In The West, filmul lui Sergio Leone din 1968. Ce pot spune... EXTRAORDINAR! Il vazusem cand eram mai mic si nu mai tineam minte mare lucru, iar pe vremea respectiva nu prea ma pricepeam eu... insa acum am gustat cu placere fiecare minut din cele 2 ore si jumatate. Radu si Flavius au adormit pe parcurs, sforaind usor in surdina... eu si cu Ovi eram captivati de Claudia Cardinale si de toate "zoom-urile" din film :P
Pe scurt e unul dintre cele mai bune filme din Istorie. Charles Bronson si Henry Fonda joaca superb. Tehnic (miscarile de camera, lumina), productia este mult peste epoca in care a fost produs. Regizoral a influentat multe generatii pana acum, si mai mult ca sigur va avea un rol si in viitoarele "miscari" cinematografice. Iar muzica... muzica e... e... e D-Zeu. :D Pana si Hans Zimmer s-a inspirat din una din temele principale ale filmului cand a compus pentru noul Sherlock Holmes.
Cred ca am spus destule :)
Multe spectacole, ceva filme bune, multe probleme si depresii...cam asteau au fost saptamana asta.
Dieta merge ok. Pana acum, prima saptamana, vreo 3,5 kg :P Si desi mi se face pofta uneori cand vad anumite mancaruri "nepermise", mi-e mult mai usor decat am crezut sa trec mai departe... sa vedem daca mai rezist inca o luna si un pic :D
Emotional treburile nu au mers asa cum as fi vrut... they never do... dar cel putin sunt mai bine decat lunea trecuta :D Lucrurile se aseaza incet incet... si le voi lua cum vor veni. :)
Saptamana viitoare nu am un program bine definit...la teatru nimic interesant... sunt vreo 2 piese ok, dar le-am vazut deja :P... poate un film, cateva seriale (apare House M.D. sapt. asta :D)...si multe multe chestii de terminat, prelucrat, negociat, stabilit etc.
E 4:37, Luni.
duminică, 7 noiembrie 2010
Un Glaucom, un Ionescu, ceva Prohibitie si multa lume in cu probleme
Zilele astea am vazut din ce in ce mai multe persoane in jurul meu cu probleme mai mult sau mai putin depresive... prea multe curve, nehotarati, nesiguranta (atat financiara, cat si morala), si multa frica... nu zic ca nu am si eu problemele mele, dar imi place sa-mi dau seama cat de prost sunt si sa merg mai departe incet incet... sau sa nu merg si sa rad in continuare de prostia mea :P Daaar multi, nu au de ce sa se sprijine, nu pot fi sinceri, nu au cu cine vorbi...si chiar cand vorbesc cu cineva, o sa fac partial... si asta ii lasa si mai nesatisfacuti de actul "descarcarii" emotionale... E trist. Dar bine ca e ceva temporar. Daca nu se sinucid sau devin alcoolici/drogati/curve/alea alea, o sa fie mai puternici. Dupa terminarea acestei perioade nasoale, singura problema e sa nu devina "mai bine" prin "mai singuri".
Vineri am reusit sa ajungem, in turma :D, la Due Date. Dupa ce ne-am ocupat randul :P, filmul a inceput foarte bine. Insa incet incet nu s-a mai ridicat la asteptarile mele/noastre. Adica a fost ok, a avut multe momente dragute, am ras destul, mi-a placut...daaar, eu ma asteptam sa PLANG, sa rad atat de tare incat sa ma bata cineva, sa fie Hangover 2 (dehh acelasi regizor, un cast foarte bun si premise de box-office) bagat intr-un road-trip. Nu a fost asa. Anyway, a fost placut pentru o vineri seara.
Personajele au fost frumos structurate si au avut o evolutie misto...probabil si din aceasta cauza (regizorul incercand sa faca o concluzie mai serioasa, mai dramatica la final), nu s-a putut "baga" mai mult umor. Deci, vi-l recomand cu draga inima. De vazut in grup, cu mult popcorn si dispozitie de week-end. :D
Sambata, cu ajutorul unor prieteni, am intrat la Regele Moare la Bulandra (Izvor)... ultima piesa a lui Purcarete... pusa la Paris... pe un text de Eugen Ionescu... ce pot spune :P am stat sus la balcon, in spatele reflectoarelor...se vedea ok, dar pozitia "fizica" nu era prea buna (imi tot amorteau bucile :P) si, deci :D, nu puteam adormi. Asa ca a trebuit sa asist TREAZ la tot spectacolul :|
Cred ca pentru marea parte a spectatorilor din sala (formata din multe personalitati atat prezente, cat si in devenire :P) spectacolul a fost foarte bun sau extraordinar. Pe mine NU m-a impresionat deloc... nici macar vizual... adica la Faust si alte spectacole ale maestrului, macar am ramas cu cateva efecte si imagini cu adevarat spectaculoase in minte... aici, pur si simplu, nu s-a lipit nimic de mine... au fost cateva momente dragute si cateva rasete sporadice prin sala... dar cam atat... Nici textul nu a ajutat foarte mult. Fiind teatru absurd, regia ar fi fost dragut sa nu fie si ea tot absurda...ci cumva sa "lege" mai bine toate elementele, sa le faca mai evidente... nu neaparat prin patetism explicativ, dar prin ingeniozitate comica; caci, la urma urmei, Ionescu are un umor desavarsit, cult, ironic si subtil. Ei bine, chestia asta nu s-a intamplat...cel putin nu pentru mine. :|
Poate sunt eu mai tampit... sau poate am o stare proasta... probabil nu ma pricep eu la teatru sau arte in general... sau poate sunt prea exigent... probabil sunt perfectionist si vreau anumite lucruri pe care acest gen de arta nu mi le poate oferi... insa cand stiu ca se poate, cand am vazut spectacole extraordinare (nu multe intr-adevar :P), nu ma mai multumesc cu aceste pseudo-capodopere ridicate in slavi de publicul teatral.
Normal ca exista exceptii. Normal ca sunt si unele piese bune, care nu sunt pe gustul meu... piese care sunt foarte "culte", si poate prea elitiste pentru mintea mea de regizor roz fan al lui Michael Bay si al comediilor romantice. Dar, in acele cazuri, macar stiu ca aceste piese (sau mai bine zis opera de arta care au la baza teatru combinat cu alte arte) sunt ceva special, ceva de "nisa", teatru de "auteur". Insa marea parte a pieselor romanesti sunt doar "wanna-be".
Cred ca sunt eu prea critic... dar, GATA! mi-a ajuns. cura asta fortata de "arta teatrala" din ultimele saptamani se va termina astazi (dupa Oscar si Tanti Roz :P). De acum incolo: mult mai rar, si doar la chestii verificate/recomandate sau alte alea alea.
Surpriza acestui week-end a fost Boarwalk Empire. O mini serie HBO, produsa de oameni "mari" ai cinematografiei americane, printre care se numara si Martin Scorsese (care a si regizat primul episod). Serialul analizeaza epoca Prohibitiei in Statele Unite prin prisma unor mari gangsteri. Rolul principal il are Steve Buscemi. Who is AWESOME! Din pacate, el nu prea a prins rolul principale... dehh, nu e prea frumos (fizic:P)...daaar e extrem de expresiv si caterinca. Sooo, am apucat sa vad numai primele 2 episoade si este WOW! De vazut neaparat si urmatoarele 10.
E duminica. Inca cateva ore de munca si se termina si saptamana asta... inca mai sper ca va fi "cu bine"... astept un semn... vom vedea.
Vineri am reusit sa ajungem, in turma :D, la Due Date. Dupa ce ne-am ocupat randul :P, filmul a inceput foarte bine. Insa incet incet nu s-a mai ridicat la asteptarile mele/noastre. Adica a fost ok, a avut multe momente dragute, am ras destul, mi-a placut...daaar, eu ma asteptam sa PLANG, sa rad atat de tare incat sa ma bata cineva, sa fie Hangover 2 (dehh acelasi regizor, un cast foarte bun si premise de box-office) bagat intr-un road-trip. Nu a fost asa. Anyway, a fost placut pentru o vineri seara.
Personajele au fost frumos structurate si au avut o evolutie misto...probabil si din aceasta cauza (regizorul incercand sa faca o concluzie mai serioasa, mai dramatica la final), nu s-a putut "baga" mai mult umor. Deci, vi-l recomand cu draga inima. De vazut in grup, cu mult popcorn si dispozitie de week-end. :D
Sambata, cu ajutorul unor prieteni, am intrat la Regele Moare la Bulandra (Izvor)... ultima piesa a lui Purcarete... pusa la Paris... pe un text de Eugen Ionescu... ce pot spune :P am stat sus la balcon, in spatele reflectoarelor...se vedea ok, dar pozitia "fizica" nu era prea buna (imi tot amorteau bucile :P) si, deci :D, nu puteam adormi. Asa ca a trebuit sa asist TREAZ la tot spectacolul :|
Cred ca pentru marea parte a spectatorilor din sala (formata din multe personalitati atat prezente, cat si in devenire :P) spectacolul a fost foarte bun sau extraordinar. Pe mine NU m-a impresionat deloc... nici macar vizual... adica la Faust si alte spectacole ale maestrului, macar am ramas cu cateva efecte si imagini cu adevarat spectaculoase in minte... aici, pur si simplu, nu s-a lipit nimic de mine... au fost cateva momente dragute si cateva rasete sporadice prin sala... dar cam atat... Nici textul nu a ajutat foarte mult. Fiind teatru absurd, regia ar fi fost dragut sa nu fie si ea tot absurda...ci cumva sa "lege" mai bine toate elementele, sa le faca mai evidente... nu neaparat prin patetism explicativ, dar prin ingeniozitate comica; caci, la urma urmei, Ionescu are un umor desavarsit, cult, ironic si subtil. Ei bine, chestia asta nu s-a intamplat...cel putin nu pentru mine. :|
Poate sunt eu mai tampit... sau poate am o stare proasta... probabil nu ma pricep eu la teatru sau arte in general... sau poate sunt prea exigent... probabil sunt perfectionist si vreau anumite lucruri pe care acest gen de arta nu mi le poate oferi... insa cand stiu ca se poate, cand am vazut spectacole extraordinare (nu multe intr-adevar :P), nu ma mai multumesc cu aceste pseudo-capodopere ridicate in slavi de publicul teatral.
Normal ca exista exceptii. Normal ca sunt si unele piese bune, care nu sunt pe gustul meu... piese care sunt foarte "culte", si poate prea elitiste pentru mintea mea de regizor roz fan al lui Michael Bay si al comediilor romantice. Dar, in acele cazuri, macar stiu ca aceste piese (sau mai bine zis opera de arta care au la baza teatru combinat cu alte arte) sunt ceva special, ceva de "nisa", teatru de "auteur". Insa marea parte a pieselor romanesti sunt doar "wanna-be".
Cred ca sunt eu prea critic... dar, GATA! mi-a ajuns. cura asta fortata de "arta teatrala" din ultimele saptamani se va termina astazi (dupa Oscar si Tanti Roz :P). De acum incolo: mult mai rar, si doar la chestii verificate/recomandate sau alte alea alea.
Surpriza acestui week-end a fost Boarwalk Empire. O mini serie HBO, produsa de oameni "mari" ai cinematografiei americane, printre care se numara si Martin Scorsese (care a si regizat primul episod). Serialul analizeaza epoca Prohibitiei in Statele Unite prin prisma unor mari gangsteri. Rolul principal il are Steve Buscemi. Who is AWESOME! Din pacate, el nu prea a prins rolul principale... dehh, nu e prea frumos (fizic:P)...daaar e extrem de expresiv si caterinca. Sooo, am apucat sa vad numai primele 2 episoade si este WOW! De vazut neaparat si urmatoarele 10.
E duminica. Inca cateva ore de munca si se termina si saptamana asta... inca mai sper ca va fi "cu bine"... astept un semn... vom vedea.
vineri, 5 noiembrie 2010
Euripide, lalaiala romaneasca, un film cu lesbine cu final prost... si altele
Azi m-am trezit cu o stare destul de buna :) Visasem ceva...interesant :P
Anyway, ultima perioada fu destul de incarcata de regrete sau ceva de genu'... lucruri pe care credeam ca le-am facut gresit si care daca le-as fi facut altfel ar fi dus la un cu totul altfel prezent... dar am realizat ca in situatiile respective am facut tot ceea ce puteam eu mai bine. Poate nu cum trebuie, poate am fost prea dur sau sever, dar in context-ul respectiv n-as fi putut face mai bine... deci gata cu regretele. Ce-a fost, a fost. Let it burn!
Din pacate n-am prins Egoistul azi... am ajuns doar la Aici la Portile Beznei la Sala Mare. Ohhh, doamne! Credeti-ma, inteleg si pot tolera multe "lucruri" ale teatrului romanesc:
- inteleg ca nu mai puteti face regie ca la carte si ca vreti ceva mai modern;
- inteleg ca vreti sa folositi toate metaforele mai mult sau mai putin patetice pentru a arata cat de inteligenti sunteti;
- inteleg ca nu va intereseaza parerea publicului larg, pt. ca, dehh, voi faceti arta;
- inteleg ca trebuie sa ma bucur doar de unele lucruri/momente/faze mici, pentru ca un spectacol frumos cap-coada e greu sa gasesc;
- inteleg ca toate refularile voastre (in special cele sexuale) le puneti fara nici o indoiala in scena (si nici macar cum trebuie... daca tot o faceti macar sa se ridice "ceva"...dar se intampla exact opusul);
Daaaaar nu inteleg de unde si pana unde teatrul romanesc a adus la stadiul de ARTA lalaiala, "burtile", timpul FARA NICI O VALOARE... nu inteleg! de ce trebuie sa lungim atat de mult TOTUL. De ce repetati cu atata inversunare anumite chestii?? Credeti ca ajungeti la o "figura de stil"?? NUU!!! Ajungeti la oameni care se intreaba la ce **** lor au venit! Credeti ca sunt persoane care intra in sala la mijlocul piesei si au nevoie de ceva timp de acomodare?? NUUU! Nici macar la cea mai tampita telenovela, nu se intampla aceasta MARE PIERDERE DE TIMP. Si oricat ar incerca ORICINE sa-mi explice nu stiu ce mare arta din momentele astea moarte, NU ARE CUM!!
Ori esti creativ si gasesti lucruri/actiuni/REGIE de pus in momentele astea, ori le TAI. Pur si simplu. Nu e asa de greu... credeti-ma, dragii mei artisti!
Deci, da, si Aici la Portile Beznei, a lui M. Manutiu are aceasta MARE HIBA. Si daca peste alea mici pot sa mai trec, peste asta NU MAI SUPORT. Cred si Euripide, dupa opera caruia a fost inspirata, daca ar vedea-o ar spune: "Pana Aici!"
Bine ca am reusit sa vad un film mai "compact" dupa :P. The Kids Are All Right e despre o familie atipica... 2 lesbine iau sperma de la un donator anonim si faca amandoua cate un copil. Traiesc fericiti pana cand copii vor sa afle (si AFLA :P) cine e tatal lor biologic. Acesta, ca orice barbat :P, le da viata peste cap. Plot-ul e ok... de fapt, TOTUL e ok la film... muzica, regie, imagine, joaca actorii INCREDIBIL, daaar finalul m-a dezamagit groaznic... adica totul se termina cumva cu bine, dar fara a rezolva deloc o problema care mie mi se parea importanta... poate sunt eu barbat si exagerez. Oricum, e de vazut si de ras.
Iar, "dau din casa" dupa cum spune Cata :P, dar pur si simplu asta simt acum...
Draga mea, mi-ai scris... de fapt, mi-ai lasat un offline... si m-am bucurat foarte mult... foarte :) desi mi-ai spus aceleasi lucruri care mi le-ai spus si ultimele dati...
Nu vreau sa "las semne"... nu o fac neintentionat... stiu ca citesti din cand in cand ce mai scriu pe pagina asta roz, dar altceva nu fac... scriu despre ceea ce ma macina... si tu esti undeva p-acolo gen... gen de multe ori :) ... Stii, unul dintre lucrurile pe care le facem cel mai des este sa uitam. Creierul nostru pur si simplu sterge din memoria noastra (cel putin cea pe care o putem accesa constienti :P) toate lucrurile care par neimportante, cotidiene sau chestii d-astea. Si, desi pare usor in marea parte a cazurilor, cand iubesti pe cineva e "putin" mai greu... pur si simplu, chestia asta nu se spala... tu ai reusit cumva sa mergi mai departe si incerci sa te concentrezi pe ceea ce crezi ca te-ar putea face fericita sau implinita sau realizata sau cum vrei tu sa-i spui. Ma bucur foarte mult pentru tine!
Dar eu sunt un barbat prost... ca cel din filmul din noaptea asta. Eu nu pot sa ma "schimb" asa de repede fara nici un motiv bine pus la punct. Tot ce pot sa fac este sa astept... eu nu am cautat niciodata relatii sau mari iubiri :P... am ajuns cumva in mijlocul lor si m-am bucurat de ele.
Asa ca astept... uneori cu sperante mai mari si melancolie...alteori cinic si obiectiv... uneori tremurand si simtindu-ma ca un cur... alteori calm si realist... nu ma pot schimba. Imi pare rau daca te fac sa suferi in vreun fel... daca te ingrijorez sau te indispun... uita-ma. nu-ti mai aminti. Stiu ca tu poti face lucrul asta mult mai usor decat mine. Gaseste motive sa faci lucrul asta... iti va fi simplu :)
Eu asa sunt... asa am fost inainte de tine si asa sunt si dupa tine... mai o depresie, mai o melancolie, mai o speranta, mai o zi frumoasa, mai un ras mai tare, mai ceva de munca, mai o ideea noua...
Nu-mi mai cere sa te uit, ca sa poti tu merge inainte cu o constiinta mai mult sau mai putin "curata"... e naiv ce-mi spui. Soo... nu prea avem ce face... deciziile au fost facute... ce-o fi, o fi. Nu-mi place sa ma las la "indemna" sortii, dar nu prea am de ales. :)
Hai ca incep sa ma repet si iar e 4 dimineata... am redescoperit azi o melodia draguta, exact pe idee :)
Dire Straits - We're Do You Think You're Going.
Anyway, ultima perioada fu destul de incarcata de regrete sau ceva de genu'... lucruri pe care credeam ca le-am facut gresit si care daca le-as fi facut altfel ar fi dus la un cu totul altfel prezent... dar am realizat ca in situatiile respective am facut tot ceea ce puteam eu mai bine. Poate nu cum trebuie, poate am fost prea dur sau sever, dar in context-ul respectiv n-as fi putut face mai bine... deci gata cu regretele. Ce-a fost, a fost. Let it burn!
Din pacate n-am prins Egoistul azi... am ajuns doar la Aici la Portile Beznei la Sala Mare. Ohhh, doamne! Credeti-ma, inteleg si pot tolera multe "lucruri" ale teatrului romanesc:
- inteleg ca nu mai puteti face regie ca la carte si ca vreti ceva mai modern;
- inteleg ca vreti sa folositi toate metaforele mai mult sau mai putin patetice pentru a arata cat de inteligenti sunteti;
- inteleg ca nu va intereseaza parerea publicului larg, pt. ca, dehh, voi faceti arta;
- inteleg ca trebuie sa ma bucur doar de unele lucruri/momente/faze mici, pentru ca un spectacol frumos cap-coada e greu sa gasesc;
- inteleg ca toate refularile voastre (in special cele sexuale) le puneti fara nici o indoiala in scena (si nici macar cum trebuie... daca tot o faceti macar sa se ridice "ceva"...dar se intampla exact opusul);
Daaaaar nu inteleg de unde si pana unde teatrul romanesc a adus la stadiul de ARTA lalaiala, "burtile", timpul FARA NICI O VALOARE... nu inteleg! de ce trebuie sa lungim atat de mult TOTUL. De ce repetati cu atata inversunare anumite chestii?? Credeti ca ajungeti la o "figura de stil"?? NUU!!! Ajungeti la oameni care se intreaba la ce **** lor au venit! Credeti ca sunt persoane care intra in sala la mijlocul piesei si au nevoie de ceva timp de acomodare?? NUUU! Nici macar la cea mai tampita telenovela, nu se intampla aceasta MARE PIERDERE DE TIMP. Si oricat ar incerca ORICINE sa-mi explice nu stiu ce mare arta din momentele astea moarte, NU ARE CUM!!
Ori esti creativ si gasesti lucruri/actiuni/REGIE de pus in momentele astea, ori le TAI. Pur si simplu. Nu e asa de greu... credeti-ma, dragii mei artisti!
Deci, da, si Aici la Portile Beznei, a lui M. Manutiu are aceasta MARE HIBA. Si daca peste alea mici pot sa mai trec, peste asta NU MAI SUPORT. Cred si Euripide, dupa opera caruia a fost inspirata, daca ar vedea-o ar spune: "Pana Aici!"
Bine ca am reusit sa vad un film mai "compact" dupa :P. The Kids Are All Right e despre o familie atipica... 2 lesbine iau sperma de la un donator anonim si faca amandoua cate un copil. Traiesc fericiti pana cand copii vor sa afle (si AFLA :P) cine e tatal lor biologic. Acesta, ca orice barbat :P, le da viata peste cap. Plot-ul e ok... de fapt, TOTUL e ok la film... muzica, regie, imagine, joaca actorii INCREDIBIL, daaar finalul m-a dezamagit groaznic... adica totul se termina cumva cu bine, dar fara a rezolva deloc o problema care mie mi se parea importanta... poate sunt eu barbat si exagerez. Oricum, e de vazut si de ras.
Iar, "dau din casa" dupa cum spune Cata :P, dar pur si simplu asta simt acum...
Draga mea, mi-ai scris... de fapt, mi-ai lasat un offline... si m-am bucurat foarte mult... foarte :) desi mi-ai spus aceleasi lucruri care mi le-ai spus si ultimele dati...
Nu vreau sa "las semne"... nu o fac neintentionat... stiu ca citesti din cand in cand ce mai scriu pe pagina asta roz, dar altceva nu fac... scriu despre ceea ce ma macina... si tu esti undeva p-acolo gen... gen de multe ori :) ... Stii, unul dintre lucrurile pe care le facem cel mai des este sa uitam. Creierul nostru pur si simplu sterge din memoria noastra (cel putin cea pe care o putem accesa constienti :P) toate lucrurile care par neimportante, cotidiene sau chestii d-astea. Si, desi pare usor in marea parte a cazurilor, cand iubesti pe cineva e "putin" mai greu... pur si simplu, chestia asta nu se spala... tu ai reusit cumva sa mergi mai departe si incerci sa te concentrezi pe ceea ce crezi ca te-ar putea face fericita sau implinita sau realizata sau cum vrei tu sa-i spui. Ma bucur foarte mult pentru tine!
Dar eu sunt un barbat prost... ca cel din filmul din noaptea asta. Eu nu pot sa ma "schimb" asa de repede fara nici un motiv bine pus la punct. Tot ce pot sa fac este sa astept... eu nu am cautat niciodata relatii sau mari iubiri :P... am ajuns cumva in mijlocul lor si m-am bucurat de ele.
Asa ca astept... uneori cu sperante mai mari si melancolie...alteori cinic si obiectiv... uneori tremurand si simtindu-ma ca un cur... alteori calm si realist... nu ma pot schimba. Imi pare rau daca te fac sa suferi in vreun fel... daca te ingrijorez sau te indispun... uita-ma. nu-ti mai aminti. Stiu ca tu poti face lucrul asta mult mai usor decat mine. Gaseste motive sa faci lucrul asta... iti va fi simplu :)
Eu asa sunt... asa am fost inainte de tine si asa sunt si dupa tine... mai o depresie, mai o melancolie, mai o speranta, mai o zi frumoasa, mai un ras mai tare, mai ceva de munca, mai o ideea noua...
Nu-mi mai cere sa te uit, ca sa poti tu merge inainte cu o constiinta mai mult sau mai putin "curata"... e naiv ce-mi spui. Soo... nu prea avem ce face... deciziile au fost facute... ce-o fi, o fi. Nu-mi place sa ma las la "indemna" sortii, dar nu prea am de ales. :)
Hai ca incep sa ma repet si iar e 4 dimineata... am redescoperit azi o melodia draguta, exact pe idee :)
Dire Straits - We're Do You Think You're Going.
joi, 4 noiembrie 2010
Shopping, horror 3D si cateva ganduri siropoase
E aproape 4 dimineata... am ajuns acasa si vreau sa adorm si... si e ciudat cum imediat imi apari in minte. In timpul zilei se intampla acelasi lucru, doar ca reusesc sa trec putin mai bine peste... treburi, lucruri marunte, evenimente, prieteni... dar noaptea sunt doar eu si atat... eu si tu in gandurile mele. Ce siropos suna :P insa cel putin nu adorm singur... esti pe fotoliu cautand ceva pe laptop, citesti o carte langa mine, esti in cada plina, esti nervoasa gata sa pleci, esti stresata ca maine o sa fie o zi grea, esti bucuroasa ca azi totul a fost ok, zambesti, plangi, ti-e frica, te ghemuiesti langa mine, adormi, vorbesti in somn, visezi... inca o noapte, si inca una... ce imaginatie umpluta cu comedii-romantice am...
Azi n-a fost mare lucru... shopping :D Mai intai am fost la Fashion House in Militari... am ratat din nou intrarea. Bine ca nu am ajuns in camp ca ultima data :) ... apoi m-am vazut cu Ovi in Cotroceni (a vrut el sa manance nu stiu ce chestie SUPER delicioasa si sa-mi faca pofta :D) si am depasit bugetul (din cauza lui Ovi :P)... Interesant e, ca din toate lucrurile de azi, cel mai tare ma bucur de caciula si fular :).
Ca sa terminam cheltuiala cum trebuie, pentru ca documentarul cu Ceausescu tinea 3ore si CEVA, am intrat la Saw 3D... era mai scurt.... si vroiam sa prindem si Hey, Girl de la Izvor...
Nici nu stiu ce sa va spun... eu si cu Ovi am vazut doar PRIMUL (din cele 6 aparute pana acum) film. Ultimul, in 3D, a fost identic cu primul... chiar nu inteleg de ce lumea se tot duce la ele... IT'S THE SAME THING over and over and over again. Mult sange, ceva twist-uri, ceva tensiune psihologica si acum si 3D. Ce bine ca e ultimul din serie! Poate la anu' fac si ei ceva mai creativ. :D
Si, daca vreti sa vedeti un horror 3D, mai bine mergeti la Pirahna 3D :) Macar acolo aveti multe fete frumoase mai tot timpul pe ecran si mai tot timpul aproape goale :P
Dupa cum v-am spus, am vrut sa intram si la Bulandra... si noi si inca vreo 100 de studenti de la UNATC... gen :D Era holul de la Izvor PLIN OCHI siiii ... ne-au dat afara. :( Pacat... am fi stat oriunde si oricum, daaaar sa nu cumva sa se sperie italienii de noi. Asa ca am ajuns la birou, din nou :), si ne-am holbat bucurosi la cateva episoade din The Big Bang Theory. We are sooo geeky. La anumite glume, pur si simplu trebuia sa punem pauza si sa radem cum trebuie :D Saracii vecini...
Sooo, here we are... inca o zi... ceva haine noi... un film repede uitat si cateva zambete care te fac sa uiti temporar de probleme...
E trecut de 4 deja... dormi, strangi plapuma sub tine, si eu ma ridic sa inchid lumina de la baie. Iar ai adormit cu prosopul infasurat in jurul parului ud...iar am uitat sa pun alarma sa sune... dar ce conteaza?! Maine o sa fie bine... o sa suni. o sa-ti spun ca totul e ok... o sa inchidem telefoanele si o sa ne gandim la ce-am fi vrut sa spunem si n-am reusit.
Azi n-a fost mare lucru... shopping :D Mai intai am fost la Fashion House in Militari... am ratat din nou intrarea. Bine ca nu am ajuns in camp ca ultima data :) ... apoi m-am vazut cu Ovi in Cotroceni (a vrut el sa manance nu stiu ce chestie SUPER delicioasa si sa-mi faca pofta :D) si am depasit bugetul (din cauza lui Ovi :P)... Interesant e, ca din toate lucrurile de azi, cel mai tare ma bucur de caciula si fular :).
Ca sa terminam cheltuiala cum trebuie, pentru ca documentarul cu Ceausescu tinea 3ore si CEVA, am intrat la Saw 3D... era mai scurt.... si vroiam sa prindem si Hey, Girl de la Izvor...
Nici nu stiu ce sa va spun... eu si cu Ovi am vazut doar PRIMUL (din cele 6 aparute pana acum) film. Ultimul, in 3D, a fost identic cu primul... chiar nu inteleg de ce lumea se tot duce la ele... IT'S THE SAME THING over and over and over again. Mult sange, ceva twist-uri, ceva tensiune psihologica si acum si 3D. Ce bine ca e ultimul din serie! Poate la anu' fac si ei ceva mai creativ. :D
Si, daca vreti sa vedeti un horror 3D, mai bine mergeti la Pirahna 3D :) Macar acolo aveti multe fete frumoase mai tot timpul pe ecran si mai tot timpul aproape goale :P
Dupa cum v-am spus, am vrut sa intram si la Bulandra... si noi si inca vreo 100 de studenti de la UNATC... gen :D Era holul de la Izvor PLIN OCHI siiii ... ne-au dat afara. :( Pacat... am fi stat oriunde si oricum, daaaar sa nu cumva sa se sperie italienii de noi. Asa ca am ajuns la birou, din nou :), si ne-am holbat bucurosi la cateva episoade din The Big Bang Theory. We are sooo geeky. La anumite glume, pur si simplu trebuia sa punem pauza si sa radem cum trebuie :D Saracii vecini...
Sooo, here we are... inca o zi... ceva haine noi... un film repede uitat si cateva zambete care te fac sa uiti temporar de probleme...
E trecut de 4 deja... dormi, strangi plapuma sub tine, si eu ma ridic sa inchid lumina de la baie. Iar ai adormit cu prosopul infasurat in jurul parului ud...iar am uitat sa pun alarma sa sune... dar ce conteaza?! Maine o sa fie bine... o sa suni. o sa-ti spun ca totul e ok... o sa inchidem telefoanele si o sa ne gandim la ce-am fi vrut sa spunem si n-am reusit.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)