Mane,
Acum cateva
zile am inceput o mica discutie virtuala despre incredere si am vrut sa scriu
ceva rapid, dar m-am gandit sa mai astept oleaca :)
Sunt in tren,
in drum spre Bucuresti. Am avut o mica filmare la Botosani si acum ma simt
arogant cu ultrabook-ul la clasa intai :P
In vagonul lipsit de incalzire, dar cu lampi cu led-uri!!!!,
am reusit sa termin o mica carticica de povestioare de dragoste la prima
vedere. Unele dintre ele chiar foarte frumoase, altele ... ehhh...artisti
neintelesi.
Poate o sa bat
putin campii, dar noi reusim sa traim si sa ducem o viata mai mult sau mai
putin normala pentru ca avem „incredere”. Avem incredere in persoana iubita,
avem incredere in parinti, avem incredere in vanzatorul de paine, avem
incredere in tipa de la banca care ne explica cum functioneaza un credit, avem
incredere in justitie sau politie sau alte „forme” sau institutii care ne ajuta
sa putem dormi linistiti si sa nu ne fie frica ca cineva ne va viola
intimitatea fara sa sufere o oarecare pedeapsa...
Cred ca
increderea in cei din jurul nostru, in grupul in care traim (de la hoarda de
vanatori arhaici la societatea capitalista), ne-a ajutat sa ne dezvoltam din
toate punctele de vedere. Ne-am resposabilizat prin incredere: eu cred in tine
ca te vei ocupa de sanatatea celor din grup, tu crezi in mine ca ma voi ocupa
de hrana celor din acelasi grup, si noi credem in el ca se va ocupa de
protectia celor din grup, deci si a noastra J
Acum vine
partea grea: cate tipuri de incredere sunt si cum le cuantificam.
Una e cand sunt sigur ca sotia mea nu ma va insela (nooooot!
:P), alta e cand sunt sigur ca postasul imi va aduce corespondenta la timp. Nu
stiu daca „o incredere” e mai importanta sau mai tare decat „alta incredere”,
dar stiu ca nivelul acestora depinde de educatia si experienta contextuala
aferenta obiectului increderii noastre.
Daca parintii
(si mama :P) iti spun de cand esti mic ca „femeile sunt curve”, oricate fete bune vei intalni si oricat de
elevat e contextul tau socio-economic, tot vei avea o reticenta legata de
atasarea fata de blonda cu ochii verzi care te saruta inainte de micul dejun si
te strange tare in brate inainte sa pleci de acasa. Daca cresti intr-o familie
cu multi doctori, nu vei mai „pica” in toate exagerarile emotionale ale presei,
si vei fi mult mai platonic legat de probleme tale de sanatate... si tot asa.
Dar toate
acestea sunt lucruri aproape patetic de evidente...ce se intampla in schimb cu
subiecte despre care cunoastem foarte putine si pe care nu le-am experimentat
niciodata?!
Cat de multa incredere ai in mecanicul care-ti repara
masina?! Cat de mult te poti baza pe tipa care face contabilitatea la firma?!
Desi pare
oleaca ironic, si in aceste cazuri conteaza cum ai fost crescut si mediul in
care te-ai dezvoltat. Daca ai tai au fost foarte reci cu tine si ai avut o
educatia „spartana-de-cartier”, o sa ai o oarecare reticenta fata de mecanicul
care iti zice ca ti-a pus NUMAI cele mai bune piese in Audi-ul tau. Daca vi
dintr-o familie pozitiva si plina de dragoste si ai avut o educatie utopica de
high-class, vei lasa totul pe mana contabilului pana cand acesta delapideaza o
suma enorma de bani si firma intra in faliment... gen :P
Acelasi lucru
se aplica si asupra nivelului de incredere in ziare sau televiziuni: una e cand
tatal tau citea in fiecare saptamana Dilema Veche, alta e cand mama ta credea
toate ineptiile debitate de emisiunile de dupa pranz pline de false-mondenitati.
Dupa cercetari
si studii amanuntite, probabil, cu un chestionar simplu si bine structurat,
poti afla multe amanunte despre tipurile si „cantitatile” de incredere pe care
o persoana le are...sau din datele si pozele de pe facebook si alte retele sociale
de gen. Nu stiu cat mult te poti apropia de „adevarul” acelei persoane, dar
cred ca poti afla indeajuns de mult incat sa ii vinzi mai eficient un produs
sau serviciu.
Din total alt
punct de vedere, e foarte interesant cum in carti si filme „bunatate”
personajelor e proportionala cu nivelul lor de incredere. De exemplu, un
politist batran si prafuit, in timpul ultimei sale misiuni, realizeaza cat de
mult tine la victimele si cazurile cele mai banale si cata incredere are, de
fapt, in adjunctul sau. Lipsa initiala de incredere se transforma in caldura
umana si incasari sau rating pe masura J
Asadar
increderea e legata clar de umanitatea fiecaruia. Si cum despre aceasta multi
au filozofat inainte noastra fara sa ajunga la concluzii „axiomice”, la fel se
intampla si cu increderea. Sunt probabil elemente si generalitati care se pot
descoperi si aplica asupra maselor, dar mai mult ca sigur nu sunt relevante pe subiecte
ceva mai profunde si nici exact adaptabile fiecarei persoane.
Cred ca am
batut destul acesti campi virtuali si termin cu un citat total off-topic din
carticica de langa mine:
„Femeile nu se cuceresc, ci se ofera singure.”
Ti pup cu multa incredere ca vei aprofunda mai bine
problema!
Al tau mult prea increzator,
Tudor
