Laptopul meu scartaie... SCARTAIE :D , daaaar incerc sa-mi concentrez limbajul meu trivial in urmatoarele randuri :)
1. De mic am fost uimit de cat de putini oameni INVATA din ceea ce vad in jur...din greselile celorlalti... din carti... din scoala... din muzica... si mai ales din cea mai populara forma culturala, cinematograful & televizorul.
Nu inteleg cum pot sa vezi atatea comedii romantice si sa NU stii cum sa te porti cu prietena/prietenului...
Nu inteleg cum pot citi atatea bildungsromane sau vedea atatea road-movie-uri si sa NU iti dai seama ce vrei sa faci cu viata ta...
Nu inteleg cum poti vezi/citesti/auzi atatea invataturi, sfaturi, exemple si sa ramai numai cu "Mama, cum i-a dat-o ala! A facut-o muci pe proasta!" sau "I-a spus-o la fraier! E desteapta pitzipoanca!".
Nu inteleg cum te poti plimba printr-un muzeu de "n" etaje in cateva zeci de minute si sa nu fii curios de ce au ales pictura asta, sau sculptura aia sau oasele alea dubioase.
Si nu vorbesc doar de "marile" opere de arta aici... avem forme educational-culturale "usoare" PESTE tot: de la telenovele la emisiuni matinale, de la documentare la filme comerciale, de la advertising la ziare. TOTUL e la indemana. TOTUL e la cateva click-uri distanta.
Si totusi, ramane ATAT de putin in urma... si nu e vorba doar de copii sau adolescenti, si oamenii "maturi" au EXACT aceiasi problema... e o lipsa de MATURITATE acuta a societatii. Prin maturitate nu inteleg VARSTA, ci responsabilitate, rabdare, constiinta, toleranta, cultura, perseverenta, gasirea scopului in viata etc.
Mai mult ca sigur suntem mai bine ca acum 100 de ani...dar fata de cresterea EXPONENTIALA a surselor educationale de ORICE fel, evolutia ratei noastre de absorbtie a acestor informatii e mult sub nivelul cuvenit.
E pacat ca trecem prin gradinita, scoala primara, gimnaziu, liceu si, multi dintre noi, chiar si prin facultate, si tot nu reusim sa ne uitam la un film sau la un serial si, oricat de prost sau cliseic sau comercial ar fi, nu reusim sa tragem o concluzie... nu reusim sa invatam nimic si apoi sa aplicam putin din ce-am "acumulat" in viata noastra. Aproape ORICE poate deveni o sursa de educatie, trebuie doar sa vrei.
2. Cred ca de la acest "vrut" vine si problema... poate sunt PREA MULTE informatii mai mult sau mai putin educationale, si de aceea nu mai simtim FOAMEA de cunoastere, de nou, de vechi, de ORICE.
E pacat... e pacat ca mai reusim sa ne bucuram de nimic pana la capat...e pacat sa suntem mai superficiali decat trebuie...e pacat ca ne uitam in oglinda CUM TREBUIE... e pacat ca nu avem curajul sa "imbunatim" macar o particica din noi.
3. Sooo...ajungem la Gossip Girl imediat :)
Mie imi plac o groaza de "chestii" si incerc sa fiu cat mai deschis "cultural"...incerc :)
Imi place si Britney Spears si ascult cu placere si Eric Clapton... ascult si U2 sau Queen sau Aerosmith si ceva Rossini, Chopin sau Beethoven din cand in cand.
Ma bucur enorm cand vad un tablou de Rembrandt, dar imi place sa trec uneori si prin Muzeele de Arta de Moderna sa vad cei mai trasneste pe "tinerii" artisti.
Sunt primul la ultimele blockbustere si rad pana tipa lumea la mine in sala la toate comediile romantice :) ...si, in acelasi timp, incerc sa prind orice film "independent" sau "de auteur" care apar cu chiu-cu-vai la noi.
In ultimii ani am apucat sa vad multe seriale... de la Roma si The Tudors la Dexter, True Blood & Chuck... nu stiu de ce, dar nu apuc tot timpul sa vad un film intreg cap-coada (de aceea si merg la cinema si incerc sa-mi inchid telefonul :D)... dar intr-o pauza de masa, noaptea tarziu inainte sa imi pice ochii, in timp ce astept un render la birou, prind un serial :)
Si da, ma uit la Gossip Girl... exact cu vad/aud/citesc o groaza de "chestii" care la prima mana par SPAM. De ce?
Pentru ca imi place sa gasesc mesajul acela profund (mai mult sau mai putin consistent) din orice creatie...
Pentru ca imi plac fetele frumoase...pentru ca TOTI sunt frumosi si talentati (si baietii si milf-uri si barbatii).
Pentru ca totul straluceste...chiar si cei "saraci" au mult peste ce si-ar imagina un roman simplu.
Pentru ca situatiile si conflictele sunt de un umor extraordinar... eu NU am trait asa ceva si, mai mult ca sigur, nici de acum incolo nu voi trece prin asemenea momente...nu ca am o viata perfecta sau monotona, nicidecum: acolo TOTUL e la un alt nivel, e FILM. Toti sunt pasionali, toti "se consuma", toti sunt EXTREM de umani...si eu nu sunt asa...eu rationalizez poate prea mult...si ma bucur sa vad cum ar trece altii prin probleme asa "neobisnuite".
Pentru ca imi plac conflictele "exotice"...pentru ca aproape ORICE se poate identifica in povestea de dragoste imposibila... POVESTILE de dragoste imposibila care domina serialul.
Pentru ca sunt curios... imi e foame... simt nevoie de mult, de foarte, de si mai mult, de CAT MAI MULT... si incerc orice (cu masura :P) si ma stradui sa vad esenta si mesajul si alea alea.
Va doresc o foame placuta!
miercuri, 14 septembrie 2011
duminică, 11 septembrie 2011
Oras cu Ploaie - partea a 2-a
Tocmai am revazut Midnight in Paris si e aaaawwwww sjfajijajrjfseijrfje YEAAAH!!... dar oleaca mai tarziu vom dedicat mai multe post-uri dlui. Woody Allen :D
Acum revenim la ultimele zile...sa nu uitam nimic pentru posteritate :P
Draga Cata.... si Ovidiu (multumesc muuuult, Ovi, ca ne-ai luat de la aeroport!! :*)
6. Miercuri furam la British Museum... EPIC. nu am avut prea mult timp si o mare parte din muzeu am luat-o pe "repede inainte", daaaaar partea asiriana-greaca-romana e extraordinara. Acolo ar fi trebuit sa ne petrecem orele de istorie...simteam nevoia sa ating toate chestiile...sa SIMT mii de ani de istorie...
Si sectiunea de "iluministi" e foarte dragutza...incredibil cat de mult pot sterge cateva secole de biserica, inchizitie & ev.mediu :D
7. Apoi am apucat sa manancam niste "Fish'n'cips"... sau ceva ce se dorea sa fie vandut ca "fish'n'cips".
Fu ok...singura problema e ca, desi de la italian, spaniol, indian sau chinezesc nu ne-a venit rau, cu mancarea britanica avuram probleme :|
8. NATIONAL GALLERY. Epic museum is fu****g EPIC.
Din pacate NU am avut destul timp sa la dispozitie si am fost nevoiti la mergem la departe...data viitoare ma intorc sa vad impresionistii... acum pur si simplu am stat cu "balutza" o ora la sala Rubens si sala Rembrandt + altii olandeji nesemnificativi :D...plus inca 30min pe fuga prin alte sali... nu sunt eu marele critic de arta al vietii, dar Rembrandt e WOW... neaparat trebuie sa ma intorc si la RijksMuseum in Amsterdam si la National Gallery si sa-mi aloc MULT mai multe ore de "vizita".
9. National Portrait Gallery: FUN...dar ar fi fost si mai "fun" cu un ghid... poate data viitoare :)
10. Joi am vrut sa facem mai mult dar ne-am blocat la Buckingham...mai intai la Grajdurile Regale, apoi la Galeria Reginei (din nou cu niste olandeji :P epici....plus costume si arme....MULTE), si in final in Salile deschise publicului din palat... OPULENCE, they has IT...plus mai au si un Vermeer si vreo 2 Rembrandt. Nu au chiar asa de multe "turle" aurite ca francejii, daaaar au multe rate si veverite si ciori si multi indieni si chineji care fac poze la orice: ORICE...la Faberge-uri inteleg, da' la bancile de lemn "stas" din gradina??!! la copaci??!! ce, nu E parcuri si la voi in tara??!!
11. Am mai apucat sa ne plimbam putin pe langa Westminster Cathedral, Parlament si Westminster Abbey...dar toate se inchid la 17:30, asa ca: DATA VIITOARE.
12. Seara la chinezesc: ALL YOU CAN EAT. Daca 2 "batranele-indiene-grase" nu-si puneau toata tava de "shrimpi" era extraordinar :P
13. Noaptea am ramas pana tarziu cu Alex & Anca... tin minte ca am discutat ceva serios...asta dupa barfe si cioace proaste... ceva politica, educatie, universitati...but it's all blurred by rose-wine...LOTS of it!
Bine ca m-a bagat Alex in autobuz :D
14. M-am trezit cu o durere groaznica de cap...Plimbarea prin Hyde-Park n-a ajutat...nici facutul bagajelor...nici drumul pana la autobuz...in schimb dormitul pe autobuz pana la aeroport a facut minuni :)
Avionul a avut intarziere, asa ca am apucat sa termin una din zecile de carti cumparate de frati-miu din oras :D
Literature today is sooo THIN :P
15. Trebuie neaparat sa ma intorc...cu mai mult timp de pierdut si mai multi prieteni :)
Va las acum cu un mic cantecel de Cole Porter... secventa cu el din Midnight in Paris e superba :)
Acum revenim la ultimele zile...sa nu uitam nimic pentru posteritate :P
Draga Cata.... si Ovidiu (multumesc muuuult, Ovi, ca ne-ai luat de la aeroport!! :*)
6. Miercuri furam la British Museum... EPIC. nu am avut prea mult timp si o mare parte din muzeu am luat-o pe "repede inainte", daaaaar partea asiriana-greaca-romana e extraordinara. Acolo ar fi trebuit sa ne petrecem orele de istorie...simteam nevoia sa ating toate chestiile...sa SIMT mii de ani de istorie...
Si sectiunea de "iluministi" e foarte dragutza...incredibil cat de mult pot sterge cateva secole de biserica, inchizitie & ev.mediu :D
7. Apoi am apucat sa manancam niste "Fish'n'cips"... sau ceva ce se dorea sa fie vandut ca "fish'n'cips".
Fu ok...singura problema e ca, desi de la italian, spaniol, indian sau chinezesc nu ne-a venit rau, cu mancarea britanica avuram probleme :|
8. NATIONAL GALLERY. Epic museum is fu****g EPIC.
Din pacate NU am avut destul timp sa la dispozitie si am fost nevoiti la mergem la departe...data viitoare ma intorc sa vad impresionistii... acum pur si simplu am stat cu "balutza" o ora la sala Rubens si sala Rembrandt + altii olandeji nesemnificativi :D...plus inca 30min pe fuga prin alte sali... nu sunt eu marele critic de arta al vietii, dar Rembrandt e WOW... neaparat trebuie sa ma intorc si la RijksMuseum in Amsterdam si la National Gallery si sa-mi aloc MULT mai multe ore de "vizita".
9. National Portrait Gallery: FUN...dar ar fi fost si mai "fun" cu un ghid... poate data viitoare :)
10. Joi am vrut sa facem mai mult dar ne-am blocat la Buckingham...mai intai la Grajdurile Regale, apoi la Galeria Reginei (din nou cu niste olandeji :P epici....plus costume si arme....MULTE), si in final in Salile deschise publicului din palat... OPULENCE, they has IT...plus mai au si un Vermeer si vreo 2 Rembrandt. Nu au chiar asa de multe "turle" aurite ca francejii, daaaar au multe rate si veverite si ciori si multi indieni si chineji care fac poze la orice: ORICE...la Faberge-uri inteleg, da' la bancile de lemn "stas" din gradina??!! la copaci??!! ce, nu E parcuri si la voi in tara??!!
11. Am mai apucat sa ne plimbam putin pe langa Westminster Cathedral, Parlament si Westminster Abbey...dar toate se inchid la 17:30, asa ca: DATA VIITOARE.
12. Seara la chinezesc: ALL YOU CAN EAT. Daca 2 "batranele-indiene-grase" nu-si puneau toata tava de "shrimpi" era extraordinar :P
13. Noaptea am ramas pana tarziu cu Alex & Anca... tin minte ca am discutat ceva serios...asta dupa barfe si cioace proaste... ceva politica, educatie, universitati...but it's all blurred by rose-wine...LOTS of it!
Bine ca m-a bagat Alex in autobuz :D
14. M-am trezit cu o durere groaznica de cap...Plimbarea prin Hyde-Park n-a ajutat...nici facutul bagajelor...nici drumul pana la autobuz...in schimb dormitul pe autobuz pana la aeroport a facut minuni :)
Avionul a avut intarziere, asa ca am apucat sa termin una din zecile de carti cumparate de frati-miu din oras :D
Literature today is sooo THIN :P
15. Trebuie neaparat sa ma intorc...cu mai mult timp de pierdut si mai multi prieteni :)
Va las acum cu un mic cantecel de Cole Porter... secventa cu el din Midnight in Paris e superba :)
miercuri, 7 septembrie 2011
Oras cu Ploaie - partea 1
Draga Cata...& Ovidiu (desi Ovi a raspuns cu greu la mail...deh, week-end cu multa bautura & servici suuuper-stresant :P)
Nu prea am energie sa intru foarte mult in detalii, daaar here we go :D
1. Ajunseram duminica dimineata in Londra... toate bune si frumoase.
Ne vazuram cu Alex & Anca...suuuuuper sweeeeet... ne plimbaram oleaca si mancaram si alea alea...
2. Duminica seara = cina cu Alex & Anca & Paste suuuper & Vin & ceva dialog inteligent despre educatie & economie & alea alea care suna snob si important :P
3. Luni = tur de 3 ore cu autobuzul vietii + muzeu de ceara care m-a speriat nitzel + dat in roata mare a.k.a. Ochiu' Londrei la apus + ceva mancare spanioleasca :)
4. Marti = acvariul vietii (coool fishy fishy, desi Delfinariul din sudul Frantei e MUUULT mai interesant :D) + i'm on a BOAT pe "Dambovita locala" cu un ghid foooarte ironic :) + Tower(s) of London cu alt ghid foarte simpatic (French opulence is way more....OPULENT :P) + London Tower Bridge (nu stiu cum am dat 8Euro doar ca sa urc si sa cobor cu un lift...gen...) + London Dungeons (pt. ca David o vrut insistent sa se sperie...problema e ca nu ne-am speriat pe cat am sperat :))) ).
5. Marti seara = Alex & Anca & rest. indian destul de cochet & LOTS AND LOTS of good food (care din pacate va ajunge la toaleta in cateva ore :P)
In magazine nu prea am fost tentat sa intru.... daaar am intrat la Hamley's Toy Shop si la Disney Shop... ma asteptam la mai mult...mult mai mult...
Altceva? MULTI MULTI MULTI oameni... vremea cam nu stie ce... preturi olecutza cam mari (poate asa mi se pare mie :P) ... oamenii ok, dar nu prea zambaretzi... femei urate...sau poate sunt prea subiectiv eu :)), daaaar daca nu era multimea de straini cu femeile aferente, nu stiu cum ar trai bietii localnici.
Imi place umorul, imi place atitudinea, dar "not really my cup of tea"... nu stiu de ce sudul Frantei imi pare mult mai promitator: miros de patiserie cu MUUULT unt, briza, soarele, elicopterele :P
In curand partea a doua :)
Nu prea am energie sa intru foarte mult in detalii, daaar here we go :D
1. Ajunseram duminica dimineata in Londra... toate bune si frumoase.
Ne vazuram cu Alex & Anca...suuuuuper sweeeeet... ne plimbaram oleaca si mancaram si alea alea...
2. Duminica seara = cina cu Alex & Anca & Paste suuuper & Vin & ceva dialog inteligent despre educatie & economie & alea alea care suna snob si important :P
3. Luni = tur de 3 ore cu autobuzul vietii + muzeu de ceara care m-a speriat nitzel + dat in roata mare a.k.a. Ochiu' Londrei la apus + ceva mancare spanioleasca :)
4. Marti = acvariul vietii (coool fishy fishy, desi Delfinariul din sudul Frantei e MUUULT mai interesant :D) + i'm on a BOAT pe "Dambovita locala" cu un ghid foooarte ironic :) + Tower(s) of London cu alt ghid foarte simpatic (French opulence is way more....OPULENT :P) + London Tower Bridge (nu stiu cum am dat 8Euro doar ca sa urc si sa cobor cu un lift...gen...) + London Dungeons (pt. ca David o vrut insistent sa se sperie...problema e ca nu ne-am speriat pe cat am sperat :))) ).
5. Marti seara = Alex & Anca & rest. indian destul de cochet & LOTS AND LOTS of good food (care din pacate va ajunge la toaleta in cateva ore :P)
In magazine nu prea am fost tentat sa intru.... daaar am intrat la Hamley's Toy Shop si la Disney Shop... ma asteptam la mai mult...mult mai mult...
Altceva? MULTI MULTI MULTI oameni... vremea cam nu stie ce... preturi olecutza cam mari (poate asa mi se pare mie :P) ... oamenii ok, dar nu prea zambaretzi... femei urate...sau poate sunt prea subiectiv eu :)), daaaar daca nu era multimea de straini cu femeile aferente, nu stiu cum ar trai bietii localnici.
Imi place umorul, imi place atitudinea, dar "not really my cup of tea"... nu stiu de ce sudul Frantei imi pare mult mai promitator: miros de patiserie cu MUUULT unt, briza, soarele, elicopterele :P
In curand partea a doua :)
miercuri, 3 august 2011
Extraterestri de ieri si de azi...si despre prieteni.
Pana la "partile personale", nu aveam de gand sa scriu altceva... dar s-a intamplat sa vad in ultimele zile doua filme foarte bune:
E.T.-ul lui Spielberg si Super 8 lui J.J. Abrams. Amandoua sunt productii extraordinare si folosesc (sau au folosit) tehnologii de ultima generatie in procesul de creatie...amandoua au un univers bine conturat si plin de viata si bucuria de a trai... amandoua au cate un regizor mai mult decat "serios" :P la carma... ba chiar Spielberg a fost si unul din producatorii filmului lui Abrams... si totusi cei aproape 30 de ani isi fac simtita diferenta.
Sunt 30 de ani de filme, de cultura video care a evoluat exponential...30 de ani in care publicul a trecut de la TV alb-negru la MTV si plasme de 60'... 30 de ani in care copii au trecut de la Muppets la Sponge Bob si Ed Edd & Eddy...
In Super 8, totul e mult mai bine structurat, mai bine individualizat...mai EPIC, si nu in sensul bombastic superficial, ci intr-un adaptat nevoilor noului public... simpla poveste de prietenie in contextul unei familii divortate devine o poveste de dragoste imposibila in cadrul un povestiri cu prieteni care se maturizeaza, care la randul ei e pusa in cadrul unei societati apasata de probleme economice si familiale si tot asa... si asta e bine...
E bine pana in punctul in care se pierde candoarea mesajului... candoarea si gratia povestirii... universul personajelor (aferent universului publicului) devine mult mai brutal, mai "tipizat"...copilul de 10 ani nu mai fuge cu bicicleta, ci pune bombe artizanale si trece prin foc semi-automat & obuze...
La E.T. am plans...am plans si azi cand l-am revazut... la Super 8 am stat lipit in scaun prins in mijlocul actiunii... Pacat in schimb de cei 30 de ani care au sters mult nu numai din poezia copilariei, cat si din lirismul vietii cotidiene.
E.T.-ul lui Spielberg si Super 8 lui J.J. Abrams. Amandoua sunt productii extraordinare si folosesc (sau au folosit) tehnologii de ultima generatie in procesul de creatie...amandoua au un univers bine conturat si plin de viata si bucuria de a trai... amandoua au cate un regizor mai mult decat "serios" :P la carma... ba chiar Spielberg a fost si unul din producatorii filmului lui Abrams... si totusi cei aproape 30 de ani isi fac simtita diferenta.
Sunt 30 de ani de filme, de cultura video care a evoluat exponential...30 de ani in care publicul a trecut de la TV alb-negru la MTV si plasme de 60'... 30 de ani in care copii au trecut de la Muppets la Sponge Bob si Ed Edd & Eddy...
In Super 8, totul e mult mai bine structurat, mai bine individualizat...mai EPIC, si nu in sensul bombastic superficial, ci intr-un adaptat nevoilor noului public... simpla poveste de prietenie in contextul unei familii divortate devine o poveste de dragoste imposibila in cadrul un povestiri cu prieteni care se maturizeaza, care la randul ei e pusa in cadrul unei societati apasata de probleme economice si familiale si tot asa... si asta e bine...
E bine pana in punctul in care se pierde candoarea mesajului... candoarea si gratia povestirii... universul personajelor (aferent universului publicului) devine mult mai brutal, mai "tipizat"...copilul de 10 ani nu mai fuge cu bicicleta, ci pune bombe artizanale si trece prin foc semi-automat & obuze...
La E.T. am plans...am plans si azi cand l-am revazut... la Super 8 am stat lipit in scaun prins in mijlocul actiunii... Pacat in schimb de cei 30 de ani care au sters mult nu numai din poezia copilariei, cat si din lirismul vietii cotidiene.
Legat de aceasta "maturizare", vorbeam zilele trecuta cu o prietena si mi-am dat seama cat de repede au trecut ultimii 6 ani... cat de multe lucruri s-au adeverit...
In clasa a XII-a, daca m-ar fi intrebat cineva cum voi/vom fi peste 6 ani, as fi avut un raspuns foarte pozitiv de dat... in sinea mea poate eram oleaca cinic si imi dadeam seama ca grupul nostru cu teluri inalte nu avea cum sa reziste, dar speranta si avantul erau prea mari...
Mi-e dor de visele si proiectele de atunci... mi-e dor de forta cu care speram sa "schimbam lumea"... si cel mai mult mi-e dor de puterea de a-mi privi prietenii si de a vedea in ei oameni de incredere, oameni care nici in ruptul capului nu m-ar fi putut dezamagi...
E uneori dureros sa ma uit acum la multi din prieteni (si amici) si sa ma educ/conving sa le vad doar partile pozitive, sa-i judec in context, sa fiu tolerant si optimist...
Si nu e vorba de schimbare... maturizarea (asta daca a avut loc in mai mica sau in mai mare masura :P) nu a avut un impact atat de mare asupra caracterului fiecaruia...insa, au aparut din ce in ce mai mult situatii in care slabiciunile fiecaruia au iesit la iveala... "bula visatoare-intelectualo-pozitivo-creativa" a explodat... Mai mult sau mai putin, destramarea inevitabila se produce.
Nu cred in "schimbarea" oamenilor (cel putin nu dupa "maturizarea" lor)... si chiar daca se intampla asemenea evolutii, aceastea au loc mult prea lent... dar ma apasa gandul ca am devenit din ce in ce mai cinic, solitar si greu de multumit... ceea ce e totusi oleaca in antiteza cu cresterea tolerantei si a "ignorantei pozitive" :D...
Sunt departe de a fi perfect...pacat insa ca nu imi mai doresc sa tind spre acest tzel.
joi, 28 aprilie 2011
Un carnaval si niste suedezi
Dintre lucrurile interesante de saptamana asta (printre care se vor numara mai mult ca sigur si Viata Mea Sexuala :))))) si Furiosii Iutzi partea a 5-a :P) vazui RIO si HAEVNEN.
Rio e, pe scurt, povestea unul papagal care nu stie sa zboare. Papagalul e o pufosenie albastra pe nume BLUE...asa ca sa nu fie confuzii :P Sarim peste detalii: e ultimul din specia lui...si e pus sa procreeze cu "ultima" din specia "lor"... si de aici incepe o poveste foarte draguta si romantica si ironica si plina de umor si alea alea.
Nu Pixar "epicnessssss", dar daca v-au placut Ice-Age-uri (avem acelasi regizor + echipa) cu siguranta o sa va bucurati si in cazul de fata. Si nu uitati: Ochelarii 3D NU sunt ochelari de soare! Asa ca NU-i luati acasa!
HAEVNEN mi-a depasit cu mult asteptarile. MULT. Stiam ca a luat Oscar-ul pentru cel mai bun film strain, dar (nu ca sunt eu misogin sau alea alea :P) rar am vazut regizoare cu adevarat bune (din punctul meu SUBIECTIV de vedere :D)... se pare ca Susanne Bier e una dintre ele.
Pentru cei care se vor uita atenti vor vedea ca filmul este povestea unui copil de aprox. 12 care descopera limita dintre bine si rau, dintre justitie si razbunare, dintre dragoste si iertare. Doamne, ce cuvinte MARI :)))
Povestea celui mic e dublata de alte fire epice secundare la fel de frumoase estetic si moral.
E un film simplu... "minimalist" poate din punct de vedere al bugetului... dar foarte vizual, si incredibil de emotional tinand cont de regiunea din care provine. E un film pentru adulti care ar trebui inteles mai intai de copii. E neaparat "DE VAZUT"!
Alte chestii personale??!! ... meh... imi plac sarmalele... mult... dar daca le vad mai vad si maine o sa-mi pocneasca ficatul... asa ca, incep dieta din nou saptamana viitoare. Sa aratam sexy la tv si alea alea :D
More?! ... m-am mai calmat... de fapt, mi-am mai redus din asteptari... mai ales pentru anumite persoane... si trebuie neaparat sa candidez... nu stiu cand sau cum, dar NEAPARAT!! gata, ma duc sa strang banii de campanie!
Rio e, pe scurt, povestea unul papagal care nu stie sa zboare. Papagalul e o pufosenie albastra pe nume BLUE...asa ca sa nu fie confuzii :P Sarim peste detalii: e ultimul din specia lui...si e pus sa procreeze cu "ultima" din specia "lor"... si de aici incepe o poveste foarte draguta si romantica si ironica si plina de umor si alea alea.
Nu Pixar "epicnessssss", dar daca v-au placut Ice-Age-uri (avem acelasi regizor + echipa) cu siguranta o sa va bucurati si in cazul de fata. Si nu uitati: Ochelarii 3D NU sunt ochelari de soare! Asa ca NU-i luati acasa!
HAEVNEN mi-a depasit cu mult asteptarile. MULT. Stiam ca a luat Oscar-ul pentru cel mai bun film strain, dar (nu ca sunt eu misogin sau alea alea :P) rar am vazut regizoare cu adevarat bune (din punctul meu SUBIECTIV de vedere :D)... se pare ca Susanne Bier e una dintre ele.
Pentru cei care se vor uita atenti vor vedea ca filmul este povestea unui copil de aprox. 12 care descopera limita dintre bine si rau, dintre justitie si razbunare, dintre dragoste si iertare. Doamne, ce cuvinte MARI :)))
Povestea celui mic e dublata de alte fire epice secundare la fel de frumoase estetic si moral.
E un film simplu... "minimalist" poate din punct de vedere al bugetului... dar foarte vizual, si incredibil de emotional tinand cont de regiunea din care provine. E un film pentru adulti care ar trebui inteles mai intai de copii. E neaparat "DE VAZUT"!
Alte chestii personale??!! ... meh... imi plac sarmalele... mult... dar daca le vad mai vad si maine o sa-mi pocneasca ficatul... asa ca, incep dieta din nou saptamana viitoare. Sa aratam sexy la tv si alea alea :D
More?! ... m-am mai calmat... de fapt, mi-am mai redus din asteptari... mai ales pentru anumite persoane... si trebuie neaparat sa candidez... nu stiu cand sau cum, dar NEAPARAT!! gata, ma duc sa strang banii de campanie!
sâmbătă, 23 aprilie 2011
Restart - ceva seriale, comedie SF si un demo
A trecut aproape o luna... o luna destul de plina si uneori grea... daaaaar :)
Lucrurile s-au mai "aranjat" putin, recapitulam si reactivam viata "online-sociala".
De Paste nimic special... vroiam sa vorbesc ceva despre "post" si alea alea, dar m-am calmat pentru ca, precum spun eroii din Paul : "There's no way to win with these guys"!
In ultima luna m-am calmat cu 2 seriale foarte dragute si o comedie KAPAU!
Battlestar Galactica --> aproape 80 episoade in mai putin de o luna... ce va pot spune sigur este ca asa de multa bautura si tigari n-am mai vazut de mult intr-un serial :P... o reclama continua la Malboro si Jack Daniels... daca oamenii aia nu mureau ucisi de roboti, sigur ar fi murit de ciroza sau diferite feluri de cancer. Dar alcoolul si tutunul nu sunt atat de deranjante pe cat e accentul pus pe latura religioasa... cred ca eu sunt cam prost din punctul asta de vedere si rar inteleg combinatia dintre crestinism + politeism + extraterestri + roboti + sex + bautura + explozii, daaaaar whatever keeps it going e ok :) Daca baietii au gasiti niste sponsori mormori sau baptisti sau orice altceva care sa-i ajute sa stranga suma de 1 MILIOAN $ per episod TOATE BUNE.
In rest actorii sunt suuuuper si si-au continuat frumos cariera si in afara programului obisnuit, regia si imaginea sunt la fel de bine organizate si au avut mari influente asupra genului si a altor noi serii (cum ar fi SGU), si muzica e pe masura...mai ales in ultimele 2 sezoane...EPICNESS :))
The Kennedys --> O miniserie de 8 episoade superba. Atentia pentru detaliu este exemplara...casting-ul, locatiile, machiajul, costumele ... WOW... totul e foarte frumos selectat si ilustrat... dramatizarea se inalta la asteptarile subiectului ales. Zambetele si lacrimile sunt garantate :) si, ceea ce pentru mine a insemnat mult, sunt explicate multe momente istorice din acea perioada foarte frumos si contextual.
La final e mai mult decat un film despre o familie... e un film despre un vis, despre o utopie, despre un neo-Camelot cu toate greselile si pacatele, cu toate ideile si binefacerile sale, e un film despre iubire, despre ambitie... e cu adevarat un FILM si de aceea merita vazut.
PAUL --> the ultimate science-fiction-geek-experience. BIG FUCKING LIKE!
Tocmai l-am vazut la cinema...era aproape numai "randul nostru" acolo asa ca ne-am dezlantuit si am speriat si restul de 3 spectatori :D
Nu vreau sa bat campii mult: daca sunteti "geeky" sau aveti prieteni de acest gen, SIGUR O SA VA PLACA. It's a guaranteed geek-bromance experience :)
Daca nu va inscrieti printre categoriile de mai sus... weeeeeellll.... nu prea stiu... mai bine nu :P
Pentru cei care au rezistat pana la capatul acestui "post" :)))) avem un mic demo reel (din filmele din facultate mai mult sau mai putin terminate, din videoclipuri si reclame si alte alea alea) si o pagina "provizorie" a emisiunii la care am inceput sa lucrez pentru TVR, Face Toti Banii.
La emisiune mai e de lucru pana sa atinga standardele mele de "perfectiune", daaar ne straduim :)
Si daca la demo-reel mai apucam sa adaugam cateva cadre cu urmari cu barci si impuscaturi: Gata! --> MIAMI VICE! =))))
Cam atat... fu o iarna grea din multe puncte de vedere, asa ca sper ca urmatoarele zile sper sa va aduca destula lumina pentru o primavara cu multe zambete! Si daca nu, nu-i nimic: venim noi cu brichete si EXPLOZII pe slow-motion :D
Lucrurile s-au mai "aranjat" putin, recapitulam si reactivam viata "online-sociala".
De Paste nimic special... vroiam sa vorbesc ceva despre "post" si alea alea, dar m-am calmat pentru ca, precum spun eroii din Paul : "There's no way to win with these guys"!
In ultima luna m-am calmat cu 2 seriale foarte dragute si o comedie KAPAU!
Battlestar Galactica --> aproape 80 episoade in mai putin de o luna... ce va pot spune sigur este ca asa de multa bautura si tigari n-am mai vazut de mult intr-un serial :P... o reclama continua la Malboro si Jack Daniels... daca oamenii aia nu mureau ucisi de roboti, sigur ar fi murit de ciroza sau diferite feluri de cancer. Dar alcoolul si tutunul nu sunt atat de deranjante pe cat e accentul pus pe latura religioasa... cred ca eu sunt cam prost din punctul asta de vedere si rar inteleg combinatia dintre crestinism + politeism + extraterestri + roboti + sex + bautura + explozii, daaaaar whatever keeps it going e ok :) Daca baietii au gasiti niste sponsori mormori sau baptisti sau orice altceva care sa-i ajute sa stranga suma de 1 MILIOAN $ per episod TOATE BUNE.
In rest actorii sunt suuuuper si si-au continuat frumos cariera si in afara programului obisnuit, regia si imaginea sunt la fel de bine organizate si au avut mari influente asupra genului si a altor noi serii (cum ar fi SGU), si muzica e pe masura...mai ales in ultimele 2 sezoane...EPICNESS :))
The Kennedys --> O miniserie de 8 episoade superba. Atentia pentru detaliu este exemplara...casting-ul, locatiile, machiajul, costumele ... WOW... totul e foarte frumos selectat si ilustrat... dramatizarea se inalta la asteptarile subiectului ales. Zambetele si lacrimile sunt garantate :) si, ceea ce pentru mine a insemnat mult, sunt explicate multe momente istorice din acea perioada foarte frumos si contextual.
La final e mai mult decat un film despre o familie... e un film despre un vis, despre o utopie, despre un neo-Camelot cu toate greselile si pacatele, cu toate ideile si binefacerile sale, e un film despre iubire, despre ambitie... e cu adevarat un FILM si de aceea merita vazut.
PAUL --> the ultimate science-fiction-geek-experience. BIG FUCKING LIKE!
Tocmai l-am vazut la cinema...era aproape numai "randul nostru" acolo asa ca ne-am dezlantuit si am speriat si restul de 3 spectatori :D
Nu vreau sa bat campii mult: daca sunteti "geeky" sau aveti prieteni de acest gen, SIGUR O SA VA PLACA. It's a guaranteed geek-bromance experience :)
Daca nu va inscrieti printre categoriile de mai sus... weeeeeellll.... nu prea stiu... mai bine nu :P
Pentru cei care au rezistat pana la capatul acestui "post" :)))) avem un mic demo reel (din filmele din facultate mai mult sau mai putin terminate, din videoclipuri si reclame si alte alea alea) si o pagina "provizorie" a emisiunii la care am inceput sa lucrez pentru TVR, Face Toti Banii.
La emisiune mai e de lucru pana sa atinga standardele mele de "perfectiune", daaar ne straduim :)
Si daca la demo-reel mai apucam sa adaugam cateva cadre cu urmari cu barci si impuscaturi: Gata! --> MIAMI VICE! =))))
Cam atat... fu o iarna grea din multe puncte de vedere, asa ca sper ca urmatoarele zile sper sa va aduca destula lumina pentru o primavara cu multe zambete! Si daca nu, nu-i nimic: venim noi cu brichete si EXPLOZII pe slow-motion :D
sâmbătă, 2 aprilie 2011
The End
You know who the fuck cares??
NOBODY. Nobody fucking cares. NOBODY.
You think your friends care?? They don't.
You think your girlfriend cares?? She doesn't.
You think your boyfriend cares? He doesn't.
You think your "loved ones" care? THEY FUCKING DON'T.
Maybe...MAYBE, at some point, there was someone who cared for you... but he's dead, he's gone, he grew sick of caring. They all do... why? Who the fuck cares why?!!
E cineva oare cu adevarat interesat sa stie daca sunteti bine, daca sunteti fericiti, daca sunteti tristi? Nu... suntem cu totii egoisti... si in egoismul nostru de a ne simti "morali", incercam sa ne pese... incercam sa ii bagam putin in seama pe cei din jurul nostru... uneori chiar ne convingem ca facem o treaba buna, ca poate chiar SUNTEM ceea ce, de fapt, doar ne propuneam sa falsificam.
E oare cineva cu ADEVARAT interesat de parerile voastre? de sinceritatea voastra? a mea? a ta? a noastra?
Nimeni cu nu vrea sa stie cu adevarat ce crezi tu despre el sau ea... nimeni nu vrea sa se uite cum trebuie in oglinda... sa se indoiasca de propria persoana...
Nimeni nu vrea ADEVARUL... vor...VREM doar ceea ce ne convine, ceea ce e comod, ceea ce ne face sa zambim...
Mai se bucura oare careva cand altcineva il critica? Cand ii sunt recunoscute defectele? NIMENI. P**A.
De ce sa ma mai cenzurez: PULA. si nici macar atat.
Cu ce ma ajuta sa fiu sincer cand nimeni nu vrea sa auda sinceritatea mea. Nu ne mai doare nicaieri... ni se pare ca STIM NOI cum merg treburile, ca am gasit noi solutia, ca vedem noi exact "the big picture"... nu mai trebuie sa ne zica nimeni ca NU e asa...
Sunt egoist... sunt realist... sunt prost sa cred ca cineva se bucura de tampeniile mele... sunt prost sa cred ca exista cineva care ma iubeste neconditionat, care ma apreciaza, care ma asculta... acel cineva a murit demult... ACEI cineva nu mai sunt... am avut doar norocul sa ne suprapunem momentele de "egoism moral" si sa "ne suportam reciproc" o perioada... pana am ajuns la "PULA".
Credeti ca voi stati mai bine? Credeti ca dormiti langa cineva care VA IUBESTE?
Nu mai suntem umani de mult timp... ne inhibam "ramasitele" "umanoido-instinctualo-animaliere" inca din primele momente de educatie contextuala.
Nu mai gandim...aplicam niste modele deja judecate de altii care au preluat la randul lor alte judecati.
Suntem niste copii proaste a unei rase cu un mare potential irosit.
Cum reusim sa ne trezim dimineata? Cu ce scop? De ce?
Bine ca macar instinctul de supravietuire hedonistic ne-a ramas... macar atat... bine ca ne bagam in cap ca "e pacat sa nu (ne) omoram"... dar reusim sa traim fara sa gasim cel mai simplu adevar... sa fim numai comozi...
La un moment dat credeam ca meritam... ca noi, ca "societate", meritam... meritam sa ne bucuram de lucrurile marunte, de viata, unii de altii s.a.m.d.... merita un KKT.
Cei care merita sunt nevazuti in gloata... si se sterg incet incet si se integreaza si ei perfect...
De ce mai stau??? Nici eu nu stiu... de frica... din egoism... dintr-o nesimtire a placerii...
Din cand in cand mai sper... sper singur si prost, de dragul sperantei... si muncesc si visez si delirez aceste sperante... de frica... de frica constiintei mele... de frica sa nu-mi dau seama ca sunt, de fapt, singur... dar, de fapt :), SUNTEM.
E mai usor sa ma mint... dar eu nu sunt asa... nu vreau sa fiu asa... dar sunt comod si "ma compromit"...
Nu merit... noi nu meritam.
NOBODY. Nobody fucking cares. NOBODY.
You think your friends care?? They don't.
You think your girlfriend cares?? She doesn't.
You think your boyfriend cares? He doesn't.
You think your "loved ones" care? THEY FUCKING DON'T.
Maybe...MAYBE, at some point, there was someone who cared for you... but he's dead, he's gone, he grew sick of caring. They all do... why? Who the fuck cares why?!!
E cineva oare cu adevarat interesat sa stie daca sunteti bine, daca sunteti fericiti, daca sunteti tristi? Nu... suntem cu totii egoisti... si in egoismul nostru de a ne simti "morali", incercam sa ne pese... incercam sa ii bagam putin in seama pe cei din jurul nostru... uneori chiar ne convingem ca facem o treaba buna, ca poate chiar SUNTEM ceea ce, de fapt, doar ne propuneam sa falsificam.
E oare cineva cu ADEVARAT interesat de parerile voastre? de sinceritatea voastra? a mea? a ta? a noastra?
Nimeni cu nu vrea sa stie cu adevarat ce crezi tu despre el sau ea... nimeni nu vrea sa se uite cum trebuie in oglinda... sa se indoiasca de propria persoana...
Nimeni nu vrea ADEVARUL... vor...VREM doar ceea ce ne convine, ceea ce e comod, ceea ce ne face sa zambim...
Mai se bucura oare careva cand altcineva il critica? Cand ii sunt recunoscute defectele? NIMENI. P**A.
De ce sa ma mai cenzurez: PULA. si nici macar atat.
Cu ce ma ajuta sa fiu sincer cand nimeni nu vrea sa auda sinceritatea mea. Nu ne mai doare nicaieri... ni se pare ca STIM NOI cum merg treburile, ca am gasit noi solutia, ca vedem noi exact "the big picture"... nu mai trebuie sa ne zica nimeni ca NU e asa...
Sunt egoist... sunt realist... sunt prost sa cred ca cineva se bucura de tampeniile mele... sunt prost sa cred ca exista cineva care ma iubeste neconditionat, care ma apreciaza, care ma asculta... acel cineva a murit demult... ACEI cineva nu mai sunt... am avut doar norocul sa ne suprapunem momentele de "egoism moral" si sa "ne suportam reciproc" o perioada... pana am ajuns la "PULA".
Credeti ca voi stati mai bine? Credeti ca dormiti langa cineva care VA IUBESTE?
Nu mai suntem umani de mult timp... ne inhibam "ramasitele" "umanoido-instinctualo-animaliere" inca din primele momente de educatie contextuala.
Nu mai gandim...aplicam niste modele deja judecate de altii care au preluat la randul lor alte judecati.
Suntem niste copii proaste a unei rase cu un mare potential irosit.
Cum reusim sa ne trezim dimineata? Cu ce scop? De ce?
Bine ca macar instinctul de supravietuire hedonistic ne-a ramas... macar atat... bine ca ne bagam in cap ca "e pacat sa nu (ne) omoram"... dar reusim sa traim fara sa gasim cel mai simplu adevar... sa fim numai comozi...
La un moment dat credeam ca meritam... ca noi, ca "societate", meritam... meritam sa ne bucuram de lucrurile marunte, de viata, unii de altii s.a.m.d.... merita un KKT.
Cei care merita sunt nevazuti in gloata... si se sterg incet incet si se integreaza si ei perfect...
De ce mai stau??? Nici eu nu stiu... de frica... din egoism... dintr-o nesimtire a placerii...
Din cand in cand mai sper... sper singur si prost, de dragul sperantei... si muncesc si visez si delirez aceste sperante... de frica... de frica constiintei mele... de frica sa nu-mi dau seama ca sunt, de fapt, singur... dar, de fapt :), SUNTEM.
E mai usor sa ma mint... dar eu nu sunt asa... nu vreau sa fiu asa... dar sunt comod si "ma compromit"...
Nu merit... noi nu meritam.
duminică, 20 martie 2011
Ceva EPIC in 3D si o seara cu multe "goluri" :P
Sunt cateva lucruri sigure:
ma doare capul,
Andreas sforaie,
ma sperie posterele cu Hanna Montana,
usa de la baia lui Radu se deschide cu greu :P,
am facut clatite bune (Bine, Lore!!),
Jackass 3D e EPIC :D
ahh si nu e bine sa dormi in chiloti si camasa... data viitoare iau pijama :))
Altele sunt putin mai neclare:
"eu nu stiu, da' io cred ca" era sa daram barul lui Radu,
nu e bine sa iti pui in cap ca trebuie "sa termini sticla aia",
am injurat cam mult (nu ca asta n-ar fi fun, daaaar :D),
stiu ca la un moment dat au fost multe pupaturi... mult "bromance" asa :),
Ana a facut multe "skip-uri" aseara,
la un moment dat era mai putina lume... weird :)))
Revenind la "cinefilul" din mine: JACKASS 3D garanteaza o seara reusita... daca l-am fi vazut si 3D probabil am fi vomat si noi cu pofta si am fi ras cu lacrimi in acelasi timp. Baietii au imbatranit... 10 ani... par alb... copii... dar sunt si mai funny si fac chestii si mai stupide si se bucura de viata. Deci: DE VAZUT!!
Vroiam sa mai scriu ceva... ceva cu timpul care trece si ne maturizam si alea alea si schimbari si plm... dar mi-am dat seama ca suntem aproape la fel si acum 7 ani... still geeky, still not just "p**a, p*z*a, cur, c***e", still filozofam in bucatarie, still together... nu am fost toti aseara... e poate mai complicat sa ne strangem cu totii acum, dar se intampla si e frumos. :)
Si pentru restul din U.K. sau din State sau pe unde otzi fi acum :* :* :*
ma doare capul,
Andreas sforaie,
ma sperie posterele cu Hanna Montana,
usa de la baia lui Radu se deschide cu greu :P,
am facut clatite bune (Bine, Lore!!),
Jackass 3D e EPIC :D
ahh si nu e bine sa dormi in chiloti si camasa... data viitoare iau pijama :))
Altele sunt putin mai neclare:
"eu nu stiu, da' io cred ca" era sa daram barul lui Radu,
nu e bine sa iti pui in cap ca trebuie "sa termini sticla aia",
am injurat cam mult (nu ca asta n-ar fi fun, daaaar :D),
stiu ca la un moment dat au fost multe pupaturi... mult "bromance" asa :),
Ana a facut multe "skip-uri" aseara,
la un moment dat era mai putina lume... weird :)))
Revenind la "cinefilul" din mine: JACKASS 3D garanteaza o seara reusita... daca l-am fi vazut si 3D probabil am fi vomat si noi cu pofta si am fi ras cu lacrimi in acelasi timp. Baietii au imbatranit... 10 ani... par alb... copii... dar sunt si mai funny si fac chestii si mai stupide si se bucura de viata. Deci: DE VAZUT!!
Vroiam sa mai scriu ceva... ceva cu timpul care trece si ne maturizam si alea alea si schimbari si plm... dar mi-am dat seama ca suntem aproape la fel si acum 7 ani... still geeky, still not just "p**a, p*z*a, cur, c***e", still filozofam in bucatarie, still together... nu am fost toti aseara... e poate mai complicat sa ne strangem cu totii acum, dar se intampla si e frumos. :)
Si pentru restul din U.K. sau din State sau pe unde otzi fi acum :* :* :*
joi, 17 martie 2011
Scurt
Am nevoie de voi mai mult decat imi pot imagina.
Am nevoie de tine mai mult decat iti poti imagina.
Ma concentrez cu greu si nu-mi gasesc motivatie.
O sa ajung la un echilibru la un moment dat, daaaar...
Cand stiu cat de bine poate sa fie, si nu e, nu pot sa ma asez.
Nu gasesc motivele.
Multi nu-si dau seama ce conteaza cu adevarat.
Cauta bucurosi...
Incep sa regret uneori ca eu stiu ce ma bucura.
Astept prosteste...
Simt ca nu fac destule...
Dar nici nu m-ar bucura daca as face mai multe.
E maine din nou.
Am nevoie de tine mai mult decat iti poti imagina.
Ma concentrez cu greu si nu-mi gasesc motivatie.
O sa ajung la un echilibru la un moment dat, daaaar...
Cand stiu cat de bine poate sa fie, si nu e, nu pot sa ma asez.
Nu gasesc motivele.
Multi nu-si dau seama ce conteaza cu adevarat.
Cauta bucurosi...
Incep sa regret uneori ca eu stiu ce ma bucura.
Astept prosteste...
Simt ca nu fac destule...
Dar nici nu m-ar bucura daca as face mai multe.
E maine din nou.
miercuri, 16 martie 2011
Cele 13 minute
Unul din putinele momente cu adevarat placute ale zilei este drumul inapoi spre casa... si nu vorbesc neaparat de faptul ca ajung acasa si "vai ce frumos!" si alte alea alea... Nu :p Pur si simplu drumul... de la birou pana acasa... E un sentiment foarte placut... Ma urc in masina. O pornesc cu chiu-cu-vai (Merge! Awesome :P ) Dau drumul la radio si totul e OK... Sunt putine masini in jur... putina lume pe strada... Nimeni nu claxoneaza... Nimeni nu se grabeste. Si partea cea mai frumoasa e ca, la ora aceasta tarzie (de obicei e trecut de 1 noaptea), aproape TOATE semafoarele pana acasa le prind pe "verde". Mi-a luat cativa ani pana sa gasesc drumul optim, dar "here it is": 13 minute de condus confortabil... 13 minute in care nu ma gandesc la nimic important... 13 minute in care ma bucur de ce gasesc pe radio si imi fac fel de fel de "filme" in cap... 13 minute in care nu sunt pragmatic, ci doar visez... 13 minute in care telefonul nu mai suna si in care pot sa ma bucur sa sunt singur... 13 minute in care uit cat de groaznica a fost ziua de ieri, si cat sper ca maine o sa fie mult mai bine...
Si azi am avut o zi dupa care chiar aveam nevoie de cele 13 minute.
Mare parte a zilei de azi am pierdut-o birocratia televiziunii publice... si mi-am dat seama ca am pierdut nu numai ziua de azi, dar si cateva luni de planuri, proiecte, munca... si ce pot sa fac? sa dau vina pe "Ei"? Tot ceea ce s-a intamplat in ultimele luni si a culminat astazi a fost perfect previzibil... eu m-am incapatanat sa cred ca se poate mai bine... ca, de fapt, eu chiar o sa reusesc sa fac ceva foarte interesant si interactiv, o bucata de entertainment "ca-la-carte"... Nu. Si nu e vina "Lor". E vina mea. Desi si eu si ei am avut intentii bune, si ei sunt inchisi intr-un sistem kafka-nian, si eu sunt un optimist convins... de cacat... inca ma doare capul...
Am apucat sa vad azi NETWORK (1976). Am auzit de el de multa vreme, dar nu apucasem sa fac rost de el si nici sa-l vad... Filmul lui Sidney Lumet (12 Angry Men, Dog Day Afternoon, Serpico si multe altele) nu numai ca este WOW!!! KAPAU de awesome! , dar este incredibil de actual si, in acest fel, chiar profetic. Demascarea lumii "corporatiste" prin povestea unui canal de televiziune este realizata impecabil si previziunile din film se adeveresc atat de pregnant in zilele noastre incat nu ai cum sa nu te panichezi sau nu-ti pui intrebari serioase.
Filmul a castigat multe premii...si omuleti de aur si globuletze si alte alea alea. Actorii joaca impecabil. Scenariul si regia leaga totul perfect. E unul dintre filmele care trebuie neaparat sa-l vedeti! gen... gen ACUM! :)
Dupa ce s-a terminat filmul, m-am gandit oleaca la media romaneasca si la experientele din ultimele luni (in special cele de azi :P) ... este incredibil cat "aberant" s-a dezvoltat SRTV-ul (Societatea Romana de Radio si Televiune) in ultimii 20 de ani... si nu vorbesc neaparat de un sens "peiorativ", ci pur si simplu de unul absurd, denaturat, "caragialesc" :D.
Aceasta "dezvoltare ciudata" nu e neaparat rea... nici n-ar trebui sa fie neaparat asemanatoare cu cea a competitorilor corporatisti... insa, este incredibil cat de putin din adevaratul potential este utilizat. Nu vorbim de bani, cheltuieli, bugete, echipamente si alte chestiuni mai mult sau mai putin tehnice, ci de o VIZIUNE diferita, de o echipa cu SPIRIT de echipa, de optimizare, de DRAGOSTE fata de profesie... de bun-simt... si desi nu pot elabora un argument si o idee mai organizata asemenea domnului Paleologu, simt aceasta nevoie de BUN-SIMT...
Din pacate acest "bun-simt" e in cantitati foarte scazute in multe din institutiile statului... nu e pierdut, exista... insa, e putin si nu are un mediu propice unei viitoare dezvoltari... si imi pare rau... imi e ciuda. Si nu-mi e ciuda ca e sistem cum e, ci ca eu nu stiu cate sanse am si cat de capabil sunt sa pot schimba ceva... sa pot ajuta... sa pot contribui cu ceva... sa pot aduce mai mult bun-simt.
Ce repede trec cele 13 minute...
Si azi am avut o zi dupa care chiar aveam nevoie de cele 13 minute.
Mare parte a zilei de azi am pierdut-o birocratia televiziunii publice... si mi-am dat seama ca am pierdut nu numai ziua de azi, dar si cateva luni de planuri, proiecte, munca... si ce pot sa fac? sa dau vina pe "Ei"? Tot ceea ce s-a intamplat in ultimele luni si a culminat astazi a fost perfect previzibil... eu m-am incapatanat sa cred ca se poate mai bine... ca, de fapt, eu chiar o sa reusesc sa fac ceva foarte interesant si interactiv, o bucata de entertainment "ca-la-carte"... Nu. Si nu e vina "Lor". E vina mea. Desi si eu si ei am avut intentii bune, si ei sunt inchisi intr-un sistem kafka-nian, si eu sunt un optimist convins... de cacat... inca ma doare capul...
Am apucat sa vad azi NETWORK (1976). Am auzit de el de multa vreme, dar nu apucasem sa fac rost de el si nici sa-l vad... Filmul lui Sidney Lumet (12 Angry Men, Dog Day Afternoon, Serpico si multe altele) nu numai ca este WOW!!! KAPAU de awesome! , dar este incredibil de actual si, in acest fel, chiar profetic. Demascarea lumii "corporatiste" prin povestea unui canal de televiziune este realizata impecabil si previziunile din film se adeveresc atat de pregnant in zilele noastre incat nu ai cum sa nu te panichezi sau nu-ti pui intrebari serioase.
Filmul a castigat multe premii...si omuleti de aur si globuletze si alte alea alea. Actorii joaca impecabil. Scenariul si regia leaga totul perfect. E unul dintre filmele care trebuie neaparat sa-l vedeti! gen... gen ACUM! :)
Dupa ce s-a terminat filmul, m-am gandit oleaca la media romaneasca si la experientele din ultimele luni (in special cele de azi :P) ... este incredibil cat "aberant" s-a dezvoltat SRTV-ul (Societatea Romana de Radio si Televiune) in ultimii 20 de ani... si nu vorbesc neaparat de un sens "peiorativ", ci pur si simplu de unul absurd, denaturat, "caragialesc" :D.
Aceasta "dezvoltare ciudata" nu e neaparat rea... nici n-ar trebui sa fie neaparat asemanatoare cu cea a competitorilor corporatisti... insa, este incredibil cat de putin din adevaratul potential este utilizat. Nu vorbim de bani, cheltuieli, bugete, echipamente si alte chestiuni mai mult sau mai putin tehnice, ci de o VIZIUNE diferita, de o echipa cu SPIRIT de echipa, de optimizare, de DRAGOSTE fata de profesie... de bun-simt... si desi nu pot elabora un argument si o idee mai organizata asemenea domnului Paleologu, simt aceasta nevoie de BUN-SIMT...
Din pacate acest "bun-simt" e in cantitati foarte scazute in multe din institutiile statului... nu e pierdut, exista... insa, e putin si nu are un mediu propice unei viitoare dezvoltari... si imi pare rau... imi e ciuda. Si nu-mi e ciuda ca e sistem cum e, ci ca eu nu stiu cate sanse am si cat de capabil sunt sa pot schimba ceva... sa pot ajuta... sa pot contribui cu ceva... sa pot aduce mai mult bun-simt.
Ce repede trec cele 13 minute...
joi, 3 martie 2011
De Ce sa te Bucuri
urmeaza incoerentza pseudo-intelectuala:
Si ea probabil se intreaba "de ce?"... sau in cel mai bun caz MA intreaba "de ce?"...dar nu apuc sa-i raspund... are deja raspunsul pregatit... un raspuns care se potriveste... care are mari sanse sa fie adevarat si pe care nu am cum sa-l contrazic pentru ca eu NU am unul... sau, in orice caz, nu unul mai bun.
Stau in fata casei in masina... am oprit motorul, dar nu cobor. Las radioul sa mearga...se termina melodia, mai incepe inca una... de ce sa intru in casa? ma asteapta ceva mai interesant acolo? ma simt mai "bine" acolo? mai comod poate, dar mai "bine" nu sunt sigur... si incepe alta melodie...una enervanta... din sictir de a mai cauta alt post cu ceva decent la ora 1noaptea, inchid radioul si ies din masina.
Si asta a inceput sa se intample din ce in ce mai des in ultima vreme...
"Scoala" (parintii, profesorii, "contextul" in care traim) ne invata CUM, CAT, CE, UNDE, CINE si alte chestii interesante... adica toate astea sunt utile... e bine sa stii ca e bine sa fi fericit, cum sa ajungi acolo, cat de multe sanse ai, unde vei putea fi fericit, cat de mult timp vei fi fericit si chiar cu cine vei fi fericit... dar DE CE? Care este limita acestei satisfactii?? Multi incearca o viata intreaga sa ajunga acolo...si nu reusesc... altii vad lucrurile mai simplu si nici nu isi pun aceasta problema... unii chiar ajung acolo si isi dau seama ca P**A! Aia e! Hai sa luam o supra-doza because THAT'S IT, Baby! It's not getting any better!
E bine sa ai o masina frumoasa, un telefon shmecher, o casa pe plaja si inca una in varful partiei de ski... e bine sa ai o iubita/nevasta/amanta frumosa si doritoare de sex necontenit... e bine sa ai copii... e bine sa ai un job care iti da satisfactie... dar pana unde? adik DE CE?
Acelasi "de ce?" se poate aplica fara probleme si variantei "modest" hedonista a vietii, in care "ce frumos e sa te bucuri de ceea ce ai, si nu de ceea ce iti doresti"... ohh, da, stim! Trebuie sa apreciem putinul pe care-l detinem... asa si??
Toata aceasta "goana dupa fericire" UNDE duce? Goana asta dupa dragoste, dupa pasiune, dupa iubiri mistuitoare, dupa o comunicare perfecta, dupa p*** sau p****, unde duce?
Eu nici nu pot sa-i spun de ce o iubesc... de ce iubesc mai multe persoane?... de ce am atata nevoie de dragoste (sau ce-o fi) pentru a fi fericit?
Si ce daca o sa fac tot ce-o sa-mi doresc in viata? Ce daca o sa am yachtul ala si vila aia pe plaja si amanta aia tanara?
Eu vroiam s-o fac pe ea fericita... si pe ea... si pe EA... si pe ELE... dar sunt toate foarte ocupate... multe probleme marunte si acaparatoare... si timpul trece si se duce pe p***... si in cativa ani se vor gandi ce p*** noastra am facut pana acum? Probabil ea va gasi un raspuns plauzibil, valabil, echitabil, verosimil, echilibrat, care se va potrivi... poate chiar se va gandi zambind la prietenul ala care o disparut sictirit pe viata sau la cel cu yachtul nou din fata pontonului vilei de pe plaja... nu va apuca sa se intrebe DE CE... nu va citi ce-am scris, nu va fi curioasa...n-ar fi plauzibil...
Si stau in masina, in fata casei...am repornit motorul ca s-a facut frig... acum chiar a inceput o melodie caterinca...asa "de stare"... incerc sa ma chinui sa inteleg DE CE... dar estem prea prost, Tudor. ESTEM limitatzi! si ma intreb daca s-o mai sun... poate argumentul ei plauzibil e valabil.... poate ar fi mai bine s-o pun langa celelalte "ELE"... si daca as insista? daca as incerca sa-o fac sa inteleaga... sa incerc sa-i aratat... sa NE aratam... poate o sa fie fericita... poate si eu... imi va fi de ajuns? voi fi vreodata DESTUL de satisfacut? DE CE?
Si ea probabil se intreaba "de ce?"... sau in cel mai bun caz MA intreaba "de ce?"...dar nu apuc sa-i raspund... are deja raspunsul pregatit... un raspuns care se potriveste... care are mari sanse sa fie adevarat si pe care nu am cum sa-l contrazic pentru ca eu NU am unul... sau, in orice caz, nu unul mai bun.
Stau in fata casei in masina... am oprit motorul, dar nu cobor. Las radioul sa mearga...se termina melodia, mai incepe inca una... de ce sa intru in casa? ma asteapta ceva mai interesant acolo? ma simt mai "bine" acolo? mai comod poate, dar mai "bine" nu sunt sigur... si incepe alta melodie...una enervanta... din sictir de a mai cauta alt post cu ceva decent la ora 1noaptea, inchid radioul si ies din masina.
Si asta a inceput sa se intample din ce in ce mai des in ultima vreme...
"Scoala" (parintii, profesorii, "contextul" in care traim) ne invata CUM, CAT, CE, UNDE, CINE si alte chestii interesante... adica toate astea sunt utile... e bine sa stii ca e bine sa fi fericit, cum sa ajungi acolo, cat de multe sanse ai, unde vei putea fi fericit, cat de mult timp vei fi fericit si chiar cu cine vei fi fericit... dar DE CE? Care este limita acestei satisfactii?? Multi incearca o viata intreaga sa ajunga acolo...si nu reusesc... altii vad lucrurile mai simplu si nici nu isi pun aceasta problema... unii chiar ajung acolo si isi dau seama ca P**A! Aia e! Hai sa luam o supra-doza because THAT'S IT, Baby! It's not getting any better!
E bine sa ai o masina frumoasa, un telefon shmecher, o casa pe plaja si inca una in varful partiei de ski... e bine sa ai o iubita/nevasta/amanta frumosa si doritoare de sex necontenit... e bine sa ai copii... e bine sa ai un job care iti da satisfactie... dar pana unde? adik DE CE?
Acelasi "de ce?" se poate aplica fara probleme si variantei "modest" hedonista a vietii, in care "ce frumos e sa te bucuri de ceea ce ai, si nu de ceea ce iti doresti"... ohh, da, stim! Trebuie sa apreciem putinul pe care-l detinem... asa si??
Toata aceasta "goana dupa fericire" UNDE duce? Goana asta dupa dragoste, dupa pasiune, dupa iubiri mistuitoare, dupa o comunicare perfecta, dupa p*** sau p****, unde duce?
Eu nici nu pot sa-i spun de ce o iubesc... de ce iubesc mai multe persoane?... de ce am atata nevoie de dragoste (sau ce-o fi) pentru a fi fericit?
Si ce daca o sa fac tot ce-o sa-mi doresc in viata? Ce daca o sa am yachtul ala si vila aia pe plaja si amanta aia tanara?
Eu vroiam s-o fac pe ea fericita... si pe ea... si pe EA... si pe ELE... dar sunt toate foarte ocupate... multe probleme marunte si acaparatoare... si timpul trece si se duce pe p***... si in cativa ani se vor gandi ce p*** noastra am facut pana acum? Probabil ea va gasi un raspuns plauzibil, valabil, echitabil, verosimil, echilibrat, care se va potrivi... poate chiar se va gandi zambind la prietenul ala care o disparut sictirit pe viata sau la cel cu yachtul nou din fata pontonului vilei de pe plaja... nu va apuca sa se intrebe DE CE... nu va citi ce-am scris, nu va fi curioasa...n-ar fi plauzibil...
Si stau in masina, in fata casei...am repornit motorul ca s-a facut frig... acum chiar a inceput o melodie caterinca...asa "de stare"... incerc sa ma chinui sa inteleg DE CE... dar estem prea prost, Tudor. ESTEM limitatzi! si ma intreb daca s-o mai sun... poate argumentul ei plauzibil e valabil.... poate ar fi mai bine s-o pun langa celelalte "ELE"... si daca as insista? daca as incerca sa-o fac sa inteleaga... sa incerc sa-i aratat... sa NE aratam... poate o sa fie fericita... poate si eu... imi va fi de ajuns? voi fi vreodata DESTUL de satisfacut? DE CE?
marți, 1 februarie 2011
Program 1-6 februarie 2011
2 februarie - Miercuri - 19:00 - Teatrul Metropolis
PIJAMALE... o comedie... sper sa fie un spectacol "usor" :)
3 februarie - Joi - 19:00 - Compania Passe Partout (nu stiu exact locatia, dar we will Google it on our Android Phones :P)
MADE IN ROMANIA - un spectacol mai vechi de-al lui Puric... miscare scenica, dans, pantomina... very cool and sweet :D
5 februarie - Sambata - 19:00 - Teatrul Mic
SEX ON THE BICI - ultimul spectacol al lui Nona Ciobanu... comedie... n-am apucat sa-l vad saptamana trecuta, poate reusim de data asta :P
6 februarie - Duminica - 19:00 - TNB, Amfiteatru
EGOISTUL - joaca si regizeaza dl. Beligan... cu ajutor divin vom intra si poate ne vom si delecta cultural :)
La cinema nu e mare lucru deloc... soooo, o sa continuam cu seria 3 din Lie to Me, cu inca cateva episoade din sezonul 7 din House si ce alte chestii interesante mai apar pe tuburi intre timp :)
Vroiam sa pun o secv. din Jeux D'Enfants, daaaar pe youtube nu am gasit nimic interesant....asa ca ramanem la trailer :)
Now, back to work!
PIJAMALE... o comedie... sper sa fie un spectacol "usor" :)
3 februarie - Joi - 19:00 - Compania Passe Partout (nu stiu exact locatia, dar we will Google it on our Android Phones :P)
MADE IN ROMANIA - un spectacol mai vechi de-al lui Puric... miscare scenica, dans, pantomina... very cool and sweet :D
5 februarie - Sambata - 19:00 - Teatrul Mic
SEX ON THE BICI - ultimul spectacol al lui Nona Ciobanu... comedie... n-am apucat sa-l vad saptamana trecuta, poate reusim de data asta :P
6 februarie - Duminica - 19:00 - TNB, Amfiteatru
EGOISTUL - joaca si regizeaza dl. Beligan... cu ajutor divin vom intra si poate ne vom si delecta cultural :)
La cinema nu e mare lucru deloc... soooo, o sa continuam cu seria 3 din Lie to Me, cu inca cateva episoade din sezonul 7 din House si ce alte chestii interesante mai apar pe tuburi intre timp :)
Vroiam sa pun o secv. din Jeux D'Enfants, daaaar pe youtube nu am gasit nimic interesant....asa ca ramanem la trailer :)
Now, back to work!
luni, 31 ianuarie 2011
Inca cateva dezamagiri teatrale, dar cateva filme bune si seri cu prietenii
Azi (ieri...pt. cam acum e 4 dimineata) a fost ziua Ancai... si furam la Opereta si apoi pe la Unirii...si facuram poze si tort si am ras...si vorbiram de copii si vazuram un film cu copii (de care am ras :P) si fu warm and fuzzy and something to remember.
Nu am apucat sa vad tot ceea ce mi-am propus saptamana trecuta, dar am vazut destule si, din pacate, nimic nu m-a impresionat...
Am inceput cu ultima piesa a lui Andrei Serban: IVANOV... am fost la primul snur cu public... 4 ORE... ehh, aproape 4 ore... am inteles ca inca 2 spectacole au redus inca 30min...dar chiar si asa specatacolul de 3 ore si ceva NU SE JUSTIFICA.
S-ar putea sa nu inteleg eu teatrul...s-ar putea sa am eu o problema cu scena si actorii...s-ar putea sa fiu eu prea prost... s-ar putea sa cer eu anumite lucruri pe care, de fapt, publicul de teatru NU le vrea... Insa am vazut piese care mi-au placut (intr-adevar foarte putine :P), am vazut spectacole care m-au impresionat... Nu cer mult: vreau doar o logica narativa (cu o structura pe masura) povestita printr-o perspectiva regizorala interesanta... vreau o evolutie a eroului... vreau conflicte clare... vreau cauze si efecte... vreau sa NU adorm... vreau O poveste.
Din pacate, Ivanov nu a reusit sa-mi ofere aceste lucruri... au fost momente frumoase...au fost actori care au jucat foarte bine... dar nu a fost de ajuns...nu pentru mine... pentru critici romani a fost "mai mult ca perfectul"... dar, dupa cum stiti, la noi se aplauda cu BIS orice! Pur si simplu nu reusesc sa inteleg de ce NU au taiat din text... de ce n-au scos din personajele inutile... (nu comentez de inlocuirea anumitor actori :P) ... de ce n-au concentrat conflictul intr-o ora si jumatate??!!! DE CE??? De ce trebuie sa stau 4 ore in loc de 2 si sa nu invat nimic in plus in cele 2 ore EXTRA???
Poate sunt eu prea grabit... poate publicul romanesc are nevoie de 4 ore ca "sa intre in stare"... mai mult ca sigur acum 100 de ani publicul avea nevoie de mai multe... dar acum?? oare nu intelegem mai rapid anumite conflicte? nu reusim sa empatizam mai rapid cu eroul? oare 100 de ani (in care cultura vizuala a EXPLODAT si ne-a invadat casele) nu au reusit sa ne faca mai "perspicaci" ?? Se pare ca regizorii romani nu cred acest lucru... pentru ei 4 ore sau 3 sau 2 sunt prea putine... nu vreau sa fiu rautacios, dar cred ca inconstient se merge pe principiul "daca e prea scurt, inseamna ca e prea simplu". SOOOO WRONG!
Aceiasi dezamagire am avut-o si cu una din piesele lui Kordonskiy, SORRY...
Din fericire am apucat sa vad inca o data ROYAL FASHION (la Opereta) al lui Dan Puric :) M-a bine dispus. M-a lasat cu zambetul pe buze. Spectacolul si-a indeplinit target-ul fara plictiseli, patetisme, repetitii enervante sau alte alea alea... nu a incercat sa para mai mult decat ceea ce este. Si, astfel, ESTE mult mai mult decat pare.
Am prins si 2 filme foarte dragute... nu geniale, dar care m-au luat cu gandul de la problemele cotidiane si m-au mai facut sa cuget oleaca... It's Kind of a Funny Story e povestea unui adolescent care, dupa ce pretinde ca vrea sa se sinucida, e obligat sa petreaca cateva zile intr-un azil psihiatric. Multe momente pline de umor, bine structurate, prinse intr-o filozofie simpla, dar eficienta. --> soooo: VERY NICE.
Al doilea fu BABIES: un documentar care urmareste 4 bebelusi (unul din Africa, unul din Japonia, unul din Mongolia si unul din Statele Unite) din momentul nasterii pana la primii pasi. E foarte foarte foarte impresionant... si dulce... si uneori naturalist... si plin de umor (mai ales daca-l vezi cu persoanele care trebuie :P) si pofta de viata.
Caaaaaam atat... a fost o saptamana destul de plina...si vor urma si altele la fel... si am invatat ceva legat de dragoste si sacrificiu... si ceva legat de prieteni.... cred :P
Multi ne indragostim fara ca cunoastem cu adevarat persoana de langa noi... si chiar daca incet incet ne dam seama ca NU este de fapt ce avem nevoie, nu mai putem renunta... suntem deja "sedusi". Pana aici totul normal :) Ceea ce e ciudat e insa cat putem sacrifica de dragul relatiei nostra de dragoste... La prima mana, am putea da TOTUL: viata, mana, un organ, bani... toatea acestea sunt sacrificii mari, extreme... Cand privim insa mai atent situatia vom vedea ca ceea ce NU putem sacrifica sunt lucrurile "mici"... printre acestea se numara cu personalitatea noastra... Stiu ca concluzia la care am ajuns pare dura, dar NU putem sa ne schimbam de dragul dragostei.
Eu nu cred in schimbare in general... adica, o data oamenii ajuns la un anumit nivel de consolidare al personalitatii lor (probabil in jur de 20 de ani, in timpul facultatii sau p-acolo :P) sansa ca ei sa se schimbe este INFIMA...iar situatiile in care ei s-ar putea schimba ar trebui sa fie EXTREME (iar schimbarile ar fi oricum foarte lente)... din pacate dragostea NU se numara printre aceste momente extreme.
O sa-mi spuneti probabil ca nu am dreptate...ca stiti o groaza de cazuri in care oamenii s-au schimbat dupa ce s-au indragostit si au avut o relatie serioasa... Daaaar:
1. S-ar putea ca respectiva persoana sa nu fi fost "cristalizata emotional" pana la momentul relatiei... si, dupa cum stiti, marea parte din "marile pasiuni" incep in perioada liceului sau a facultatii... de aceea ni se poate parea ca dragostea a schimbat pe cineva semnificativ (in rau, sau in bine).
2. S-ar putea ca noi sa nu cunostem cu adevarat respectiva persoana la inceput...si o data ce realizam cum care este adevarul sa-l vedem ca pe o schimbare... de exemplu, putem crede ca o persoana e foarte rautacioasa si zgarcita la inceput si, apoi, realizam ca e foarte sensibila si interiorizate si fricoasa. Insa, pentru ca ne-am grabit la inceput nu am apucat sa zarim adevarul ascuns din dorinta de supravietuire eficienta.
Poate exagerez... poate sunt cazuri cand sentimentele puternice pot schimba o persoana... insa, din pacate aceste schimbari se vor derula foarte foarte incet si NU vor fi majore.
Asa ca: aveti grija de cine va indragostiti pentru ca, mai tarziu, o sa va fie foarte greu sa renuntati la ei... si si mai greu o sa fie sa-i cunoasteti cu adevarat si sa-i acceptati.... FOARTE greu.
Nu am apucat sa vad tot ceea ce mi-am propus saptamana trecuta, dar am vazut destule si, din pacate, nimic nu m-a impresionat...
Am inceput cu ultima piesa a lui Andrei Serban: IVANOV... am fost la primul snur cu public... 4 ORE... ehh, aproape 4 ore... am inteles ca inca 2 spectacole au redus inca 30min...dar chiar si asa specatacolul de 3 ore si ceva NU SE JUSTIFICA.
S-ar putea sa nu inteleg eu teatrul...s-ar putea sa am eu o problema cu scena si actorii...s-ar putea sa fiu eu prea prost... s-ar putea sa cer eu anumite lucruri pe care, de fapt, publicul de teatru NU le vrea... Insa am vazut piese care mi-au placut (intr-adevar foarte putine :P), am vazut spectacole care m-au impresionat... Nu cer mult: vreau doar o logica narativa (cu o structura pe masura) povestita printr-o perspectiva regizorala interesanta... vreau o evolutie a eroului... vreau conflicte clare... vreau cauze si efecte... vreau sa NU adorm... vreau O poveste.
Din pacate, Ivanov nu a reusit sa-mi ofere aceste lucruri... au fost momente frumoase...au fost actori care au jucat foarte bine... dar nu a fost de ajuns...nu pentru mine... pentru critici romani a fost "mai mult ca perfectul"... dar, dupa cum stiti, la noi se aplauda cu BIS orice! Pur si simplu nu reusesc sa inteleg de ce NU au taiat din text... de ce n-au scos din personajele inutile... (nu comentez de inlocuirea anumitor actori :P) ... de ce n-au concentrat conflictul intr-o ora si jumatate??!!! DE CE??? De ce trebuie sa stau 4 ore in loc de 2 si sa nu invat nimic in plus in cele 2 ore EXTRA???
Poate sunt eu prea grabit... poate publicul romanesc are nevoie de 4 ore ca "sa intre in stare"... mai mult ca sigur acum 100 de ani publicul avea nevoie de mai multe... dar acum?? oare nu intelegem mai rapid anumite conflicte? nu reusim sa empatizam mai rapid cu eroul? oare 100 de ani (in care cultura vizuala a EXPLODAT si ne-a invadat casele) nu au reusit sa ne faca mai "perspicaci" ?? Se pare ca regizorii romani nu cred acest lucru... pentru ei 4 ore sau 3 sau 2 sunt prea putine... nu vreau sa fiu rautacios, dar cred ca inconstient se merge pe principiul "daca e prea scurt, inseamna ca e prea simplu". SOOOO WRONG!
Aceiasi dezamagire am avut-o si cu una din piesele lui Kordonskiy, SORRY...
Din fericire am apucat sa vad inca o data ROYAL FASHION (la Opereta) al lui Dan Puric :) M-a bine dispus. M-a lasat cu zambetul pe buze. Spectacolul si-a indeplinit target-ul fara plictiseli, patetisme, repetitii enervante sau alte alea alea... nu a incercat sa para mai mult decat ceea ce este. Si, astfel, ESTE mult mai mult decat pare.
Am prins si 2 filme foarte dragute... nu geniale, dar care m-au luat cu gandul de la problemele cotidiane si m-au mai facut sa cuget oleaca... It's Kind of a Funny Story e povestea unui adolescent care, dupa ce pretinde ca vrea sa se sinucida, e obligat sa petreaca cateva zile intr-un azil psihiatric. Multe momente pline de umor, bine structurate, prinse intr-o filozofie simpla, dar eficienta. --> soooo: VERY NICE.
Al doilea fu BABIES: un documentar care urmareste 4 bebelusi (unul din Africa, unul din Japonia, unul din Mongolia si unul din Statele Unite) din momentul nasterii pana la primii pasi. E foarte foarte foarte impresionant... si dulce... si uneori naturalist... si plin de umor (mai ales daca-l vezi cu persoanele care trebuie :P) si pofta de viata.
Caaaaaam atat... a fost o saptamana destul de plina...si vor urma si altele la fel... si am invatat ceva legat de dragoste si sacrificiu... si ceva legat de prieteni.... cred :P
Multi ne indragostim fara ca cunoastem cu adevarat persoana de langa noi... si chiar daca incet incet ne dam seama ca NU este de fapt ce avem nevoie, nu mai putem renunta... suntem deja "sedusi". Pana aici totul normal :) Ceea ce e ciudat e insa cat putem sacrifica de dragul relatiei nostra de dragoste... La prima mana, am putea da TOTUL: viata, mana, un organ, bani... toatea acestea sunt sacrificii mari, extreme... Cand privim insa mai atent situatia vom vedea ca ceea ce NU putem sacrifica sunt lucrurile "mici"... printre acestea se numara cu personalitatea noastra... Stiu ca concluzia la care am ajuns pare dura, dar NU putem sa ne schimbam de dragul dragostei.
Eu nu cred in schimbare in general... adica, o data oamenii ajuns la un anumit nivel de consolidare al personalitatii lor (probabil in jur de 20 de ani, in timpul facultatii sau p-acolo :P) sansa ca ei sa se schimbe este INFIMA...iar situatiile in care ei s-ar putea schimba ar trebui sa fie EXTREME (iar schimbarile ar fi oricum foarte lente)... din pacate dragostea NU se numara printre aceste momente extreme.
O sa-mi spuneti probabil ca nu am dreptate...ca stiti o groaza de cazuri in care oamenii s-au schimbat dupa ce s-au indragostit si au avut o relatie serioasa... Daaaar:
1. S-ar putea ca respectiva persoana sa nu fi fost "cristalizata emotional" pana la momentul relatiei... si, dupa cum stiti, marea parte din "marile pasiuni" incep in perioada liceului sau a facultatii... de aceea ni se poate parea ca dragostea a schimbat pe cineva semnificativ (in rau, sau in bine).
2. S-ar putea ca noi sa nu cunostem cu adevarat respectiva persoana la inceput...si o data ce realizam cum care este adevarul sa-l vedem ca pe o schimbare... de exemplu, putem crede ca o persoana e foarte rautacioasa si zgarcita la inceput si, apoi, realizam ca e foarte sensibila si interiorizate si fricoasa. Insa, pentru ca ne-am grabit la inceput nu am apucat sa zarim adevarul ascuns din dorinta de supravietuire eficienta.
Poate exagerez... poate sunt cazuri cand sentimentele puternice pot schimba o persoana... insa, din pacate aceste schimbari se vor derula foarte foarte incet si NU vor fi majore.
Asa ca: aveti grija de cine va indragostiti pentru ca, mai tarziu, o sa va fie foarte greu sa renuntati la ei... si si mai greu o sa fie sa-i cunoasteti cu adevarat si sa-i acceptati.... FOARTE greu.
marți, 25 ianuarie 2011
Program 25-30 ianuarie 2011
Pentru ca la cinema nu prea e nimic interesant (adica ultimul film cu Nicolas Cage si o vrajitoare e putin cam mult pentru inteligenta mea :P), am zis ca saptamana asta poate incercam ceva teatru pentru a reveni cu zambetul pe buze la filmele proaste de la cinema sau orice altceva. :D
Marti - 19:00 - Bulandra, Sala Toma Caragiu (Icoanei)
IVANOV - ultimul spectacol al lui Andrei Serban, super distributie si super avanpremiera pentru "cunoscatori"
Miercuri - 19:00 - IVANOV ... asta daca nu reusim sa intram marti :P
saaaaauuu mergem si vedem la juma' de pret ultimul film cu Nicolas Cage...21:30 H.Multiplex, Vitan
Joi - 19:00 - Teatru Mic
SEX ON THE BICI - ultimul spectacol al lui Nona Ciobanu
Vineri - 19:00 - Opereta (TNB)
ROMEO SI JULIETA - eu cred ca o sa fie ceva interesant...adica oamenii canta, cat de rau poate sa fie?? :P
Siiii premiera:
THE GREEN HORNET....probabil dupa 22:00 la H. Multiplex Vitan. AWESOME superhero movie... s-ar putea sa nu fie cine stie ce... asa ca probabil o sa mergem miercuri, daaaar am zis sa-l trec pe lista.
Sambata - 19:00 - Bulandra, Sala Izvor
SORRY - unul din spectacolele lui Kordonskiy pe care n-am apucat sa-l vad pana acum... nu cred ca ma va dezamagi... sau cel putin sper. :)
Duminica - 19:00 - Opereta (TNB)
ROYAL FASHION - un spectacol foarte frumos de dans, miscare scenica si pantomima de Dan Puric. O sa revad cu mare placere. :D
Cam atat. Who's in?
luni, 24 ianuarie 2011
Un Discurs, niste dragoste tragica, o carte subconstienta si altele
Vroiam sa vorbesc cam despre ce-am vazut in ultima perioada, daaaar s-au acumulat prea multe si unele chiar nu merita mare atentie :D
The Dilemma --> Are momente ok...si unele (adica UNUL) foarte funny... dar, desi prostia mea ma uimeste uneori, nu am inteles conflictul interior "dostoievskian" care conduce eroul in actiunile sale...gen: NU. Adica un tip nu stie daca sa-i spuna prietenului sau cel mai bun ca sotia acestuia il inseala... Stiu ca poate parea complicat si un subiect care merita discutat (mai ales daca faci un film care costa 70 mil. $. DA! 70 MILIOANE DE DOLARI...si NU, nu si-au scos banii.... adica jumatate nu se pune :D), daaaar in felul in care a fost facut chiar nu mi s-a parut ca problema a merita atentia mea pentru 1h30min... bine ca mai aparea Jennifer Connelly din cand in cand :)
Stone --> Tot jumatate din cat au cheltuit au reusit sa scoata cu el... dar, cel putin au cheltuit mai putin 22 mil. $... si tinand cont ca e p-acolo un de Niro si un Edward Norton (Milla Jovovich NU se pune, pentru ca este MULT PREA SLABA fizic...de jucat joaca chiar decent :P). Din pacate, tot nu a reusit sa ma impresioneze... da: am adormit... nimic nou :P
The King's Speech --> Foarte Frumos. Aveam asteptari ridicate si s-a ridicat chiar un pic peste ele. Un concept regizoral dragut, decupat oleaca "modern" si si siii nu mai pot sa ma concentrez prea mult pentru ca angajatul lunii a dat drumul la Akon in fundal :))))
Surpriza saptamanii mi-au facut-o printul persiei si tipa care lucreaza pentru diavolul care se imbraca de la Prada ---> LOVE AND OTHER DRUGS mi-a depasit cu MULT asteptarile... Sincer acestea erau destul de joase, soooo it was pretty easy, but still :D. Se aseamana cu unul dintre filmele mele preferate, 50 First Dates (nu stiu cat de multe spune asta despre mine, daaar continuam :P).
Este o poveste de dragoste cu multe elemente tragice, dar povestita cu foarte mult umor si cu o perspectiva "realist-optimista" asupra vietii. Ceea ce mie imi place foarte mult.
E foarte greu sa faci oamenii sa rada cu lacrimi si apoi chiar sa planga si apoi sa rada din nou, si acest film reuseste. Deci nu va spun mai multe ca sa nu stric surpriza : DE VAZUT.
In ultimele saptamani am apucat sa merg mai des cu metroul... ceea ce a fost foarte bine pentru ca am reusit sa termin inca o carte fabuloasa de Malcolm Gladwell : BLINK. Find it. Buy it. Read it.
O sa va schimbe total perpectiva asupra modului in care ganditi si luati decizii. :D
Nu este o carte motivationala (de genu': Cum sa atingi fericirea, ba boule depresiv care esti si nu lucrezi destul de mult" :P), ci un studiu psiho-social al subconstientului uman. AWESOME!! Geeky, but AWESooooME!!!!
Multe povesti si exemple foarte frumoase care mai mult ca sigur va vor ajuta pe viitor.
Alte chestii personale... MULTE... si d-alea si d-alalalte (nu stiu daca am scris corect ultimul cuvant :P).
Insa, cert este ca voi incepe sa dau consultatii psihologice... gratuite, in limita timpului meu liber :D
Ofer locatie centrala, bauturi racoritoare, multa toleranta si rabdare si din cand in cand solutii (sau cel putin ironii motivationale :P).
Pentru incheiere, Love and other alea alea m-a dus cu gandul la o secventa din alt film foarte "sweeeet" care mi-a marcat adolescenta cinefila. Here it is... ( btw, Robin a luat Oscar pentru secventele astea :D).
The Dilemma --> Are momente ok...si unele (adica UNUL) foarte funny... dar, desi prostia mea ma uimeste uneori, nu am inteles conflictul interior "dostoievskian" care conduce eroul in actiunile sale...gen: NU. Adica un tip nu stie daca sa-i spuna prietenului sau cel mai bun ca sotia acestuia il inseala... Stiu ca poate parea complicat si un subiect care merita discutat (mai ales daca faci un film care costa 70 mil. $. DA! 70 MILIOANE DE DOLARI...si NU, nu si-au scos banii.... adica jumatate nu se pune :D), daaaar in felul in care a fost facut chiar nu mi s-a parut ca problema a merita atentia mea pentru 1h30min... bine ca mai aparea Jennifer Connelly din cand in cand :)
Stone --> Tot jumatate din cat au cheltuit au reusit sa scoata cu el... dar, cel putin au cheltuit mai putin 22 mil. $... si tinand cont ca e p-acolo un de Niro si un Edward Norton (Milla Jovovich NU se pune, pentru ca este MULT PREA SLABA fizic...de jucat joaca chiar decent :P). Din pacate, tot nu a reusit sa ma impresioneze... da: am adormit... nimic nou :P
The King's Speech --> Foarte Frumos. Aveam asteptari ridicate si s-a ridicat chiar un pic peste ele. Un concept regizoral dragut, decupat oleaca "modern" si si siii nu mai pot sa ma concentrez prea mult pentru ca angajatul lunii a dat drumul la Akon in fundal :))))
Surpriza saptamanii mi-au facut-o printul persiei si tipa care lucreaza pentru diavolul care se imbraca de la Prada ---> LOVE AND OTHER DRUGS mi-a depasit cu MULT asteptarile... Sincer acestea erau destul de joase, soooo it was pretty easy, but still :D. Se aseamana cu unul dintre filmele mele preferate, 50 First Dates (nu stiu cat de multe spune asta despre mine, daaar continuam :P).
Este o poveste de dragoste cu multe elemente tragice, dar povestita cu foarte mult umor si cu o perspectiva "realist-optimista" asupra vietii. Ceea ce mie imi place foarte mult.
E foarte greu sa faci oamenii sa rada cu lacrimi si apoi chiar sa planga si apoi sa rada din nou, si acest film reuseste. Deci nu va spun mai multe ca sa nu stric surpriza : DE VAZUT.
In ultimele saptamani am apucat sa merg mai des cu metroul... ceea ce a fost foarte bine pentru ca am reusit sa termin inca o carte fabuloasa de Malcolm Gladwell : BLINK. Find it. Buy it. Read it.
O sa va schimbe total perpectiva asupra modului in care ganditi si luati decizii. :D
Nu este o carte motivationala (de genu': Cum sa atingi fericirea, ba boule depresiv care esti si nu lucrezi destul de mult" :P), ci un studiu psiho-social al subconstientului uman. AWESOME!! Geeky, but AWESooooME!!!!
Multe povesti si exemple foarte frumoase care mai mult ca sigur va vor ajuta pe viitor.
Alte chestii personale... MULTE... si d-alea si d-alalalte (nu stiu daca am scris corect ultimul cuvant :P).
Insa, cert este ca voi incepe sa dau consultatii psihologice... gratuite, in limita timpului meu liber :D
Ofer locatie centrala, bauturi racoritoare, multa toleranta si rabdare si din cand in cand solutii (sau cel putin ironii motivationale :P).
Pentru incheiere, Love and other alea alea m-a dus cu gandul la o secventa din alt film foarte "sweeeet" care mi-a marcat adolescenta cinefila. Here it is... ( btw, Robin a luat Oscar pentru secventele astea :D).
Have a good one!
duminică, 16 ianuarie 2011
Un turist, mult par blond, niste minimalism australian si ceva cu dragoste
Ultimele 2 saptamani au fost foarte incarcate... foarte... ieri am picat la ora 8 (seara :P)... si m-am trezit 8 si ceva. Work again... daaaar sa speram ca o sa apara rezultate si alte alea alea.
Am vazut ieri un episod foarte dragut din "Lie to Me" (care este AWESOME, dar il voi "comenta" separat), care m-a pus oleaca pe ganduri...si am dupa niste "judecati" intense ajunsei eu la niste concluzii... daaaar mai tarziu oleaca :)
Sambata trecuta am mers cu sperante mediocre la unul din ultimele "filme-senzatie" americane (nu stiu daca am tradus incredibil de prost sintagma americana care o aveam in cap :P). Desi Johhny Depp si Angelina Jolie fac tot ce pot ei mai bine, filmul ramane la fel de mediocru ca sperantele mele dinainte de a-l vedea.
Regizorul, von Donnersmarck, nu a reusit sa-si depaseasca performanta de acum 4 ani (poate nici nu a vrut)... Das Leben der Anderen... SUPER film. Oscar pt.cel mai bun film strain. O imagine incredibila a comunismului german....
The Tourist este un film fooooarte light... cinematografia este superba...locatiile, decorul si costumele la fel... de vazut cu doamnele si domnisoarele dupa o saptamana grea :)
Miercuri (ca dehh, ni se pare ca reusim sa economisim ceva :P) am vazut TANGLED... Rapunzel rebranded by Disney :D ... Dupa cum stiti toata lumea a vorbit NUMAI de bine despre animatia asta... gen 8.1 pe imdb...gen... GEN!!!! Asa ca asteptarile au fost destul de ridicate... siiii....siiii....siiiiiiiiiiiiiiiii
Da... eu nu am fost asa de multumit... probabil daca venea fara sperante mari, mi se pare super ok... si acum mi se pare ok si dragut si sweet si alea alea, dar in nici un caz de 8.1... de 7 poate :D (si cam asta a fost si nota data de critici). Mie Bolt (sau Meet the Robinsons...la care am ras de m-am spart), facute de aceiasi regizori, mi s-au parut mai misto... poate ca sunt eu baiat prost si imi plac mai mult chestiile gri sau nuantele, dar in cazul de fata totul e prea alb-si-negru... Desi se incearca o nuantare, aceasta este atat de tipizata si para-facuta inca tot alb-negru ramane.
Asa ca eu inca astept un Lion King sau un Finding Nemo... dar mai trebuie sa mai astept cativa ani... se pare ca aprox. o data la 10 ani apare ceva cu totul special :D. Pana atunci, mergeti si vedeti Tangled. Cu prietenii, cu prietenele, si in special cu copii sau fratii mai mici. O sa fie o seara frumoasa.
Surpriza saptamanii fu Animal Kingdom. Nominalizat la Globurile de Aur, castigator la Sundance si pe la alte festivaluri... ce mai: EPIC! Un "epic" simplu, minimalist, bine structurat, frumos jucat si filmat, cu un mesaj puternic si o coloana sonora care "te baga in stare". Povestea unei familii de hoti din Australia este stilistic surprinsa extraordinar si siiii... Nu pot sa formulez prea multe argumente "pro" coerente acum, dar pot sa va zic ca merita vazut.
Now to personal stuff :P
Eu nu cred in "suflete-pereche"... cred ca te poti indragosti de multe ori in viata...si, de fiecare data, este la fel de bine si de frumos si alea alea si roz si frumos... si asta le-am spus si celor pe care le-am iubit (iubesc :P)... Ceea ce nu a fost foarte bine "gandit" din parte mea uneori :D, daaaar am zis ca fiu sincer pana la capat.
Insa ceea ce am realizat ieri este ca NU este de fiecare data la fel... de cele mai multe ori e "o chestie" care evolueaza, care se dezvolta in timp... insa din cand in cand e "chimie". Si aici nu e vorba de "la prima vedere", pentru ca poti cunoaste pe cineva de mult timp si de abia apoi "sa se intample"... se ard multe etape intr-un timp scurt, nu ai nevoie sa probezi "increderea", nu exista indoieli... e biologic, chimic...dintr-odata.
Indiferent cum incepe, din pacate, finalul e la fel... dubii, nesiguranta, frica, dezamagiri.
Imi e dor de "chimie"... de flacara de magneziu... si de tot ce vine cu ea...si certuri si nervi si bucurii si alte alea alea... si ma abtin foarte greu... trebuie sa am rabdare...
In ultimele zile (de fapt cam tot timpu :P) ajung destul de tarziu acasa... si imi verific telefonul... nici un apel pierdut, nici un mesaj... Nimeni nu ma mai suna ingrijorat de ceea ce fac sau unde sunt sau la ce ora ajung acasa...
Ma duc sa caut niste magneziu :)
Am vazut ieri un episod foarte dragut din "Lie to Me" (care este AWESOME, dar il voi "comenta" separat), care m-a pus oleaca pe ganduri...si am dupa niste "judecati" intense ajunsei eu la niste concluzii... daaaar mai tarziu oleaca :)
Sambata trecuta am mers cu sperante mediocre la unul din ultimele "filme-senzatie" americane (nu stiu daca am tradus incredibil de prost sintagma americana care o aveam in cap :P). Desi Johhny Depp si Angelina Jolie fac tot ce pot ei mai bine, filmul ramane la fel de mediocru ca sperantele mele dinainte de a-l vedea.
Regizorul, von Donnersmarck, nu a reusit sa-si depaseasca performanta de acum 4 ani (poate nici nu a vrut)... Das Leben der Anderen... SUPER film. Oscar pt.cel mai bun film strain. O imagine incredibila a comunismului german....
The Tourist este un film fooooarte light... cinematografia este superba...locatiile, decorul si costumele la fel... de vazut cu doamnele si domnisoarele dupa o saptamana grea :)
Miercuri (ca dehh, ni se pare ca reusim sa economisim ceva :P) am vazut TANGLED... Rapunzel rebranded by Disney :D ... Dupa cum stiti toata lumea a vorbit NUMAI de bine despre animatia asta... gen 8.1 pe imdb...gen... GEN!!!! Asa ca asteptarile au fost destul de ridicate... siiii....siiii....siiiiiiiiiiiiiiiii
Da... eu nu am fost asa de multumit... probabil daca venea fara sperante mari, mi se pare super ok... si acum mi se pare ok si dragut si sweet si alea alea, dar in nici un caz de 8.1... de 7 poate :D (si cam asta a fost si nota data de critici). Mie Bolt (sau Meet the Robinsons...la care am ras de m-am spart), facute de aceiasi regizori, mi s-au parut mai misto... poate ca sunt eu baiat prost si imi plac mai mult chestiile gri sau nuantele, dar in cazul de fata totul e prea alb-si-negru... Desi se incearca o nuantare, aceasta este atat de tipizata si para-facuta inca tot alb-negru ramane.
Asa ca eu inca astept un Lion King sau un Finding Nemo... dar mai trebuie sa mai astept cativa ani... se pare ca aprox. o data la 10 ani apare ceva cu totul special :D. Pana atunci, mergeti si vedeti Tangled. Cu prietenii, cu prietenele, si in special cu copii sau fratii mai mici. O sa fie o seara frumoasa.
Surpriza saptamanii fu Animal Kingdom. Nominalizat la Globurile de Aur, castigator la Sundance si pe la alte festivaluri... ce mai: EPIC! Un "epic" simplu, minimalist, bine structurat, frumos jucat si filmat, cu un mesaj puternic si o coloana sonora care "te baga in stare". Povestea unei familii de hoti din Australia este stilistic surprinsa extraordinar si siiii... Nu pot sa formulez prea multe argumente "pro" coerente acum, dar pot sa va zic ca merita vazut.
Now to personal stuff :P
Eu nu cred in "suflete-pereche"... cred ca te poti indragosti de multe ori in viata...si, de fiecare data, este la fel de bine si de frumos si alea alea si roz si frumos... si asta le-am spus si celor pe care le-am iubit (iubesc :P)... Ceea ce nu a fost foarte bine "gandit" din parte mea uneori :D, daaaar am zis ca fiu sincer pana la capat.
Insa ceea ce am realizat ieri este ca NU este de fiecare data la fel... de cele mai multe ori e "o chestie" care evolueaza, care se dezvolta in timp... insa din cand in cand e "chimie". Si aici nu e vorba de "la prima vedere", pentru ca poti cunoaste pe cineva de mult timp si de abia apoi "sa se intample"... se ard multe etape intr-un timp scurt, nu ai nevoie sa probezi "increderea", nu exista indoieli... e biologic, chimic...dintr-odata.
Indiferent cum incepe, din pacate, finalul e la fel... dubii, nesiguranta, frica, dezamagiri.
Imi e dor de "chimie"... de flacara de magneziu... si de tot ce vine cu ea...si certuri si nervi si bucurii si alte alea alea... si ma abtin foarte greu... trebuie sa am rabdare...
In ultimele zile (de fapt cam tot timpu :P) ajung destul de tarziu acasa... si imi verific telefonul... nici un apel pierdut, nici un mesaj... Nimeni nu ma mai suna ingrijorat de ceea ce fac sau unde sunt sau la ce ora ajung acasa...
Ma duc sa caut niste magneziu :)
luni, 3 ianuarie 2011
3 Filme de Revelion si ceva ne-poetic cu Elefanti
Iar e ora 2 :D ... Toate ziua azi am vrut sa scriu ceva poetico-erotico-estetico-patimaso-artistic, daaaar mi-am amintit ce imi spune Alex si m-am calmat :)
Din pacate nu o sa dezbat pe larg cele 3 filme care le-am vazut in ultimele zile... speram sa fie mult mai interesante/frumoase/comice, dar se pare ca anul asta n-a fost sa fie...poate revelionul viitor.
Primul fu ultimul film al lui Sofia Coppola, Somewhere...cu tipul ala sexy din videoclipul in care Britney vrea sa se sinucida, si cu fetita aia frumusica, care e sora lui Dakota Fanning :P. Mie mi-au placut foarte mult primele filme ale regizoarei (The Virgin Suicides siiiii Lost in Translation :D), dar productia actuala nu m-a impresionat... deloc...desi mi-as fi dorit...Eeehh, pe scurt: un minimalism romanesc intr-un context american... imaginati-va Politist Adjectiv, dar cu un star in deriva si probleme cu pitzipoance si familia... deci NU :|
Al doilea stiam ca nu o sa fie cine stie ce, dar tinand cont ca era al lui Woody Allen (si cu actori pe masura: Naomi Watts, Antony Hopkins, Antonio Banderas, John Brolin si tipa sexy din Slumdog Millionaire :P) am zis ca merita vazut. You Will Meet a Tall Dark Stranger a fost exact cum ma asteptam: caldut. Merita vazut pentru stilul dragut, calm, putin distant cu care sunt prezentate povestile personajelor, dar sa nu va asteptati la Match Point, si nici pe departe la Annie Hall. In cazul de fata, nu filmul este neaparat interesant, ci continuitatea si eficienta lui Woody Allen. Are 75 de ani si in ultimii 40 de ani a facut cel putin 1 film pe an... mai genial, mai mediocru, mai de Oscar, mai de caterinca, dar le face...si nu le face prost :)
De la ultimul film am avut cele mai mari asteptari... Never Let Me Go... Imagine superba, muzica frumoasa, actori draguti (Andrew Garfield, Keira Knightley si Carey Mulligan, pe care ati vazut-o in Wall Street 2 si An Education), regie ca la carte (mi-a placut de Mark Romanek de cand am vazut One Hour Photo si am ramas KAPAU! :D)... si totusi lipsa unei structuri epice bine explicata, plauzibila sau posibila intr-un context bine definit, a lasat prea multe intrebari fara raspuns...prea multe "pai nu putea sa faca...." sau "hai,frate,pai daca ....". Si de aici totul a cazut... Filmul merita vazut, dar cu multa rabdare, deschidere si toleranta spre "viziunea autorului".
Ca sa nu-mi reprim dorinta initiala, am zis sa inchei cu o poezie... am vrut sa pun un fragment dintr-una care-mi place foarte mult a lui Alex, daaar o sa-l intreb mai intai si dupa aia :D... asa ca am cautat ceva din Geo Bogza... nu stiu de ce imi place mie asa de mult cum scrie... e simplu, concis, cu multa dragoste si umor in "avangardismul sau". Intamplator am gasit ceva care se potriveste... cu mult dor :) Elefantiada
Iată-mă în sfârşit Elefant.
Cu trompa mea
Vechi semn de întrebare
Cel mai vechi semn de întrebare
Absorb apa canalelor din Marte
Şi o împroş mai sus de Zenit
Ca să sting Soarele
Ţeulul meu:
Să îngheţ universul
La zero absolut.
Atunci nemaiavând ce roade
Viermii vor pieri definitiv
Şi va începe era noastră
A
Elefanţilor.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)