Inca 1 luna, cateva pierderi si cateva seriale bune

     Nu stiu cum ati crescut voi, dar eu nu am fost crescut sa pierd. Nu zic ca e bine sau rau... 10 era ceva obisnuit...de bun simt asa :P... 9 deja incepeau problemele... 8? poftim? ce sa faci tu, mah?
    Si felul acesta de a privi lucrurile e ok. E constructiv, dar e foarte greu de suportat.

    Azi am inceput sa adaug rosii si ceapa si fasole verde in dieata... big improvement :D pe langa pui, masline, branza, salata & ardei... a trecut o luna... inca una and that's that. Daca ma tin si de un program de exercitii regulat, poate chiar iese ceva interesant... ar trebui... cel putin aici nu prea pot da gres.

     Nu vroiam sa mai scriu azi... mi-e sila intr-un fel de mine... nu neaparat in sensul peiorativ, ci pur si simplu cel in care nu sunt multumit. Am pierdut prea mult din ce-am jucat in ultima vreme... nici una, nici alta n-au iesit. Nu sunt obisnuit sa nu castig... asta nu inseamna ca nu stiu sa pierd. Am pierdut de multe ori si voi mai pierde, dar nu asa... nu atat de independent de puterile mele.
     Trebuie sa am rabdare. Multa rabdare. Sa nu pierd momentele urmatoare. Incet incet.

     Ovidiu mi-a trimis o lista a multora dintre "cognitive biases" umane. Nu stiu cum sa traduc exact... probabil "prejudecati cognitive". Incepi si citesti lista aia lunga si te sperii de cate probleme iti dai seama ca ai. :D Niiiiice!
Bine ca mai am cateva episoade din The Big Bang Theory :P ... si Dexter si Boardwalk... si House si Stargate :))))
     You're making a fool of yourself. Handle your shit, Tudor! :)

2 Politice & 1 cu Magie printre cateva seri lungi

    Am vrut sa tot scriu despre ce-am mai facut/vazut/auzit zilele astea...si n-am reusit... am amanat si, evident, am uitat :D  Cateva din lucrurile pozitive sunt ultimele filme pe care am apucat sa le vad...
   
    Casino Jack este KAPAUUU!! :P Kevin Spacey face un rol excelent intruchipandu-l pe celebrul lobby-ist Jack Abramoff. George Hickenlooper, cunoscut (si premiat :P) mai mult pentru documentarele sale, va serveste o imagine controversata si sensibila a vietii politice americane actuale. Si chiar daca va pierdeti putin in detalii (cum am reusit eu... desi Botea m-a pus la punct repede :D), mesajul este clar: e ceva putred cam pe peste tot.
     Acum am vazut ca regizorul a murit foarte recent...acum 1 luna de zile... in timp ce era in campania de promovare a filmului, a imbinat un medicament in supradoza + alcool + problemele sale de inima = DEATH.
Pacat. As fi fost foarte bucuros sa vad si mai multe filme de fictiune din parte lui... but, life happens.

     Joi noapte, de la 3 la 5 dimineata, in timp ce Radu si Alexutzu dormeau sforaind in canapele din jurul meu si asteptam render-ul vietii de la ultimul videoclip :), am vazut The Special Relantionship. Desi, regizorul nu-mi spune mare lucru (ca notorietate), scenaristul face TOTI BANII: Peter Morgan. Acest "tanar" londonez o scris, printre altele, The Last King of Scotland, Frost vs. Nixon & The Queen. Asa ca succes-ul acestui film (de televiziune...desi calitatea depaseste cu mult target-ul dorit) sunt garantate.
    Pe scurt, povestea e simpla: relatia dintre Statele Unite si U.K. vazuta prin prisma prieteniei dintre Tony Blair si Bill Clinton...ultimii ani ai lui Clinton, ascensiunea lui Tony, un scandal sexual, un razboi european si relatiile cu neveste. Totul bine si frumos... iar daca va plac filmele socio-politice, foarte frumos. Chiar daca nu va dati in vant dupa asemenea filme, merita vazute macar cateva secvente pentru felul in care Michael Sheen si Dennis Quaid ii "joaca" pe cei 2 mari lideri politici.

     Ultimul, dar nu cel din urma :P, prima parte din Harry Potter & The Deathly Hallows. Aici sunt multe de zis... sa incepem cu cele bune: de vazut neaparat in IMAX pentru a va bucura de calitatea vizuala (si auditiva evident :P) superba a filmului. Nimic exagerat, nimic tras de par, toate efectele sunt unde trebuie si cat trebuie ca sa va lase cu gura cascata uitandu-va dintr-un colt al altuia al ecranului :) Siii e MULT MAI MULTA actiune decat in celalalte... the epic battles are really EPIC :D FTW!
     Parte proasta a filmului e faptul ca target-ul principal sunt copii si ceva adolescenti... deeeeci rating-ul filmului e PG-13.... deci violenta, dar mai moderata si fara sange ... LAME! ... si fara injuraturi si alea alea!!! LAME AGAIN!! ... si cel mai nashpa: fara sex. MEGA LAME!!!
    Acum nu spun ca vroiam sa vad Kill Bill pe ecran, cu sange tasnind la fiecare magie sau lupta... nu spun ca vroiam sa injure ca-ntr-un videoclip cu Parazitii... nu spun ca vroiam sa vad secvente de sex intre cuplurile de pe ecran... daaaar se putea PUTIN mai pasional. Se simte foarte mult (eu cel putin  :P) aceasta restrangere. E prea mult dorit "ca la carte"-ul si moderatia, iar actorii tineri nu reusesc sa duca prea bine restul incat sa compeseze.
     Erau mult momente in care pur si simplu vroiam doar oleaca mai mult... s-o pupe mai bine un pic... sa-l stranga mai tare in brate...si mai lung... sa-l tina de mana cum trebuie... sa-l injure si sa-si traga unul altuia pumni ca-n spatele blocului... Pana la urma, situatiile limita in care sunt puse personajele, ar fi permis fara nici o problema aceste mici "excese".
    Din aceste motive, as fi sperat si la un alt regizor, mai "tupeist" decat David Yates...adica si Mike Newell (Donnie Brasco, Prince of Persia) a facut o treaba putin mai dura in partea a 4-a (Harry Potter & The Goblet of Fire)... iar cel mai bun film din serie mie inca mi se pare cel facut de Alfonso Cuaron (Y Tu Mama Tambien, Children of Men), Harry Potter & The Prisoner of Azkaban. Cuaron pur si simplu a schimbat total macazul: viziunea lui "noir", mult mai intunecata asupra situatiilor a fost jfijfjjfo3eo0i29f YEAAAH!!!!
   
     Din pacate nu totul e asa de bine si frumos ca-n aceste filme... life sucks and then you die.
Poate nici chiar asa, but still... mai vroiam sa va spun chestii mai mult sau mai putin neimportante sau deprimante... dar, mai mult ca sigur, are fiecare pe cap destule... asa ca, uitati-va si macar la unul dintre filmele de mai sus si sa speram ca sapt. viitoare dezamagirile vor fi mai putine.
    




   

Ploaie, asfalt, lumini, noapte si schimbari

     Nu-mi place frigul... si toamna mi se pare destul de over-rated :D... toti visatorii melancolici si alea alea... si bine ca sunt frunzele colorate, dar imi ingheata toate cele daca incerc sa ma plimb... singurele parti bune ale acestui anotimp sunt inceputul (foarte scurt, dar inca cald :P) si faptul ca-ti dai seama ca in viitorul apropiat vin sarbatorile. Asta cu sarbatorile e cu dus si-ntors... tot scurt...siii cheltuielile cresc, si nu intotdeauna satisfactia daruirii cadourilor e destul de mare.
     Cu toate astea, din cand in cand, sunt momente cu "combinatii" reusite... in ultimele 2 nopti pe la 3 dimineata, ceva ploaie, cu ceva asflat reflectorizant al reclamelor luminoase din centru, cu absenta masinilor si oamenilor si cu o perpectiva larga "din balcon" :P au creat o atmosfera placuta... foarte placuta. Si drumul spre casa, in care am prins majoritatea semafoarelor pe verde, cu cd-ul cu Dire Straits si Queen la un nivel sonor ridicat (pentru a ascunde huruitul Tunetului Albastru :P), a parut foarte placut. Foarte. Exact ca in inceputul de la Taxi Driver, numai ca in sensul opus. :)
    Soooo, mi-am limpezit putin gandurile din ultimele zile... calm, nemultumit, dar satisfacut cumva.

    M-am tot gandit daca oamenii se schimba cu adevarat sau nu... Eu cred ca odata ajunsi la o anume "maturitate" (desi termenul e prost folosit in cazul de fata, pt. ca marea parte dintre noi nu ajung sa fie "maturi" :P), adica prin liceu-facultate, personalitatea si valorile morale ale oamenilor se cristalizeaza. Astfel, dupa aceasta perioada, schimbarile posibile sunt foarte mici si foarte foarte lente.
    Si totusi, aud de la multa lume ca "s-au schimbat" sau ca cutare "e total diferit" (de cele mai multe ori in sens negativ :|). In majoritatea cazurilor, evaluarea initiala asupra persoanei in cauza fost de la inceput eronata, si deci situatia actuala nu contravine cu trecutul. Sau, foarte rar :P, cristalizarea are loc putin mai tarziu... poate inca 1-2 ani. Exista si exceptia unui eveniment deosebit de grav, cand impactul este foarte mare si uneori modifica cristalizare...indiferent de stadiul ei.
     La final, problema mea nu e cu cei din jurul meu, ci cu mine... M-am schimbat eu in ultimii ani? Valorile morale, credinta si sperantele (ideile in esenta lor) sunt exact ca acum 6 ani... de regretat nu regret nimic... si totusi ma intreb mai des "ce-ar fi fost daca"...  ma comport diferit acum? am fost prea rau/prost/dobitoc in nu stiu ce situatie? am devenit prea indulgent/tolerant/mandru ?
    Defecte am destule... le stiam si le stiu... poate ca, relationand mai mult cu cei din jurul meu in ultimii 6 ani, am inceput sa le vad in ce in ce mai bine. Sunt constient de ele... voi reusi sa le depasesc? macar partial? Nu cred... si daca se va intampla, probabil va fi prea tarziu :P
    Nu stiu daca e "de bine" sau  "de rau"... aceste valori labile nu cred ca se aplica... dar cu siguranta densitatea in timp a "ce-ar fi fost daca" va creste proportional cu varsta. Singura mea speranta e sa nu fie o crestere exponentiala :)

     Poate in seara asta mai prind cateva lumini lungi in asfalt...



    
 

O Duminica PLINA, Eu Prost... si o Evadare Americana

"Dar pana la urma, priveste partea pozitiva a lucrurilor... el mai traieste vreo 20-25 de ani...asta daca nu cumva ii face ea vreo cura cu arsenic pana atunci. Si nici macar nu e vreun George Clooney... mai degraba roacherul ala ratat din filme..." 

                                                                 - Radu, fratele meu, pilot :)

    Am avut o ultima zi de saptamana foarte incarcata. Si am fost prost. :) Ca de obicei.
Toata saptamana trecuta a fost incarcata de multi barbati mai mult sau mai putin nesimtiti (sau pur si simplu ignoranti...) care au facut multe femei si fete sa sufere.. cateva dintre ele erau si prietene cu mine... si, poate uneori e greu s-o accept, dar barbatii sunt porci. Si, cand nu sunt porci, sunt chiori si nu vad cat de mincinoase, prefacute, nehotarate (sau pur si simplu "curve") sunt femeile de langa ei.
    Nu zic ca nu sunt femei si barbati sinceri si "adevarati", care isi pot mentine o axiologie puternica... daaar multi prefera sa zica ca "s-au schimbat" si ca "viata e diferita" si alte porcarii, in loc sa accepte ca au facut o prostie si ca au gresit.
   Pana aici totul bine...insa, cand acele persoane (alea pe care le duce cat de cat capul...care sunt putine :P) sunt constiente de falsa lor realitate si moralitate, si staruie in naivitatea lor crezand ca ceva o sa se schimbe, IT'S JUST PLAIN DUMB!
  Booon... si ma enervez ca si eu sunt la fel de "copil" crezand ca pot ajuta/schimba/sustine pe cineva intr-o astfel de situatie... eu si cavalerul in armura stralucitoare. Ohh, Doamne!
   Oamenii nu vor ajutor, vor doar cineva care sa-i asculte si cumva sa ii inteleaga si sa le dea dreptate sau sa-i ghideze spre dreptatea la care inconstient se asteapta. Uneori imi iese... de multe ori :) Si toate bune si frumoase... pana cand vad eu ca straluceste armura pe mine si cred eu ca oamenii din jurul meu chiar au nevoie de mai mult... Tudor, EJTI BROST!
    Si aseara am fost foarte prost... multumesc mult, Alex ca ai raspuns pe skype :) si am vorbit... am reusit sa adorm cumva... desi am visat numai tampenii si azi dimineata iar incepusem sa tremur de nervi. Si bine ca am vorbit cu frati-miu care m-a calmat si am aflat de la el inca cateva detalii care mi-au demonstrat a N-a oara cat de mult mint femeile, cat de nehotarate sunt si cat de "curve" sunt.
    Ce e interesant e ca, in momentul in care mamele le zic baietilor lor ca femeile sunt curve si nesimtite, acestia cumva rad, si ignora sfatul parintilor, crezand ca e gluma...mai mult sau mai putin... si cand auzim de la femeile din jurul nostru ca ele cred ca femeile inseala mai mult decat barbatii si ca sunt "mai curve" decat noi, tot radem si glumim... lasa, ca stim noi mai bine! Noi, barbatii, estem aia dashtepti si curvari si toate alea alea...am vazut noi in filme si carti si suntem shmecheri si ce PLNoastra!
    Ignorance is bliss!

    Altceva?! Filmul de ieri a fost bun. Mult mai bun decat ma asteptam... eu si Cata ne tineam de mana, transpiram si eram cu tensiunea in crestere in timp ce Russel Crowe facea nu stiu chestii elaborate pe ecran. Deeeci:  3 Days Left de vazut! E si regizat de tipul care a facut Crash si In The Valley of Elah... si care a mai si scris Casino Royale, Million Dollar Baby si alte d-astea neimportante :P
Filmul e simplu... un profesor linistit incearca sa-si scape sotia din inchisoare. Ea a fost condamnata pe nedrept, si el decide sa riste totul pentru ca altfel nu mai are cum sa traiasca... ce bine ca macar el avut parte de un regizor/scenarist care-i sa-i faca armura stralucitoare sa se contureze bine si frumos.
Eu o sa ma duc sa-l revad miercuri :) Asta daca nu ma enervez si ma omor din greseala incercand sa omor pe cineva. :D
  
    Mai vreti?! ... spuse Tudor strigand (pregatit de un speech epic) celor cativa speriati care citesc aceste randuri.
    Magic, motherfucker!

Fragmente de Iubire

    Tocmai am terminat cartea lui Nicole Kraus.... WOW!!!
A fost jhhds hfhjffjhvjw3409oisdfjibj YEAAAH!!!!
Nu pot sa zic ca citest enorm, dar in ultimii ani am intalnit putin carti care sa ma bucure intr-atat... parca am 13 ani si tocmai am terminat sa citesc intr-o zi Harry Potter and the Goblet of Fire. I am such a nerd :D
    Sper din tot sufletul ca ecranizarea, care trebuie sa apara in 2012 (desi nu sunt mult detalii legate de productie pe imdb...), sa se ridice la nivelul cartii si sa aibe un regizor bun care sa puna macar un sfert din savoarea romanului in film...un Inarritu sau Cuaron sau del Toro sau Yann Samuell (Jeux D'enfants)...
    Anyway...o sa continui cu un mic fragment din carte... nu are stricta legatura cu firul epic, dar e asa...fluffy :)

 

   “E cu putinta ca prima femeie sa fi fost Eva, dar prima fata va fi intotdeauna Alma.
     Poate ca prima data când ai vazut-o pe Alma aveai zece ani. Statea in soare si isi scarpina picioarele. Sau desena cu un bat litere in praf. La scoala o trageau de par. Sau tragea ea pe altii de par. Si o parte din tine se simtea atrasa de ea, iar alta parte din tine rezista - prefera sa faca un tur cu bicicieta, sa arunce o piatra, sa nu se incalceasca in complicatii. Simteai, in una si aceeasi suflare, forta unui barbat si mila de tine însuti, care te facea sa fii mic si indurerat. O parte din tine gandea:

<<Te rog, nu te uita la mine. Daca nu te uiti, pot sa ma indepartez>>.

Alta parte din tine o ruga: <<Uita-te la mine!>>
      Daca iti aduci aminte de prima oara când ai vazut-o pe Alma, iti aduci aminte si de ultima oara. Clatina din cap. Sau se dizolva dincolo de camp. Sau de fereastra ta.

Vino înapoi, Alma! Strigai. Vino Inapoi! Vino Inapoi! Dar nu a venit.

      Cu toate ca pe atunci erai baiat mare, te simteai pierdut ca un copil. Si cu toate ca mandria iti fusese stirbita, te simteai la fel de urias ca si iubirea pe care i-o purtai.
A plecat si in urma ei nu a ramas decât spatiul in care ai crescut pe langa ea, ca un copac care creste lânga un gard.
       Timp indelungat spatiuil a ramas vid. Poate ca ani intregi. Când, in cele din urma, s-a umplut, ai stiut ca noua dragoste pe care o simteai pentru alta femeie nu ar fi fost posibila daca aceasta nu era Alma. Daca n-ar fi existat Alma, n-ar fi existat un spatiu vid si nici nevoia de a-l umple.

      Fireste, sunt si imprejurari in care baiatul in chestiune refuza sa inceteze sa strige din strafundurile fiintei lui dupa Alma. Declara o greva a foamei. Implora. Umple o carte intreaga cu dragostea lui pentru ea. Staruie si preseaza pana când ea nu o sa aiba de ales si o sa vina inapoi.

      De fiecare data când ea a incercat sa plece, stiind bine ca asta era ceea ce trebuia sa faca, baiatul a oprit-o, implorand-o ca un nebun. Asa incât s-a intors de fiecare data, oricât de des sau oricât de departe a incercat sa plece. A aparut tacuta in spatele lui, si i-a acoperit ochii cu palmele, ruinând orice sansa ca altcineva sa mai poata veni dupa ea.”

O Carte iubitoare, un Tren american & unde se duce Dragostea

   Am vrut sa incep sa scriu de duminica noaptea si doream sa scriu multe chestii, dar zilele care au trecut mi-au schimbat destul de mult gandurile...

    Duminica furam la Unstoppable... ultimul film al lui Tonny Scott...cel mai bun film al lui din ultimii cativa ani dupa Man on Fire...adica mai buna decat Deja Vu, Perlham 123 sau Domino :)
    Filmul e destul de simplu epic... avem un erou dragut si sexy, Chris Pine (il stiti din ultimul Star Trek), care, ajutat de Denzel Washington, reuseste sa opreasca un tren scapat de sub control (fara conductor si fara frane, si plin de substante toxice). Firul principal se imbina frumos cu si cateva planuri secundare...viata privata cu probleme in cuplu a eroului, problemele social-economice si impactul lor asupra oamenilor din societatea feroviara, lupta cu birocratia ierarhiei profesionale etc. Astfel tema luptei omului cu calamitatile este foarte bine reprezentata...nepatetic, simplu, pe intelesul tuturor si cu oleaca sare si piper.
   Tehnic filmul este IMPECABIL...gen... nu prea am ce sa comentez... e Tony Scott... gen :D
Deci: de VAZUT! Filmul nu este genial, dar umple o seara cu o tensiune bine gradata si un final fericit. :)

   Ce mi-a ocupat timpul mult mai placut in ultimele zile este o carte pe care am inceput s-o citesc sambata, cand am vazut ca tot pierd jucand pe Xbox-ul frate-lui meu...cautam ceva in dulap si am dat peste ea printre alte chestii... credeam ca nu e cine stie ce... "Istoria Iubirii"... probabil ceva siropos de dragoste... scrisa de un Coelho feminin... insa scriitoarea Nicole Krauss mi-a depasit cu MULT asteptarile.
   Pur si simplu nu am putut s-o las din mana pana noaptea tarziu cand am adormit. :) Eram ca un copil care a descoperit o noua jucarie super-misto. :D
   Cartea este despre dragoste... dar vorbeste despre sentimente foarte subtil... prin 3 povesti care usor usor se intrepatrund mai mult sau mai putin direct... o fetita ramasa fara tata care incearca sa-si faca fericita mama, un batranel care isi pierde dorinta de a mai trai, si scriitorul asa-zisei "Istoriei Iubirii".
   E o carte despre o carte despre dragoste...fiecare dintre povesti cu un stil aparte narativ, fiecare personaj foarte bine conturat si incojurat de alte personaje foarte frumos surprinse si care pun in valoare mai bine eroul. Detaliile sunt extraordinare, ironia si umorul subtil sunt in fiecare pagina. Dramele sunt mari, insa perspectiva ludica duce totul intr-alta lumina. Totul e mai clar. Amar, dar cu zambetul pe buze, constient si sincer.
   Poate mi se pare mie prea buna... mai mult ca sigur sunt subiectiv... chiar si asa, merita sa va aruncati ochiul macar pe cateva pagini. Si daca va inspira, cititi mai departe.

   Acum cateva seri ma uitam captivat la un documentar pe Discovery Science despre Univers... Morgan Freeman nareaza ceva despre gaurile negre si teoria conservabilitatii in univers... foarte frumos :) probabil putea sa vorbeasca si despre covoare si tot l-as fi ascultat fara sa ma dezlipesc de ecran. :P
    Pana la urma ajung ei la concluzia ca Hawking se insela si ca pana si in cazul gaurilor negre se pastreaza aceleasi legi: tot ce intra, trebuie sa iasa. Nu conteaza cum sau unde sau in ce forma, important e ca nu se pierde nimic. Balansul universului nu este intrerupt.
    Ce se intampla insa cu sentimentele? Ce siropos suna :P inca putin si ajung la Marutza sau la De 3 ori Femeie :))
    Insa intrebarea ramane... ne conservam noi iubirea? cand nu mai iubim pe cineva ca la inceput, cand totul se termina, unde se duce toate dragostea din nou? se reconverteste in deprimari sau cautari, in speranta sau in nervi? Cum reuseste sa reapara la fel de tare ca prima oara? Mai apare oare la fel de frumos sau se pierde cu fiecare dezamagire? Exista un constant al sumei sentimentelor intr-o fiinta umana? Daca iubesti enorm, poti ura in acelasi timp la fel de mult? Sau cand urati foarte mult si esti plin de remuscari, regrete si nesiguranta, poti iubi cum trebuie?
    Trebuie sa existe un balans... ceea ce e surprinzator este aceasta "convertire"... ce simplu ceva pozitiv poate deveni negativ si in cazul sentimentelor... nu putem scapa de cauzalitate si alte legi universale nici cand iubim... foarte frumos...insa foarte trist pe de alta parte. :)

  

Adolescenti barfitori, o saptamana rapida si inca nici un semn

    E sambata si trebuie sa stau acasa toata ziua... singur... nu intrebati de ce... pur si simplu "Trebuie"... si nici macar nu-mi place sa ma joc pe Xbox...
    Saptamana a trecut foarte repede... prea repede. Miercuri am incercat sa ajung la "Despre Alte Mame". daaar SUPRIZA filmul fusese ANULAT pentru seara respectiva... si am aflat asta dupa ce am stat la o coada de 25 min... asa ca o sa merg miercurea viitoare si la "Despre Alte Mame", si la "Medalia de Onoare", ca sa am asa ... o miercure pe cinste. Fie o sa dorm foarte bine, fie o sa omor pe cineva dupa proiectii :D
  
    Ieri am mers mai multi la Easy A. A fost o alegere FOARTE buna :) Filmul este o super-comedie cu adolescenti si probleme lor mai mult sau mai putin sexuale, mai mult sau mai putin sociale si de "integrare", mai mult sau mai putin de gasire a propriei "personalitati" si a valorilor adevarate. Are multe momente de ironie si satira, si multe personaje secundare superbe (cum sunt parintii eroinei, Stanley Tucci & Patricia Clarkson). Si adolescenta noastra principala e super sweet :D, Emma Stone. O stiti probabil din Zombieland sau Superbad :D
    Regizorul nu este inca foarte cunoscut, dar a facut o treaba foarte buna si am ras de radeau cei din sala de rasul meu :) Probabil si urmatorul sau film, Friends with Benefits o sa fie mai mult decat ok (mai ales dupa ce am vazut the sexy trailer :P).
     Concluzia: daca va plac filmele cu tineri (liceeni :P) cu probleme de personalitate si alte alea alea, si daca aveti un umor "deschis", mergeti la cinema si vedeti-l!

    Dupa film, am mers intrat cu Nicole si Iulia la concertul celor de Suie Paparude din Laptarie. :) Baietii au fost misto, si spre surprinderea mea stiam mai multe piese d-ale lor decat imi imaginam :P
     Desi stiam ca sunt putin "mai in varsta", tot m-am mirat putin la inceput... ca sa nu mai zic de numarul mare de persoane peste 35-40 ani de la concert...gen... care au si plecat oleaca mai devreme...dehh, unii aveau de lucru a doua zi :D Insa cel mai mult m-a speriat numarul mare ce "cefosi" cu lanturi groase la gat. :| Nu am nimic cu ei, dar totusi... adica... gen... nu conteaza :D
    Una dintre partile negative pe care le-am observat la multe dintre concertele mai "indie" e SUPER-PROASTA AERISIRE a cluburilor. Nu mai suport atat fum de tigara. Pur si simplu de la un punct in colo nu mai poti respira... inteleg nevoia de a fuma... in grup... masiv... inteleg sa put cand ies din club... dar macar sa pot respira oleaca ca sa ma pot si eu misca putin in ritmul formatiei care strange mana de fani pentru un castig infim.

     Well, that's that... fura cateva zile interesante... multi barbati s-au comportat previzibil de rau cu iubitele lor,  multe femei s-au suparat din nou din cauza asta si au decis sa faca ceea ce fac de fiecare data: Nimic ; multi tineri inca nu stiu ce vor de la viata, si si mai multi adulti sunt in aceiasi stare si nu stiu ce sa faca cu ceea ce au.
Eu... eu inca mai astept un telefon... ieri, de prost ce sunt :P, am sunat eu... si a sunat mult si bine... si, previzil: Nimic.
    Pe scurt, o saptamana plina de nimicuri... ce bine ca vin Sarbatorile :)

Sfintii de Luni si "nemotivari"

     Azi am vrut sa spun "La Multi Ani!" multor persoane... prieteni, amici, cunostiinte... am verificat agenda, facebook-ul :P... dar pana la finalul zilei, am urat doar catorva sfinti mai apropiati. :) M-am bucur ca ne-am strans si i-am cantat Ancai :) Am vorbit multe... si am mancat tot tortul. :D Ultima oara au ramas 2 torturi nemancate, iar unul aproape s-a stricat...adica s-a stricat dupa ce a fost mancat doar pe jumatate... a stat in frigider aproape 3 saptamani...
    
      E 3:05...am zis s-o ascult pe Ana si sa incerc sa "reduc" ora de culcare... desi, motivarea este minima. In ultima vreme, in ultimul an, in general motivarea a fost minima... inainte mai era facultatea..."hai sa facem aia, aia, cutare, cutare s-o terminam cum trebuie"... am terminat-o... din auzite si vazute, credeam ca finalul facultatii o sa fie petreceri, bucurii, plansete, mahmureala, HAOS. Pentru mine n-a fost asa... n-a fost nimic. 4 ani terminati foarte sec. Pana si liceul s-a terminat mai ok... la Gogu pe bloc :)
      Si dupa? Exact ce era si in timpul ei... munca, munca, munca... si daca uneori au fost momente cu "gust" in ultimul an, acestea au fost foarte rare...si, de obicei, cu unul "amar". Te scoli cu toate planurile astea facute de tine, sau de altii pentru tine, in fiecare dimineata... si incerci sa le termini... si ce nu termini azi, incerci sa finalizezi ziua urmatoare... si tot asa... si usor usor uiti "de ce-ul"...
     Uneori ma trezesc brusc de dimineata dupa ce imi suna telefonul...raman putin blocat cu privirea in tavan si ma intreb de ce PLM m-am trezit... Deus ex machina.
     Nu sunt deprimat... doar nemotivat...momentan... nu stiu daca e mai rau sau mai bine... "Going with the Flow" is highly overrated si prea simplistic. It's just soo DUMB.
     O sa incerc o comedie-romantica maine. :)

Ceva Roz si un "Once upon a time..." de final de saptamana

    E din nou 4 dimineata... trebuie sa fac cumva sa ajung mai devreme acasa...

    Azi am vazut o piesa draguta: Oscar si Tanti Roz. Nu am avut asteptari foarte mari de la regia lui Chris Simion, insa, pana la final, am fost placut surprins...iar Oana Pellea si Marius Manole fura FOARTE bine. Spectacolul incepu putin cam greu... am si atipit putin, desi pozitie mea de pe scari nu era geniala :P... dar, pe la jumatate, totul devine mai interesant...si ultima ora e chiar FOARTE BINE.
    Finalul (adica ultimele cateva minute) sunt putin cam "explicit-patetice"... asa sa inteleaga si copii aia mici de 5-6 ani care oricum nu vin la teatru...si putin mai mult umor (atat in prima parte, cat si in a doua :P) ar fi ajutat si mai mult... daaar, chiar si asa spectacolul a fost placut. Un lucru pe care il pot spune despre putine din spectacolele pe care le-am vazut in ultima vreme. Deci: vi-l recomand cu draga inima!

     Mai pe noapte, dupa discutii despre femei si femei si femei, eu cu ovi, raducu si flavius am inceput sa ne uitam la Once Upon A Time In The West, filmul lui Sergio Leone din 1968. Ce pot spune... EXTRAORDINAR! Il vazusem cand eram mai mic si nu mai tineam minte mare lucru, iar pe vremea respectiva nu prea ma pricepeam eu... insa acum am gustat cu placere fiecare minut din cele 2 ore si jumatate. Radu si Flavius au adormit pe parcurs, sforaind usor in surdina... eu si cu Ovi eram captivati de Claudia Cardinale si de toate "zoom-urile" din film :P
     Pe scurt e unul dintre cele mai bune filme din Istorie. Charles Bronson si Henry Fonda joaca superb. Tehnic (miscarile de camera, lumina), productia este mult peste epoca in care a fost produs. Regizoral a influentat multe generatii pana acum, si mai mult ca sigur va avea un rol si in viitoarele "miscari" cinematografice. Iar muzica... muzica e... e... e D-Zeu. :D Pana si Hans Zimmer s-a inspirat din una din temele principale ale filmului cand a compus pentru noul Sherlock Holmes.
     Cred ca am spus destule :)

     Multe spectacole, ceva filme bune, multe probleme si depresii...cam asteau au fost saptamana asta.
Dieta merge ok. Pana acum, prima saptamana, vreo 3,5 kg :P Si desi mi se face pofta uneori cand vad anumite mancaruri "nepermise", mi-e mult mai usor decat am crezut sa trec mai departe... sa vedem daca mai rezist inca o luna si un pic :D
     Emotional treburile nu au mers asa cum as fi vrut... they never do... dar cel putin sunt mai bine decat lunea trecuta :D Lucrurile se aseaza incet incet... si le voi lua cum vor veni. :)
     Saptamana viitoare nu am un program bine definit...la teatru nimic interesant... sunt vreo 2 piese ok, dar le-am vazut deja :P... poate un film, cateva seriale (apare House M.D. sapt. asta :D)...si multe multe chestii de terminat, prelucrat, negociat, stabilit etc.
      E 4:37, Luni.
  

Un Glaucom, un Ionescu, ceva Prohibitie si multa lume in cu probleme

    Zilele astea am vazut din ce in ce mai multe persoane in jurul meu cu probleme mai mult sau mai putin depresive... prea multe curve, nehotarati, nesiguranta (atat financiara, cat si morala), si multa frica... nu zic ca nu am si eu problemele mele, dar imi place sa-mi dau seama cat de prost sunt si sa merg mai departe incet incet... sau sa nu merg si sa rad in continuare de prostia mea :P Daaar multi, nu au de ce sa se sprijine, nu pot fi sinceri, nu au cu cine vorbi...si chiar cand vorbesc cu cineva, o sa fac partial... si asta ii lasa si mai nesatisfacuti de actul "descarcarii" emotionale... E trist. Dar bine ca e ceva temporar. Daca nu se sinucid sau devin alcoolici/drogati/curve/alea alea, o sa fie mai puternici. Dupa terminarea acestei perioade nasoale, singura problema e sa nu devina "mai bine" prin "mai singuri".

    Vineri am reusit sa ajungem, in turma :D, la Due Date. Dupa ce ne-am ocupat randul :P, filmul a inceput foarte bine. Insa incet incet nu s-a mai ridicat la asteptarile mele/noastre. Adica a fost ok, a avut multe momente dragute, am ras destul, mi-a placut...daaar, eu ma asteptam sa PLANG, sa rad atat de tare incat sa ma bata cineva, sa fie Hangover 2 (dehh acelasi regizor, un cast foarte bun si premise de box-office) bagat intr-un road-trip. Nu a fost asa. Anyway, a fost placut pentru o vineri seara.
     Personajele au fost frumos structurate si au avut o evolutie misto...probabil si din aceasta cauza (regizorul incercand sa faca o concluzie mai serioasa, mai dramatica la final), nu s-a putut "baga" mai mult umor. Deci, vi-l recomand cu draga inima. De vazut in grup, cu mult popcorn si dispozitie de week-end. :D

     Sambata, cu ajutorul unor prieteni, am intrat la Regele Moare la Bulandra (Izvor)... ultima piesa a lui Purcarete... pusa la Paris... pe un text de Eugen Ionescu... ce pot spune :P am stat sus la balcon, in spatele reflectoarelor...se vedea ok, dar pozitia "fizica" nu era prea buna (imi tot amorteau bucile :P) si, deci :D, nu puteam adormi. Asa ca a trebuit sa asist TREAZ la tot spectacolul :|
     Cred ca pentru marea parte a spectatorilor din sala (formata din multe personalitati atat prezente, cat si in devenire :P) spectacolul a fost foarte bun sau extraordinar. Pe mine NU m-a impresionat deloc... nici macar vizual... adica la Faust si alte spectacole ale maestrului, macar am ramas cu cateva efecte si imagini cu adevarat spectaculoase in minte... aici, pur si simplu, nu s-a lipit nimic de mine... au fost cateva momente dragute si cateva rasete sporadice prin sala... dar cam atat... Nici textul nu a ajutat foarte mult. Fiind teatru absurd, regia ar fi fost dragut sa nu fie si ea tot absurda...ci cumva sa "lege" mai bine toate elementele, sa le faca mai evidente... nu neaparat prin patetism explicativ, dar prin ingeniozitate comica; caci, la urma urmei, Ionescu are un umor desavarsit, cult, ironic si subtil. Ei bine, chestia asta nu s-a intamplat...cel putin nu pentru mine. :|
      Poate sunt eu mai tampit... sau poate am o stare proasta... probabil nu ma pricep eu la teatru sau arte in general... sau poate sunt prea exigent... probabil sunt perfectionist si vreau anumite lucruri pe care acest gen de arta nu mi le poate oferi... insa cand stiu ca se poate, cand am vazut spectacole extraordinare (nu multe intr-adevar :P), nu ma mai multumesc cu aceste pseudo-capodopere ridicate in slavi de publicul teatral.
    Normal ca exista exceptii. Normal ca sunt si unele piese bune, care nu sunt pe gustul meu... piese care sunt foarte "culte", si poate prea elitiste pentru mintea mea de regizor roz fan al lui Michael Bay si al comediilor romantice. Dar, in acele cazuri, macar stiu ca aceste piese (sau mai bine zis opera de arta care au la baza teatru combinat cu alte arte) sunt ceva special, ceva de "nisa", teatru de "auteur". Insa marea parte a pieselor romanesti sunt doar "wanna-be".

    Cred ca sunt eu prea critic... dar, GATA! mi-a ajuns. cura asta fortata de "arta teatrala" din ultimele saptamani se va termina astazi (dupa Oscar si Tanti Roz :P). De acum incolo: mult mai rar, si doar la chestii verificate/recomandate sau alte alea alea.

     Surpriza acestui week-end a fost Boarwalk Empire. O mini serie HBO, produsa de oameni "mari" ai cinematografiei americane, printre care se numara si Martin Scorsese (care a si regizat primul episod). Serialul analizeaza epoca Prohibitiei in Statele Unite prin prisma unor mari gangsteri. Rolul principal il are Steve Buscemi. Who is AWESOME! Din pacate, el nu prea a prins rolul principale... dehh, nu e prea frumos (fizic:P)...daaar e extrem de expresiv si caterinca. Sooo, am apucat sa vad numai primele 2 episoade si este WOW! De vazut neaparat si urmatoarele 10.

    E duminica. Inca cateva ore de munca si se termina si saptamana asta... inca mai sper ca va fi "cu bine"... astept un semn... vom vedea.

Euripide, lalaiala romaneasca, un film cu lesbine cu final prost... si altele

      Azi m-am trezit cu o stare destul de buna :) Visasem ceva...interesant :P
Anyway, ultima perioada fu destul de incarcata de regrete sau ceva de genu'... lucruri pe care credeam ca le-am facut gresit si care daca le-as fi facut altfel ar fi dus la un cu totul altfel prezent... dar am realizat ca in situatiile respective am facut tot ceea ce puteam eu mai bine. Poate nu cum trebuie, poate am fost prea dur sau sever, dar in context-ul respectiv n-as fi putut face mai bine... deci gata cu regretele. Ce-a fost, a fost. Let it burn!

    Din pacate n-am prins Egoistul azi... am ajuns doar la Aici la Portile Beznei la Sala Mare. Ohhh, doamne! Credeti-ma, inteleg si pot tolera multe "lucruri" ale teatrului romanesc:
- inteleg ca nu mai puteti face regie ca la carte si ca vreti ceva mai modern;
- inteleg ca vreti sa folositi toate metaforele mai mult sau mai putin patetice pentru a arata cat de inteligenti sunteti;
- inteleg ca nu va intereseaza parerea publicului larg, pt. ca, dehh, voi faceti arta;
- inteleg ca trebuie sa ma bucur doar de unele lucruri/momente/faze mici, pentru ca un spectacol frumos cap-coada e greu sa gasesc;
- inteleg ca toate refularile voastre (in special cele sexuale) le puneti fara nici o indoiala in scena (si nici macar cum trebuie... daca tot o faceti macar sa se ridice "ceva"...dar se intampla exact opusul);
     Daaaaar nu inteleg de unde si pana unde teatrul romanesc a adus la stadiul de ARTA lalaiala, "burtile",  timpul FARA NICI O VALOARE... nu inteleg! de ce trebuie sa lungim atat de mult TOTUL. De ce repetati cu atata inversunare anumite chestii?? Credeti ca ajungeti la o "figura de stil"?? NUU!!! Ajungeti la oameni care se intreaba la ce **** lor au venit! Credeti ca sunt persoane care intra in sala la mijlocul piesei si au nevoie de ceva timp de acomodare?? NUUU! Nici macar la cea mai tampita telenovela, nu se intampla aceasta MARE PIERDERE DE TIMP. Si oricat ar incerca ORICINE sa-mi explice nu stiu ce mare arta din momentele astea moarte, NU ARE CUM!!
      Ori esti creativ si gasesti lucruri/actiuni/REGIE de pus in momentele astea, ori le TAI. Pur si simplu. Nu e asa de greu... credeti-ma, dragii mei artisti!
      Deci, da, si Aici la Portile Beznei, a lui M. Manutiu are aceasta MARE HIBA. Si daca peste alea mici pot sa mai trec, peste asta NU MAI SUPORT. Cred si Euripide, dupa opera caruia a fost inspirata, daca ar vedea-o ar spune: "Pana Aici!"

       Bine ca am reusit sa vad un film mai "compact" dupa :P. The Kids Are All Right e despre o familie atipica... 2 lesbine iau sperma de la un donator anonim si faca amandoua cate un copil. Traiesc fericiti pana cand copii vor sa afle (si AFLA :P) cine e tatal lor biologic. Acesta, ca orice barbat :P, le da viata peste cap. Plot-ul e ok... de fapt, TOTUL e ok la film... muzica, regie, imagine, joaca actorii INCREDIBIL, daaar finalul m-a dezamagit groaznic... adica totul se termina cumva cu bine, dar fara a rezolva deloc o problema care mie mi se parea importanta... poate sunt eu barbat si exagerez. Oricum, e de vazut si de ras.

      Iar, "dau din casa" dupa cum spune Cata :P, dar pur si simplu asta simt acum...
      Draga mea, mi-ai scris... de fapt, mi-ai lasat un offline... si m-am bucurat foarte mult... foarte :) desi mi-ai spus aceleasi lucruri care mi le-ai spus si ultimele dati...
      Nu vreau sa "las semne"... nu o fac neintentionat... stiu ca citesti din cand in cand ce mai scriu pe pagina asta roz, dar altceva nu fac... scriu despre ceea ce ma macina... si tu esti undeva p-acolo gen... gen de multe ori :) ... Stii, unul dintre lucrurile pe care le facem cel mai des este sa uitam. Creierul nostru pur si simplu sterge din memoria noastra (cel putin cea pe care o putem accesa constienti :P) toate lucrurile care par neimportante, cotidiene sau chestii d-astea. Si, desi pare usor in marea parte a cazurilor, cand iubesti pe cineva e "putin" mai greu... pur si simplu, chestia asta nu se spala... tu ai reusit cumva sa mergi mai departe si incerci sa te concentrezi pe ceea ce crezi ca te-ar putea face fericita sau implinita sau realizata sau cum vrei tu sa-i spui. Ma bucur foarte mult pentru tine!
       Dar eu sunt un barbat prost... ca cel din filmul din noaptea asta. Eu nu pot sa ma "schimb" asa de repede fara nici un motiv bine pus la punct. Tot ce pot sa fac este sa astept... eu nu am cautat niciodata relatii sau mari iubiri :P... am ajuns cumva in mijlocul lor si m-am bucurat de ele.
       Asa ca astept... uneori cu sperante mai mari si melancolie...alteori cinic si obiectiv... uneori tremurand si simtindu-ma ca un cur... alteori calm si realist... nu ma pot schimba. Imi pare rau daca te fac sa suferi in vreun fel... daca te ingrijorez sau te indispun... uita-ma. nu-ti mai aminti. Stiu ca tu poti face lucrul asta mult mai usor decat mine. Gaseste motive sa faci lucrul asta... iti va fi simplu :)
     Eu asa sunt... asa am fost inainte de tine si asa sunt si dupa tine... mai o depresie, mai o melancolie, mai o speranta, mai o zi frumoasa, mai un ras mai tare, mai ceva de munca, mai o ideea noua...
Nu-mi mai cere sa te uit, ca sa poti tu merge inainte cu o constiinta mai mult sau mai putin "curata"... e naiv ce-mi spui. Soo... nu prea avem ce face... deciziile au fost facute... ce-o fi, o fi. Nu-mi place sa ma las la "indemna" sortii, dar nu prea am de ales. :)
     Hai ca incep sa ma repet si iar e 4 dimineata... am redescoperit azi o melodia draguta, exact pe idee :)
Dire Straits - We're Do You Think You're Going.

Shopping, horror 3D si cateva ganduri siropoase

     E aproape 4 dimineata... am ajuns acasa si vreau sa adorm si... si e ciudat cum imediat imi apari in minte. In timpul zilei se intampla acelasi lucru, doar ca reusesc sa trec putin mai bine peste... treburi, lucruri marunte, evenimente, prieteni... dar noaptea sunt doar eu si atat... eu si tu in gandurile mele. Ce siropos suna :P insa cel putin nu adorm singur... esti pe fotoliu cautand ceva pe laptop, citesti o carte langa mine, esti in cada plina, esti nervoasa gata sa pleci, esti stresata ca maine o sa fie o zi grea, esti bucuroasa ca azi totul a fost ok, zambesti, plangi, ti-e frica, te ghemuiesti langa mine, adormi, vorbesti in somn, visezi... inca o noapte, si inca una... ce imaginatie umpluta cu comedii-romantice am...
    
     Azi n-a fost mare lucru... shopping :D Mai intai am fost la Fashion House in Militari... am ratat din nou intrarea. Bine ca nu am ajuns in camp ca ultima data :) ... apoi m-am vazut cu Ovi in Cotroceni (a vrut el sa manance nu stiu ce chestie SUPER delicioasa si sa-mi faca pofta :D) si am depasit bugetul (din cauza lui Ovi :P)... Interesant e, ca din toate lucrurile de azi, cel mai tare ma bucur de caciula si fular :).

      Ca sa terminam cheltuiala cum trebuie, pentru ca documentarul cu Ceausescu tinea 3ore si CEVA, am intrat la Saw 3D... era mai scurt.... si vroiam sa prindem si Hey, Girl de la Izvor...
      Nici nu stiu ce sa va spun... eu si cu Ovi am vazut doar PRIMUL (din cele 6 aparute pana acum) film. Ultimul, in 3D, a fost identic cu primul... chiar nu inteleg de ce lumea se tot duce la ele... IT'S THE SAME THING over and over and over again. Mult sange, ceva twist-uri, ceva tensiune psihologica si acum si 3D. Ce bine ca e ultimul din serie! Poate la anu' fac si ei ceva mai creativ. :D
Si, daca vreti sa vedeti un horror 3D, mai bine mergeti la Pirahna 3D :) Macar acolo aveti multe fete frumoase mai tot timpul pe ecran si mai tot timpul aproape goale :P

     Dupa cum v-am spus, am vrut sa intram si la Bulandra... si noi si inca vreo 100 de studenti de la UNATC... gen :D Era holul de la Izvor PLIN OCHI siiii ... ne-au dat afara. :( Pacat... am fi stat oriunde si oricum, daaaar sa nu cumva sa se sperie italienii de noi. Asa ca am ajuns la birou, din nou :), si ne-am holbat bucurosi la cateva episoade din The Big Bang Theory. We are sooo geeky. La anumite glume, pur si simplu trebuia sa punem pauza si sa radem cum trebuie :D Saracii vecini...

     Sooo, here we are... inca o zi... ceva haine noi... un film repede uitat si cateva zambete care te fac sa uiti temporar de probleme...
     E trecut de 4 deja... dormi, strangi plapuma sub tine, si eu ma ridic sa inchid lumina de la baie. Iar ai adormit cu prosopul infasurat in jurul parului ud...iar am uitat sa pun alarma sa sune... dar ce conteaza?! Maine o sa fie bine... o sa suni. o sa-ti spun ca totul e ok... o sa inchidem telefoanele si o sa ne gandim la ce-am fi vrut sa spunem si n-am reusit.

O Comedie Germana si un Dans Romanesc plin de Purici :)

    Ieri m-au surprins (pozitiv :D) reactiile anumitor persoane cu care vorbesc FOARTE rar... gen... gen o data pe an... gen :P si m-am bucurat... E ciudat... de la anumiti prieteni nu ma asteptam la mare lucru... stiu cum sunt si fiecare e bun in felul lui. M-am bucurat mult, insa, cand persoane la care nu ma asteptam (cum au fost Raluca si Simona si Madalina...pe care le pupic dulce! :* :) ) au incercat sa-mi fie alaturi in felul lor. E frumos. E un lucru care-ti da cumva speranta :)... nu neaparat in problema care o aveam eu, dar in faptul ca nu esti singur, ca oamenii sunt buni si alte alea alea mai mult sau mai putin religioase sau pline de energii asiatice :D.
    Asa ca va multumesc mult ca mi-ati dat un semn! Nu am reusit sa ies din starea nasoala, dar m-am calmat... incet incet.

    Ieri (luni) am mers pana la urma la deschiderea Festivalului Filmului German la Studio. Aveam nevoie de o comedie-romantica... si am primit una foarte BUNA. Lila, Lila a fost un film foarte reusit. Regia nemteasca :D a respectat toate regulile structurale ale genului, iar anumite "parfumuri locale" europene (de obicei elitiste :P) au facut productia si mai delectabila. Evident, am ras cel mai tare :) Si dupa ce am ajuns din nou la birou (ca deh n-am omu' ce sa faca acasa :P) am prins si un episod din The Big Bang Theory. Inca niste umor geeky-elitist... si, incet incet :P, m-am linistit... m-am obisnuit cu ideea pe care o stiam deja... si mi-am dat seama ca probabil in cateva zile/saptamani o sa fac aceiasi greseala si iar o s-o iau de la capat, daaaaar poate nu e asa de rau. Putin (sau mai mult) rau poate ma face sa simt mai bine micile bucurii. :) Poate...


     Azi (marti), am avut noroc din nou. Ultimul spectacol regizat de Dan Puric, Royal Fashion, a fost chiar o SURPRIZA EXTRAORDINARA. Nu e teatru... e dans, pantomima, miscare scenica si multe efecte dragalase de regie... e ceea ce stie cel mai bine sa faca dl. Puric. Si i-a iesit FOARTE BINE. Il recomand TUTUROR, indiferent de varste, gusturi si chiar nationalitate. E un spectacol care va incanta pe toata lumea. Ma bucur ca nu l-am ratat. Si m-a convins ca e bine sa te uiti la multe prostii sperand ca vei gasi ceva interesant pana la urma. :D Pur si simplu imi parea rau ca nu am apucat sa aplaud mai mult pt. ca ma grabeam sa ajung si la spectacolul lui Andrei Serban de la Odeon... Strigate si Soapte...
    Pana la urma, n-am reusit sa intru la Odeon... deh, se pare ca dl. Serban a decis sa nu fie mai mult de  vreo 90 de oameni in sala... ca si asa teatrul romanesc are ENORM de multi spectatori si ar trebui poate sa-i trimitem la multiplex-uri la filme americane... nu ca filmele americane ar fi problema, dar PLM. No comment. Macar de dragul festivalului ar fi putut incerca sa ajunga la un compromis...

     Dieta merge ok... eu salivez la toate porcariile, dar ea e in regula... nu credeam ca sunt atatea lucruri neimportante care sunt atat de gustoase si atat de la indemana...si pe care eu trebuie sa le EVIT acum. :|
Si mi-am dat seama ca nici macar nu tin cura asta pentru mine... eu sunt ok cu ceea ce sunt... cred ca e mai mult o chestiune de ambitie... de a-mi demonstra ca pot sa o duc la capat, ca pot sa ajung la un rezultat... si, dupa aceea, voi reveni la situatia initiala. :D Doar nu o pot opri pe bunica sa faca prajituri la nesfarsit. :)

    Nu mai vreau sa ma plang astazi... desi, cand oamenii vorbesc despre ei, de obicei, se plang... as vrea ca lucrurile sa mearga mai bine... dar nu o sa se intample asta... lucrurile merg spre consecinte predestinate mai mult sau mai putin demiurgice... iar binele e foarte labil.
    Ma pregatesc sa "mi-o iau din nou"... in curand :)... insa, cat de nasol pot sa mearga lucrurile? Viata e destul sinusoidala... dupa multe chestii rele, o sa vina si perioade FOARTE FOARTE FRUMOASE.

   V-am pupat! You got my love!

Un tren... O odisee... si multe lucruri pe care as vrea sa le spun, dar nu pot

    Eu nu sunt o persoana extraordinara... aproape deloc... e incredibil cum te poti obisnui cu acest gand, si cum poti trai cu el... nu inseamna ca am potential sau talent sau alea alea, ci pur si simplu imi dau seama ca sunt (sau au fost, sau vor fi) multi oameni mult mai BUNI decat mine. Si, astfel, incerc sa fac cat de bine pot tot ceea ce fac... sa ajung cat mai aproape de "acei oameni buni". E foarte vag si "departe" acest ideal...
     Incerc sa ma cunosc cat de bine pot... si totusi ma surprind... am aflat ceva ce nu ar fi trebuit sa aflu... cel putin, nu in felul ilicit in care am aflat eu :P... si imi tremura mainile pe tastatura... imi simt nervii care pulseaza... simt ca as putea face lucruri regretabile in acest moment... ma simt atat debil emotional acum incat WOW oiuawhfherhf9ah8awhhewfc ufu7y8y3ufhiuuihcfu.
    Ieri a fost o zi foarte ok... chiar draguta si eficienta as putea spune... si azi... azi NU AR TREBUI SA FIE.


     Ieri am mers cu trenul... Brasov-Bucuresti... Doamne, e o anumita placere sadica sa observi oamenii din jur... mai ales prostia lor. In fata mea stateau 2 cupluri de studenti la ASE... oooo, Doamne! Timp de 2 ore una din tipe (de la Cibernetica) a tot incercat sa le explice baietilor ceea ce fac programatorii si ce fac aia de la cibernetica si alte alea alea legate de programare...
     Eu nu stiu chiar asa de multe la info... am facut un liceu international de info, dar am dat la regie dupa :P Chiar si asa nu puteam sa ma stapanesc sa nu rad la toate ineptiile pe care saraca fata le scoatea pe gura... ce sa mai zic de uimirea celor 2 studenti care tocmai terminasera de citit Ziarul Financiar si Business Week. Intentiile ei erau bune, dar pur si simplu NU reusea sa le exprime cum trebuie... :))))
Ohhh...si la un moment dat au inceput sa vorbeasca de pensii si sistemele auxiliare =))))))
     Da :D... bine ca aveam laptop-ul la mine si puteam sa lucrez la ceva in timp ce asistam la acest stand-up involuntar.
      Oare asa gandeste "tineretul" azi ?! CE BINE!! In seara asta vom continua ce facem in fiecare seara, Pinky! We're trying to rule over the world!


    Asta gandeam ieri... si ieri pare acum atat de departe... dupa ce am ajuns in Bucuresti, Nicole m-a invitat sa merg cu ea si Andrei si 2 prieteni de la regie teatru la Odysseia teatrului din Craiova... piesa se joaca in cadrul FNT la Odeon.
Spectacolul a inceput chiar bine... improvizatie... cu elementele frumoase de regie... glume cu publicul... polipropilena pe jos :P... Din pacate, de la un punct in colo, improvitatia e fost greu de tinut in frau... regizorul a facut cat i-a stat in putere, insa cand totul e lasat la voia "sortii", E GREU. Si incet incet spectacolul a devenit o mica cioaca... se rade, se mai joaca, se mai recita, mai se incearca aplicarea unei idei regizorale (insa "soarta" n-o aplica cum trebuie :P), se aplauda... deh... nu se chinuie creierul duminica seara.
    Oricum spectacolul a fost mai ok decat ma asteptam... si cum eu ma astept la dezastre intelectuale formate din refularile regizorilor (in special sexuale) :P, e destul de usor sa te ridici peste asteptari...

     Inca imi tremura mainile... CE PROST SUNT! As vrea sa uit totul... si ce-a fost bine si ce-a fost rau... totul... numai sa nu mai ma simt asa acum... Probabil, candva, voi uita...insa, voi avea cateva cicatrici prea mari ca sa le ascund.

     Azi am inceput o cura... de slabire :P. You will be here to assist my FAIL :D
Cateva luni trebuie sa mananc doar carne si branzeturi... nu pare atat de greu... desi Nutella ma ispiteste de fiecare data :).

      Si tot imi tremura mainile... si imi transpira... si as vrea sa uit :)...nu pot... as vrea sa spun sau sa scriu tot, dar nu pot...
     E mult de lucru azi... nu cred ca o sa mai ajung la film diseara... ma uit la taietura si ma gandesc la cat de mare o sa fie cicatricea.