urmeaza incoerentza pseudo-intelectuala:
Si ea probabil se intreaba "de ce?"... sau in cel mai bun caz MA intreaba "de ce?"...dar nu apuc sa-i raspund... are deja raspunsul pregatit... un raspuns care se potriveste... care are mari sanse sa fie adevarat si pe care nu am cum sa-l contrazic pentru ca eu NU am unul... sau, in orice caz, nu unul mai bun.
Stau in fata casei in masina... am oprit motorul, dar nu cobor. Las radioul sa mearga...se termina melodia, mai incepe inca una... de ce sa intru in casa? ma asteapta ceva mai interesant acolo? ma simt mai "bine" acolo? mai comod poate, dar mai "bine" nu sunt sigur... si incepe alta melodie...una enervanta... din sictir de a mai cauta alt post cu ceva decent la ora 1noaptea, inchid radioul si ies din masina.
Si asta a inceput sa se intample din ce in ce mai des in ultima vreme...
"Scoala" (parintii, profesorii, "contextul" in care traim) ne invata CUM, CAT, CE, UNDE, CINE si alte chestii interesante... adica toate astea sunt utile... e bine sa stii ca e bine sa fi fericit, cum sa ajungi acolo, cat de multe sanse ai, unde vei putea fi fericit, cat de mult timp vei fi fericit si chiar cu cine vei fi fericit... dar DE CE? Care este limita acestei satisfactii?? Multi incearca o viata intreaga sa ajunga acolo...si nu reusesc... altii vad lucrurile mai simplu si nici nu isi pun aceasta problema... unii chiar ajung acolo si isi dau seama ca P**A! Aia e! Hai sa luam o supra-doza because THAT'S IT, Baby! It's not getting any better!
E bine sa ai o masina frumoasa, un telefon shmecher, o casa pe plaja si inca una in varful partiei de ski... e bine sa ai o iubita/nevasta/amanta frumosa si doritoare de sex necontenit... e bine sa ai copii... e bine sa ai un job care iti da satisfactie... dar pana unde? adik DE CE?
Acelasi "de ce?" se poate aplica fara probleme si variantei "modest" hedonista a vietii, in care "ce frumos e sa te bucuri de ceea ce ai, si nu de ceea ce iti doresti"... ohh, da, stim! Trebuie sa apreciem putinul pe care-l detinem... asa si??
Toata aceasta "goana dupa fericire" UNDE duce? Goana asta dupa dragoste, dupa pasiune, dupa iubiri mistuitoare, dupa o comunicare perfecta, dupa p*** sau p****, unde duce?
Eu nici nu pot sa-i spun de ce o iubesc... de ce iubesc mai multe persoane?... de ce am atata nevoie de dragoste (sau ce-o fi) pentru a fi fericit?
Si ce daca o sa fac tot ce-o sa-mi doresc in viata? Ce daca o sa am yachtul ala si vila aia pe plaja si amanta aia tanara?
Eu vroiam s-o fac pe ea fericita... si pe ea... si pe EA... si pe ELE... dar sunt toate foarte ocupate... multe probleme marunte si acaparatoare... si timpul trece si se duce pe p***... si in cativa ani se vor gandi ce p*** noastra am facut pana acum? Probabil ea va gasi un raspuns plauzibil, valabil, echitabil, verosimil, echilibrat, care se va potrivi... poate chiar se va gandi zambind la prietenul ala care o disparut sictirit pe viata sau la cel cu yachtul nou din fata pontonului vilei de pe plaja... nu va apuca sa se intrebe DE CE... nu va citi ce-am scris, nu va fi curioasa...n-ar fi plauzibil...
Si stau in masina, in fata casei...am repornit motorul ca s-a facut frig... acum chiar a inceput o melodie caterinca...asa "de stare"... incerc sa ma chinui sa inteleg DE CE... dar estem prea prost, Tudor. ESTEM limitatzi! si ma intreb daca s-o mai sun... poate argumentul ei plauzibil e valabil.... poate ar fi mai bine s-o pun langa celelalte "ELE"... si daca as insista? daca as incerca sa-o fac sa inteleaga... sa incerc sa-i aratat... sa NE aratam... poate o sa fie fericita... poate si eu... imi va fi de ajuns? voi fi vreodata DESTUL de satisfacut? DE CE?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu