You know who the fuck cares??
NOBODY. Nobody fucking cares. NOBODY.
You think your friends care?? They don't.
You think your girlfriend cares?? She doesn't.
You think your boyfriend cares? He doesn't.
You think your "loved ones" care? THEY FUCKING DON'T.
Maybe...MAYBE, at some point, there was someone who cared for you... but he's dead, he's gone, he grew sick of caring. They all do... why? Who the fuck cares why?!!
E cineva oare cu adevarat interesat sa stie daca sunteti bine, daca sunteti fericiti, daca sunteti tristi? Nu... suntem cu totii egoisti... si in egoismul nostru de a ne simti "morali", incercam sa ne pese... incercam sa ii bagam putin in seama pe cei din jurul nostru... uneori chiar ne convingem ca facem o treaba buna, ca poate chiar SUNTEM ceea ce, de fapt, doar ne propuneam sa falsificam.
E oare cineva cu ADEVARAT interesat de parerile voastre? de sinceritatea voastra? a mea? a ta? a noastra?
Nimeni cu nu vrea sa stie cu adevarat ce crezi tu despre el sau ea... nimeni nu vrea sa se uite cum trebuie in oglinda... sa se indoiasca de propria persoana...
Nimeni nu vrea ADEVARUL... vor...VREM doar ceea ce ne convine, ceea ce e comod, ceea ce ne face sa zambim...
Mai se bucura oare careva cand altcineva il critica? Cand ii sunt recunoscute defectele? NIMENI. P**A.
De ce sa ma mai cenzurez: PULA. si nici macar atat.
Cu ce ma ajuta sa fiu sincer cand nimeni nu vrea sa auda sinceritatea mea. Nu ne mai doare nicaieri... ni se pare ca STIM NOI cum merg treburile, ca am gasit noi solutia, ca vedem noi exact "the big picture"... nu mai trebuie sa ne zica nimeni ca NU e asa...
Sunt egoist... sunt realist... sunt prost sa cred ca cineva se bucura de tampeniile mele... sunt prost sa cred ca exista cineva care ma iubeste neconditionat, care ma apreciaza, care ma asculta... acel cineva a murit demult... ACEI cineva nu mai sunt... am avut doar norocul sa ne suprapunem momentele de "egoism moral" si sa "ne suportam reciproc" o perioada... pana am ajuns la "PULA".
Credeti ca voi stati mai bine? Credeti ca dormiti langa cineva care VA IUBESTE?
Nu mai suntem umani de mult timp... ne inhibam "ramasitele" "umanoido-instinctualo-animaliere" inca din primele momente de educatie contextuala.
Nu mai gandim...aplicam niste modele deja judecate de altii care au preluat la randul lor alte judecati.
Suntem niste copii proaste a unei rase cu un mare potential irosit.
Cum reusim sa ne trezim dimineata? Cu ce scop? De ce?
Bine ca macar instinctul de supravietuire hedonistic ne-a ramas... macar atat... bine ca ne bagam in cap ca "e pacat sa nu (ne) omoram"... dar reusim sa traim fara sa gasim cel mai simplu adevar... sa fim numai comozi...
La un moment dat credeam ca meritam... ca noi, ca "societate", meritam... meritam sa ne bucuram de lucrurile marunte, de viata, unii de altii s.a.m.d.... merita un KKT.
Cei care merita sunt nevazuti in gloata... si se sterg incet incet si se integreaza si ei perfect...
De ce mai stau??? Nici eu nu stiu... de frica... din egoism... dintr-o nesimtire a placerii...
Din cand in cand mai sper... sper singur si prost, de dragul sperantei... si muncesc si visez si delirez aceste sperante... de frica... de frica constiintei mele... de frica sa nu-mi dau seama ca sunt, de fapt, singur... dar, de fapt :), SUNTEM.
E mai usor sa ma mint... dar eu nu sunt asa... nu vreau sa fiu asa... dar sunt comod si "ma compromit"...
Nu merit... noi nu meritam.
When I said that you need to temper your optimism, I didn't mean beat me in negativity :P
RăspundețiȘtergereI think my girlfriend cares. I think you care :)
Sunt de acord ca nimeni nu vrea sa stie adevarul si exact ceea ce cred ceilalti despre el. That is very true si nici nu iti dai seama cat de adevarat e pana cand nu afli ce crede cineva cu adevarat despre tine; it's usually quite shocking.
You can't fix the world, can you? And that's very depressing :( But you can do a lot about YOUR world, your tiny subset of it. I think that's worth doing.