joi, 17 mai 2012

Cum sa Iubim

Mane,

    E foarte cald la Bucuresti... sau cel putin era pana ieri cand a inceput sa ploua si va mai fi pana maine :)
E o perioada in care ma simt destul de inutil... mi se pare ca ceea ce fac nu e indeajuns de folositor sau ca as putea sa fac mult mai multe.

    Week-end-ul acesta ar fi trebuit sa fie 2 zile de petrecere acasa... ar fi fost un gratar cu prietenii alor mei sambata... MULT gratar... salate... bere... vin de casa si palinca. Probabil s-ar fi cantat si discutat politica pe terasa si cativa invitati ar fi ramas peste noapte. Pentru ca zilele lor de nastere sunt apropiate, probabil si David si-ar fi chemat mai multi prieteni si l-ar fi innebunit pe vecinul nostru sociopat si apoi ar fi stat toti ciorchine in fata monitorului sau a plasmei cu Xbox-ul dat pe Mortal Kombat. Mama ar fi fost foarte obosita si putin suparata pentru ca nu are timp sa se linisteasca si trebuie sa aibe grija ca toata lumea sa fie multumita.
    Eu probabil as fi ajuns mai tarziu...am avut o nunta sambata si un botez duminica :) As fi ajuns putin dupa miezul noptii. As fi auzit muzica si zgomotul din spatele curtii si as fi mers spre veranda sa-i salut pe invitati... le-as fi zis "Buna Seara!" si cand tata m-ar fi vazut i s-ar fi luminat privirea si ar fi zambit... m-ar fi luat in brate si m-ar fi tinut langa el putin timp... probabil ar fi inceput deja sa vorbeasca oleaca in engleza datorita vinului de casa sau l-ar fi luat la intrebari pe Flavius sau pe cei cu care ajunsesem si eu acasa de la eveniment... si nu i-ar fi lasat sa plece pana nu i-ar fi descusut putin despre viata lor amoroasa si proiectele fiecaruia de viitor... ar fi fost putin ironic si ne-ar fi dat de baut... noi am fi refuzat mai mult ca sigur, dar nu s-ar fi suparat...ar fi fost foarte bucuros ca ne vede langa el...
    Ar fi venit 2 torturi si am fi cantat si facut multe poze... Dupa 15-20 min, ne-am fi retras si eu as fi mers sa ma culc... l-as fi pupat pe tata inca o data si as fi vazut ca era bucuros... ar fi fost o zi in care uita de problemele cotidiene, de oamenii prosti care-i faceau nervi, de oamenii rai care-l intristau, de oamenii nesimtiti pe care incerca sa-i evite, dar de care dadea la tot pasul...
     Dupa ce marea parte din invitati ar fi plecat si ar fi ramas doar cei mai apropiati, ar fi venit si mama la masa... bucuroasa ca a terminat cu treaba si ca acum totul e curat si aranjat. Ar fi baut si ea un pahar de vin cu ei si, daca ar fi simtit ca e prea obosita, ar fi fumat si una tigarile prietenilor ramasi. 
    Eu as fi adormit auzindu-i pe ei discutand si razand...m-as fi bucurat in sinea mea ca bucuria lor acopera latratul cainilor vecinului de vis-a-vis. Ar fi fost o zi frumoasa...

    Sunt multe lucruri pe care le invatam inconstient de la parinti. Le preluam obiceiurile si gusturile... le repetam temperamentul si greselile... le continuam munca si stilul de viata... uneori incercam atat de mult sa fim diferiti de parintii nostri incat ajungem incredibil de "aidoma" lor.
    Am invatat multe de la tata... nu neaparat lucruri exacte sau palpabile, ci mai mult legate de comportament si sociabilitate... eram surprins uneori cat de "ca el" reactionam in anumite situatii, desi de fata cu el eram mai tot timpul in contradictie :)
    Insa, de departe, de la tata am invatat cel mai mult cum sa iubesc... El ne iubea.... isi iubea familia enorm... si era o bucurie fizica... i se putea citi in ochi... cand eram toti in jurul lui la masa, in concediu, la un film, la munca era fericit... era in mediul lui... si cand unul dintre noi lipsea, simteam cat de mult ii duce dorul si si-ar fi dorit sa fim toti acolo...impreuna.
   
    Eram cu fetele la un ceai si o cafea saptamana trecuta si chiar vorbeam cu Catalina despre cum se dezvolta iubirea intr-o relatie si cum pasiunea ajunge dupa mai multi ani sa fie plafonata de familiaritate si comoditate, lasand in urma dragostea...dar un altfel de dragoste...nu neaparat pasionala, cat trainica... 
    Eu, in romantismul meu utopic, nu eram de acord... Eu am vazut ca pasiunea asta creste in fiecare an... am vazut cupluri casatorite de zeci de ani, care traiesc mai intens emotional decat orice adolescent feminizat... am vazut familii care se deschid ca o floare atunci cand sunt cu totii la o masa... si am vazut cum bucuria din ochii tatalui meu era aceiasi de cand m-am nascut pana cand am terminat facultatea... am vazut cum aproape plangea de bucurie cand ne iesea ceva frumos... un film, un exercitiu, o compunere... 
    In seara dinaintea accidentului era foarte bucuros. Ii aratasem first-cut-ul de la filmul de prezentare a Scolii de Aviatie si Radu era unul dintre "actorii" principali. I-a placut mult cum a iesit si avea lacrimi in ochi cand ne-am dus sa ne culcam... facusem ceva frumos impreuna.
    Nici nu mai stiu daca am apucat sa ne zicem "Noapte buna"... eram foarte obositi cu totii. 

    Nu stiu daca multi copii invata ce trebuie de la parintii lor... nu stiu daca toti parintii sunt chiar in masura sa-si educe copii... nu stiu inca multe lucruri despre lumea in care traiesc... si poate aceasta "naivitate organizata realist-romantic" ma ajuta sa trec de la o zi la alta...
    Insa, ceea ce stiu cu siguranta este ca o sa incerc sa-mi invat copii sa iubeasca. O sa incerc sa-i iubesc "cu lumina din ochi" exact cum ma iubea tatal meu. O sa incerc sa-i fac pe cei din jurul meu sa inteleaga cat de important este ca aceasta "iubire pasionala a ochilor" sa nu dispara niciodata.
    Nu e indeajuns sa fim iubiti si sa iubim... trebuie sa iubim cum trebuie...si tatal meu stia cum.


Te pup cu ganduri dragastoase,
Al tau iubaret,
Tudor

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu