sâmbătă, 2 iunie 2012

Despre Cuvinte si alte sentimente

Draga mea,

   Nu stiu de ce simt nevoia sa scriu uneori ceea ce imi bantuie mintea... probabil din frica... frica ca voi uita... frica ca voi pierde ce simt acum... si poate pentru ca simt nevoia sa explic. S-ar putea ca aceasta "supra-explicare" sa fie defectuoasa, dar pe mine ma linisteste.

    Vreau sa-ti scriu despre cateva lucruri pe care nu le pot numi...si nu pentru ca sunt prea vulgare sau promiscue, ci pentru ca nu exista cuvinte pentru ele. De aceea compunem cantece, de aceea scriem poezii, de aceea pictam sau dansam... incercam sa patrundem in inefabilitatea vietii noastre.
    Cand am descoperit acest cuvint ("inefabil") la o lectie de limba romana in clasa a 9-a mi s-a parut foarte simpatic si totusi atat de "teoretic"... Cum adica cream un cuvant pentru ceva ce nu exista cuvinte?! Cum adica nu exista cuvinte pentru anumite lucruri?! Cuvintele nu definesc deja totul?!
    Mi-au trebuit cativa ani pana sa inteleg la ce se referea poetul :) si cred ca as vrea si eu sa inventez cateva cuvinte...
 
    Ar trebui sa inventez un cuvant pentru cresterea batailor inimii in momentul in care o imbratisare cu un prieten(a), fata de care pana atunci nu aveai sentimente unitare, se transforma intr-un sarut prelungit...si incet incet corpurile ating o limita a palpabilului...

   Ar trebui sa inventez un cuvant pentru momentul in care iti dai seama ca te-ai indragostit... momentul acela atat de exact in care totul se schimba, in care brusc realizezi ca se poate din nou... in care bucuria propriei pasiuni e atat de mare indiferent daca celalta persoana iti impartaseste sau nu sentimentele.

  Ar trebui sa inventez un cuvant pentru imbratisare cu un prieten care ti-e drag... si el si ea stiu ca sunt doar prieteni, dar au nevoie de caldura aceea care ii face sa se simta iubiti, ii face sa doarma linistiti, ii face increzatori in propria persoana...lumea din jur i-ar perpece ca "iubiti", dar ei de fapt doar se cunosc intr-un fel atat de tandru incat le permite sa-si ofere afectiunea neconventional.

   Ar trebui sa inventez un cuvant pentru sentimentul acela "veros" in care iubesti, dar cealalta persoana te iubeste "diferit" sau poate nici ea/el nu stie exact ceea ce vrea, ce simte, ce are nevoie... acel sentiment pe care nu vrei sa-l destrami incercand sa afli mai multe de la persoana pe care o iubesti, si preferi sa o/il privesti de la distanta, sa-ti traiesti mica pasiune de unul singur decat sa risti adevarul.

    Ar trebui sa inventez un cuvant pentru momentele pline de tensiune in care crezi ca orice mesaj/scrisoare/email/telefon vin de la el/ea... momentul in care tresari si fugi spre telefon sau calculator sperand sa auzi vreo veste de la persoana iubita, insa nu ai noroc...e un mesaj de la vodafone cu vreun concurs sau promotie absurda...

     Ar trebui sa inventez un cuvant pentru starea lipsita de ratiune dupa un dus scurt, in care stai aproape dezbracat "jumate-tolanit" pe pat sau fotoliu si iti simti corpul ca o bucata de carne inepta... in care simti aproape cum timpul trece pe langa tine si curentul lasat in urma lui face ultimele picaturi de apa aflate pe pielea ta sa para mult mai reci decat sunt...

   Ar trebui sa invetez un cuvant pentru iubirea pe care o avem fata de fostii-iubiti... sentimentele bizare care ne imping sa le ducem lipsa, care ne creeaza dor si o pasiune care stim ca nu are finalitate, dar totusi incercam... ne ranim si mai tare uneori... gresim, insa continuam sa o facem pentru ca nu ne putem abtine... ce-am iubit nu se uita...

    Ar trebui sa inventez un alt cuvant pentru "te iubesc"...un cuvant care sa nu aduca toata incarcatura social-istorica pusa pe seama acestei declaratii... un cuvant care sa fie simplu si sincer... un cuvant care sa nu arunce greutate asupra persoanei careia ii este oferit... un cuvant prin care el/ea sa inteleaga, sa zambeasca si sa se bucure ca sunt apreciati, fara sa simta obligatia de a-si schimba comportamentul fata de indragostit.

   Acum inteleg de ce avem nevoie de poezii... de Damien Rice... de Jeux d'Enfants... de Camil Petrescu...


   Daca ai ajuns pana aici, draga mea, poate m-ai inteles putin mai bine... si poate va trebui sa inventez un cuvant pentru sentimentul tau divergent din acest moment...


Cu "un cuvant dragastos neinventat" in locul uzitatului "cu drag",
al tau, Tudor




   

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu