Mane,
Dupa ce am vazut ca nu te-a impresionat prea mult ultimul film al lui Ridley Scott, am fost foarte curios sa inteleg de ce... si dupa ce l-am vazut de 2 ori tot nu inteleg de ce.
Stiu ca mie imi plac multe tampenii... imi plac filmele cu roboti si explozii, imi plac filmele cu povesti siropoase chiar daca nu au perspectiva cea mai originala, imi plac filmele cu tineri care fac o gramada de prostii impreuna si totusi scapa cu o lectie invatata... Dar faptul ca imi plac, nu inseamna ca si cred ca sunt filme "foarte bune" intr-un sens mai obiectiv. Stiu ca Transformers 3 nu merita mai mult de 6 din 10, dar imi place pt. ca ma face sa ma simt bine...eu cu mine insumi si imaginatia mea bolnava... la fel stiu ca si 4 luni 3 saptamani si 2 zile este un film care merita nota 8 din 10, dar nu imi place deloc pt. ca nu m-a atins, nu m-a sensibilizat, nu a reusit sa ma faca sa empatizez cu personajele lui. Daaaar, Prometheus nu se inscrie in cele 2 categorii de mai sus.
Filmul este exact ce am crezut ca o sa fie. Daca tu imi spui ca in momentul in care ai vazut trailerul filmului ai crezut ca o sa fie ceva in stilul asta (Inception) saau astalalt (Space Odyssey) inseamna ca, in acest caz, ai fost un visator incurabil. Stim ca campaniile de prezentare, teaserele, trailere, afisele vand ceva mai mult decat filmul in sine...exact cum stim ca reclamele de tipul celei celor de la Vodafone sau Cola nu ne vor aduce mai multi prieteni si nu au cum sa ne faca fericiti cu adevarat... Nu zic ca teaserele filmului nu au fost foarte creative, dar uita-te atent la trailer inca o data si spune-mi sincer daca chiar credeai ca o sa fie ceva mai mult decat Alien-ul original.
Din punctul meu de vedere filozofia din spatele actiunii si sf-ului e mai mult decat indeajuns... Este povestea unei femei care incearca sa-si demonstreze existenta lui Dumnezeu, care uita de sfatul tatalui ei si pana la urma, dupa ce realizeaza incompententa intrebarilor puse, isi da seama ce este cu adevarat important. Nu "cine ne-a creat si de ce?" e intrebarea pe care trebuie sa ne-o punem, pentru ca vom ajunge tot timpul la probleme de tipul "ce-a fost intai: oul sau gaina?" si "da' pe Dumnezeu cine l-a facut?".
Dupa film, ne dam seama ca marea intrebare este "ce conteaza cu adevarat pentru noi?" si raspunsul e simplu: dragostea. Eroina nu plange in film ca nu a vorbit cu "creatorii"...ea plange pentru ca nu poate avea copii, nu poate vedea rodul iubirii ei pentru barbatul care o insoteste... ea plange pentru ca el moare, pentru ca toata "excursia galactica" a vrut s-o imparta cu el... Capitanul, cel mai "normal" personaj, enunta ideea regizorala simplu si frumos (poate chiar PREA EVIDENT daca stau sa ma gandesc acum :P): "daca nu poti fi langa ce iubesti, iubeste ceea ce ai" --> Adica nu mai pierde timpul cu intrebari la care nici un raspuns nu o sa fie bun, bucura-te de viata pe care o ai si fa tot ce poti mai bine cu ea: IUBESTE. Personajul lui Charlize cauta aceiasi confirmare a iubirii in tatal ei...ea strabate un intreg univers pentru a-i fi alaturi cand moare.
Pana si titlul filmului sustine ideea: Promoteu a incercat sa-i ajute pe oameni sa fie ca zeii si a suferit... Oamenii nu trebuie sa incerce sa fie zei sau sa se ia la intrecere cu acestia pentru ca nu le va aduce multumire...vezi insasi creatia abominabila "ariana" robotica sau mandria miliardarului care isi permite sa viseze ca va trai vesnic. Pana si acestia doi au o nevoie acuta de dragoste... robotul aproape ca incepe sa aiba sentimente in incercarea lui de a-si face creatorul mandru, iar creatorul lui vede in acesta aproape o persoana reala catre care isi poate redirectiona sentimentele paterne.
Multi inteleg legenda lui Promoteu sub ideea ca "vai ce rai sunt Zeii ca nu ne lasa sa fim ca ei", insa filmul o prezinta exact opus: "oamenii nu au capacitatea de a duce pe umeri puterile zeilor".
Toata aceasta filozofie este concentrata in structura pildei "Intoarcerea Fiului Risipitor", dar localizata intr-un mediu s.f. cu ceva actiune si elemente horror. Eu sincer cred ca Ridley nu a vrut sa spuna ceva mai mult sau mai profund decat ceea ce a spus... mie mi se pare indeajuns de clar si indeajuns de comercial. E aproape o ratie perfecta intre cele doua...nici nu nauceste filmul cu un nivel psihologic "nolan-ian", nici nu acopera tot cu explozii "bay-ene".
Intrebarile "retorice" puse de cei de la "Red Letter Media" mi se par foarte naive si pe sistemul "n-am chef sa inteleg, asa ca pun intrebari ce singur o sa-i dea peste cap pe toti"... Eu am raspunsuri coerente si logice pentru TOATE intrebarile lor, dar pur si simplu nu am rabdare sa le scriu aici...
Cred ca multi fani entuziasmati uita ca se uita la un FILM. Uita ca vin la un FILM regizat de un om care face SHOW, nu filozofie... dar show-ul lui e bun, e organizat, si stie ce vrea sa transmita... trebuie doar sa nu fim snobi si sa "contextualizam" putin totul.
Repet filmul nu e perfect, dar e un film de 7.5 din 10... nu e genial, dar e un film pe care l-as vedea si a 3-a oara pentru ca este o lectie de cinematografie... nu e de Cannes sau Oscar, dar e un film care ma face sa-mi pun destule intrebari daca sunt genul care mai discuta oleaca de film si dupa ce-a iesit din Mall.
Acestea sunt argumentele mele...subiective, pasionale, dar sincere... poate ma insel, dar cand ma uit la ce spun criticii si publicul, vad ca sunt undeva pe aproape si eu.
Cu mult drag si sper ca nu te-a plictisit verva mea,
Al tau mancator de pop-corn,
Tudor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu