Acum o saptamana, la ora asta, lucram de zor la un film de prezentare... iesise chiar dragutz... dar "se futu" calculatorul tocmai la export... acum o saptamana vorbeam de proiecte in viitorul apropiat... ceva documentar, ceva emisiuni, ceva povesti... acum o saptamana ma bucuram ca vin sarbatorile si ca o sa fie cateva momente frumoase dupa un an greu... acum o saptamana lucrurile incepusera incet incet sa se aseze... acum o saptamana ai mei erau mai ok si tata mi-a zis ca e mandru de noi si ca-i place filmuletzul cu avioane si alte alea alea... acum o saptamana ajungeam acasa la 4 dimineata si ma culcam linistit... acum o saptamana totul era ok.
Acum ma uit la o caseta vhs veche de 25 de ani... am inceput sa pun pe dvd casetele de cand eram mic... e ciudat cum nuntile si inmormantarile se gasesc unele pe altele...si cum nici unele, nici altele nu s-au schimbat prea mult in atatia ani...85, 88, 90, 93, 95, 97... oare cei ramasi inca in viata din aceste imagini se mai vad ca atunci? cand te uiti in oglinda dupa 25 de ani de stres, copii, bucurii sau probleme, munca multa si cateva vacante, kilograme in plus si prieteni stinsi, mai iti aduci aminte? te speri? sau pur si simplu ai uitat?
Nu stiu cate sa scriu sa nu... dar vroiam sa notez cateva ganduri... acum probabil nu-mi dau inca seama de greutatile ce vor urma sau de alte probleme care o sa apara... acum mai mult ca sigur nu simt cat de mult am pierdut... firea mea e conceputa prost... e anapoda...poate e mai bine asa...
Ceea ce stiu sigur este ca am pierdut fiinta care m-a iubit (si m-ar fi iubit) cel mai mult din viata mea... indiferent de defectele mele, de realizarile mele, de felul cum arat sau cum gandesc... c e l m a i m u l t.
Am invatat mult de la tata... si as fi avut si mai multe... dar cel mai mult cred ca am invatat cum sa iubesc... fara masura, fara reguli, fara prejudecati, fara limite.
S-au terminat serialele de toamna... vin saptamanile "tematice"... tineti-va familia si prietenii aproape. Sa ne bucuram de ce ne-a mai ramas.
Imi tot spun (si spun si altora) ca o sa fie bine... incet incet... sper sa am dreptate.
hey, I love u! ok? ok, see u later!
RăspundețiȘtergerepup, iulia;)
Of, am lacrimi in ochi acum ca am terminat de citit ce ai scris aici Tudor. :( Te pup. Simona T
RăspundețiȘtergereCel mai bun fiu din lume...Ma uit la el si ingenunchez..Te iubim si suntem mandri de forta cu care ne tii pe toti cei din familie in picioare..
RăspundețiȘtergere