Mane,
Joi am prins cateva filme dragute si m-au facut putin sa uit "sofisticarea" festivalului :)
Am inceput ziua cu White Deer Plain, un film chinezesc care prezinta povestea unui mic sat ce trece de la feudalism la republica, prin traditii, razboi, foamete si comunism...in centrul intamplarilor se afla o familie respectata in mica comunitate si o femeie superba care deregleaza toate balantele. E un film dureros, cu o cinematografie superba si de o valoare inestimabila prin insusi faptul ca te poarta intr-o lume demult uitata si totusi atat de actuala a "schimbarilor de generatii".
La capatul opus este CHERRY...e un film porno :P...de fapt, un film despre cum o tanara dezorientata si superba ajunge in industria porno... this sounds sooooo common :D Daaar filmul chiar merita si tine publicul interesat... desi pare destul de stereotip la inceput, faptul ca realizatorii vin din "domeniu" (si aduc o viziune aparte) face ca cele 90min. sa treaca destul de repede...asta si femeile superbe din el :)
Ultimul film din festival pe care am apucat sa-l vad este Headshot din Thailanda. E un film noir modern cu un twist interesant al eroului...pluuus 2 femei superbe. Intriga si subiectul in sine nu sunt foarte diferite de alte filme politiste "noir", dar perspectiva regizorului si locatia in sine aduc un aer nou asupra genelui. Merita vazut.
Dupa un film, la un Q&A cu echipa, regizoarea filmul a spus un lucru foarte dragut:
Arta e necesara atat timp cat ESTE necesara. Sper ca filmul meu sa fie "necesar".
Din pacate, filmul ei nu prea a fost "necesar" :P, dar etalonul "necesitatii" in arta mi s-a parut foarte interesant. Pana acum artistii creau din foarte multe motive (si inca o vor face): din egoism, din dorinta de a-si exprima "eul" original, pentru contemplare, pentru inspiratie, de "amorul artei", pentru artistul in sine si prietenii lui, pentru povesti sau umor, pentru drama sau posteritate...
Insa filmul este o arta foarte scumpa...o arta "colectiva" cu o durata foarte lunga de creatie si un impact din ce in ce mai invers-proportional cu cantitatea productiilor de acest gen de pe piata. Asa ca intrebarea "necesitatii" devine aproape ineluctabila.
Numarul spectatorilor conteaza? Subiectul are importanta? Nu s-au facut deja destule filme despre tot ce era nevoie? Puterea de manipulare creeaza o sursa de educatie? "De ce cantam noi cantecul asta?!"
Spre surprinderea mea, multi dintre regizorii filmelor din acest festival carora le-a fost pusa intrebarea "De ce?" se balbaiau si nu aveau un raspuns concret... probabil daca li s-ar fi pus intrebarea "necesitatii" ar fi zambit diplomatic...
La un curs foarte dragut de scenaristica un profesor sustinea ca exista doar 7 teme fundamentale ale artei filmului (sau ale povestirii in sine):
1. Pactul cu diavolul
2. Calamitati (naturale-foc, cutremur; umane-razboaie, bombe atomice etc.)
3. Romeo si julieta (dragostea impotriva sanselor)
4. Odisea - Intoarcerea fiului risipitor
5. Sacrificiu inutil (Don Quijote, Prometeu)
6. Conflictul de generatii (parintii-copii)
7. David si Goliat (lupta inegala)
Eu cred ca fiecare generatie va dori sa vada aceste "teme" puse in contextul lor, intr-un context in care pot digera optim mesajul regizoral... fiecare generatie are nevoie de propriul "Rambo" sau "Titanic". Din pacate regizorii "europeni" pierd din vedere aceste lucruri simple...undeva pe drumul spre creatie, publicul e uitat, mesajul e disparut, accesabilitatea e estompata...parca tot ce conteaza e forma: o forma cat mai originala, cat mai criptica, cat mai ermetica, cat mai personala... de dragul acestei "forme", se pierde usor usor povestea.
Eu nu ma duc la cinema sa vad doar un film cu explozii si femei...ma duc sa vad o POVESTE cu explozii si femei; ma duc o sa vad un fond interesant imbracat intr-o forma mai mult sau mai putin NOUA.
Eu cred ca din acest echilibru al formei si fondului vine adevarata Necesitate...si daca si ceilalti "auteurs" ar intelege acest fapt, poate s-ar umple salile de cinema.
Cam atat... acum inapoi la Bucuresti si la alea alea de zi cu zi...plus MUUULTA zapada :)
Cu muuult necesarul drag,
Al tau, Tudor
si ceva de la Ovi care mi-a placut:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu