Azi (ieri...pt. cam acum e 4 dimineata) a fost ziua Ancai... si furam la Opereta si apoi pe la Unirii...si facuram poze si tort si am ras...si vorbiram de copii si vazuram un film cu copii (de care am ras :P) si fu warm and fuzzy and something to remember.
Nu am apucat sa vad tot ceea ce mi-am propus saptamana trecuta, dar am vazut destule si, din pacate, nimic nu m-a impresionat...
Am inceput cu ultima piesa a lui Andrei Serban: IVANOV... am fost la primul snur cu public... 4 ORE... ehh, aproape 4 ore... am inteles ca inca 2 spectacole au redus inca 30min...dar chiar si asa specatacolul de 3 ore si ceva NU SE JUSTIFICA.
S-ar putea sa nu inteleg eu teatrul...s-ar putea sa am eu o problema cu scena si actorii...s-ar putea sa fiu eu prea prost... s-ar putea sa cer eu anumite lucruri pe care, de fapt, publicul de teatru NU le vrea... Insa am vazut piese care mi-au placut (intr-adevar foarte putine :P), am vazut spectacole care m-au impresionat... Nu cer mult: vreau doar o logica narativa (cu o structura pe masura) povestita printr-o perspectiva regizorala interesanta... vreau o evolutie a eroului... vreau conflicte clare... vreau cauze si efecte... vreau sa NU adorm... vreau O poveste.
Din pacate, Ivanov nu a reusit sa-mi ofere aceste lucruri... au fost momente frumoase...au fost actori care au jucat foarte bine... dar nu a fost de ajuns...nu pentru mine... pentru critici romani a fost "mai mult ca perfectul"... dar, dupa cum stiti, la noi se aplauda cu BIS orice! Pur si simplu nu reusesc sa inteleg de ce NU au taiat din text... de ce n-au scos din personajele inutile... (nu comentez de inlocuirea anumitor actori :P) ... de ce n-au concentrat conflictul intr-o ora si jumatate??!!! DE CE??? De ce trebuie sa stau 4 ore in loc de 2 si sa nu invat nimic in plus in cele 2 ore EXTRA???
Poate sunt eu prea grabit... poate publicul romanesc are nevoie de 4 ore ca "sa intre in stare"... mai mult ca sigur acum 100 de ani publicul avea nevoie de mai multe... dar acum?? oare nu intelegem mai rapid anumite conflicte? nu reusim sa empatizam mai rapid cu eroul? oare 100 de ani (in care cultura vizuala a EXPLODAT si ne-a invadat casele) nu au reusit sa ne faca mai "perspicaci" ?? Se pare ca regizorii romani nu cred acest lucru... pentru ei 4 ore sau 3 sau 2 sunt prea putine... nu vreau sa fiu rautacios, dar cred ca inconstient se merge pe principiul "daca e prea scurt, inseamna ca e prea simplu". SOOOO WRONG!
Aceiasi dezamagire am avut-o si cu una din piesele lui Kordonskiy, SORRY...
Din fericire am apucat sa vad inca o data ROYAL FASHION (la Opereta) al lui Dan Puric :) M-a bine dispus. M-a lasat cu zambetul pe buze. Spectacolul si-a indeplinit target-ul fara plictiseli, patetisme, repetitii enervante sau alte alea alea... nu a incercat sa para mai mult decat ceea ce este. Si, astfel, ESTE mult mai mult decat pare.
Am prins si 2 filme foarte dragute... nu geniale, dar care m-au luat cu gandul de la problemele cotidiane si m-au mai facut sa cuget oleaca... It's Kind of a Funny Story e povestea unui adolescent care, dupa ce pretinde ca vrea sa se sinucida, e obligat sa petreaca cateva zile intr-un azil psihiatric. Multe momente pline de umor, bine structurate, prinse intr-o filozofie simpla, dar eficienta. --> soooo: VERY NICE.
Al doilea fu BABIES: un documentar care urmareste 4 bebelusi (unul din Africa, unul din Japonia, unul din Mongolia si unul din Statele Unite) din momentul nasterii pana la primii pasi. E foarte foarte foarte impresionant... si dulce... si uneori naturalist... si plin de umor (mai ales daca-l vezi cu persoanele care trebuie :P) si pofta de viata.
Caaaaaam atat... a fost o saptamana destul de plina...si vor urma si altele la fel... si am invatat ceva legat de dragoste si sacrificiu... si ceva legat de prieteni.... cred :P
Multi ne indragostim fara ca cunoastem cu adevarat persoana de langa noi... si chiar daca incet incet ne dam seama ca NU este de fapt ce avem nevoie, nu mai putem renunta... suntem deja "sedusi". Pana aici totul normal :) Ceea ce e ciudat e insa cat putem sacrifica de dragul relatiei nostra de dragoste... La prima mana, am putea da TOTUL: viata, mana, un organ, bani... toatea acestea sunt sacrificii mari, extreme... Cand privim insa mai atent situatia vom vedea ca ceea ce NU putem sacrifica sunt lucrurile "mici"... printre acestea se numara cu personalitatea noastra... Stiu ca concluzia la care am ajuns pare dura, dar NU putem sa ne schimbam de dragul dragostei.
Eu nu cred in schimbare in general... adica, o data oamenii ajuns la un anumit nivel de consolidare al personalitatii lor (probabil in jur de 20 de ani, in timpul facultatii sau p-acolo :P) sansa ca ei sa se schimbe este INFIMA...iar situatiile in care ei s-ar putea schimba ar trebui sa fie EXTREME (iar schimbarile ar fi oricum foarte lente)... din pacate dragostea NU se numara printre aceste momente extreme.
O sa-mi spuneti probabil ca nu am dreptate...ca stiti o groaza de cazuri in care oamenii s-au schimbat dupa ce s-au indragostit si au avut o relatie serioasa... Daaaar:
1. S-ar putea ca respectiva persoana sa nu fi fost "cristalizata emotional" pana la momentul relatiei... si, dupa cum stiti, marea parte din "marile pasiuni" incep in perioada liceului sau a facultatii... de aceea ni se poate parea ca dragostea a schimbat pe cineva semnificativ (in rau, sau in bine).
2. S-ar putea ca noi sa nu cunostem cu adevarat respectiva persoana la inceput...si o data ce realizam cum care este adevarul sa-l vedem ca pe o schimbare... de exemplu, putem crede ca o persoana e foarte rautacioasa si zgarcita la inceput si, apoi, realizam ca e foarte sensibila si interiorizate si fricoasa. Insa, pentru ca ne-am grabit la inceput nu am apucat sa zarim adevarul ascuns din dorinta de supravietuire eficienta.
Poate exagerez... poate sunt cazuri cand sentimentele puternice pot schimba o persoana... insa, din pacate aceste schimbari se vor derula foarte foarte incet si NU vor fi majore.
Asa ca: aveti grija de cine va indragostiti pentru ca, mai tarziu, o sa va fie foarte greu sa renuntati la ei... si si mai greu o sa fie sa-i cunoasteti cu adevarat si sa-i acceptati.... FOARTE greu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu