De ce e filmul bun? Pentru ca e simplu, pentru ca ne dezvaluie incet incet (dar subtil) caracterul/psihologia/evolutia eroului. E foarte bun pentru ca reuseste prin mijloace "neteatrale" sa ne induca drama personajelor..."minimalism-ul" filmului este folosit foarte bine stilistic pentru acest lucru. Nu se asemana deloc cu cel al filmelor romanesti, este placut ochiului :), are momente "comerciale" (femei, petreceri, droguri, sporturi alea alea :P), dar acestea sunt tratate foarte obiectiv si fara "michael bay awesomeness" :D.
Actorii joaca bine (desi expresivitatea lor e destul de limitata, Fincher decupeaza perfect astfel incat sa ne "duca" unde trebuie). Muzica e speciala...gen... nu stiu ce sa zic mai multe... e ceva... nu-ti ramane in cap, dar merge cu filmul bine. Imaginea simpla si frumoasa ... oldschool :P (secv. cu barcile e foarte frumoasa). Regia...well you know Fincher... foaaaarte lent, dar isi atinge scopul... cam atat, nu?!
Problema care m-a macinat pe mine dupa film, nu a fost "de ce este un film bun?", ci "de ce nu poate fi SI MAI BUN?" sau "Ce ii lipseste?". De obicei, dupa orice film de buna calitate, cred ca acestea ar fi unele din intrebarile care ar trebui sa ni le punem...
"A fost suuper filmul. Foarte Bun!... Nu la fel de bun ca *****, dar foarte misto!"
Poate discutia nu ar trebui sa se termine aici...ci la gasirea acelor "mici chestiuni", acelor "sutimi", care despart o opera buna de una SUPERBA. Normal ca aceste raspunsuri sunt subiective... normal ca este greu de spus uneori... depinde de public, varste, sex etc. Dar, eu o sa incerc oleaca :D
1. Filmul a fost din multe puncte de vedere prea "tehnic". Nu neaparat ca baietii tot scriau cod :P si vorbeau de geeky things, dar si latura judiciara abordata a ocupat foarte mult "spatiu" si de la un punct incolo a devenit putin plictisitoare (cel putin pentru mine...).
2. Eu am ras la film... si Ovi... si DIN CAND IN CAND mai radeau si cei din sala. Si cred ca acest lucru nu s-a intamplat numai in Romania, dar si in orice sala cu oameni mai putin familiarizati cu domeniul informaticii si care apreciaza ironia...gen :D. Deci umorul ar fi putut sa aibe mai multe faze "pentru toata lumea". Nu enorm de multe, dar inca 2-3 si ar fi fost suuuper ok.
3. Filmul este construit, asemenea "Slumdog Millionaire", pe 2 planuri care trimit unul la celalalt... In timpul proceselor lui Zuckerberg sunt inserate un fel de "flash-back-uri" :P cu momentele la care discutiile fac referinta. Fooarte frumos. Insa, in filmul lui Danny Boyle, era un crescendo foarte bine calculat... incet incet pana la KAPAU! Deci (din nou), o crestere a tensiunii putin mai evidenta ar fi fost WOW :D
(in Se7en, Fincher reuseste sa faca aceasta constructie gradata foarte frumos).
4. Da, nu este un film cu politisti sau gangsteri, nu vrem sa fie nici telenovela sau film pentru femei :P, insa aici pana si turning-point-urile mai "emotionale" sunt destul de "netensionate". Da, stiu poate oamenii inteligenti si geeky nu se enerveaza la fel...but still. As fi vrut putin mai multa drama. Nu multa, dar putin mai multa drama. Sa pot empatiza mai bine cu eroul. Da, inteleg problema lui... inteleg ca el isi da seama ca e singur... inteleg ca regreta multe... inteleg ca a gresit in incercarea sa de a-si face multi prieteni sus-pusi si relatii, si a pierdut exact autenticitatea primilor sa-i prieteni (adik a PRITENULUI) adevarati. Dar imi pasa asa de putin de el incat ca lectia invata de public, e mult diminuata. FOARTE MULT!
5. Da, e un film mai de "auteur", mai "de nisa", dar nu e cel mai bun film al lui Fincher... nu va ramane in memoria colectiva... nu e nici Fight Club, nici Se7en, si nici pe departe Slumdog Millionaire. Da, poate astea sunt "alte genuri", "mai de public"... daar doar cateva "sutimi" ar fi fost nevoie ca si "The Social Network" sa fie printre ele.
Vroiam sa vorbesc putin si despre Ascultare... sper sa nu bat campii prea mult :)
Dupa ce-am vazut si filmul de aseara, si dupa ce am mai prins niste discutii interesante la radio, mi-am dat seama cat de NEATENTI sunt oamenii la ceea ce le spui. Poate pe politicienii care dezbat violent la TV ii pot intelege ca "nu se asculta" unul pe altul cum trebuie... poate pe cei care nu se cunosc prea bine si au discutii, ii pot intelege... poate pe parinti si copii care se cearta, ii pot intelege... insa NU inteleg prietenii care nu asculta...
Nu inseamna ca prietenii fac asta intentionat, dar o fac... oamenii AUD doar ceea ce VOR sa auda. Iti cer sfatul, si, de fapt, vor o confirmare. Vor solutii la o problema, si, de fapt, vor sustinere la solutia lor deja propusa. Discuta cu tine chestiuni mai mult sau mai putin personale, dar, de fapt, vor numai sa fie sprijiniti, nu influentati. Nu stiu daca acest lucru e bun sau rau... dar cu siguranta nu e SINCER.
Oamenii vor "confidenti", cu care sa poate vorbi orice, dar, de fapt, vor doar sa se planga, sa spuna ce au pe suflet, sa se descarce... poate rolul unui prieten e acesta: esti o metoda de calmare si relaxare pentru cei din jurul tau. Din nou, nu-mi dau seama daca e bine sau rau, dar asa stau lucrurile.
Cred ca ar trebui sa "ascultam" mai bine...atat atunci cand cineva ni se "descarca", cat si atunci cand ne sunt spuse sfaturile, ideile sau parerile cuiva... in special, cand acestia sunt PRIETENII nostri.
Cam atat pentru azi... we need our own personal Jesus, more than his Salvation :)
Problema care m-a macinat pe mine dupa film, nu a fost "de ce este un film bun?", ci "de ce nu poate fi SI MAI BUN?" sau "Ce ii lipseste?". De obicei, dupa orice film de buna calitate, cred ca acestea ar fi unele din intrebarile care ar trebui sa ni le punem...
"A fost suuper filmul. Foarte Bun!... Nu la fel de bun ca *****, dar foarte misto!"
Poate discutia nu ar trebui sa se termine aici...ci la gasirea acelor "mici chestiuni", acelor "sutimi", care despart o opera buna de una SUPERBA. Normal ca aceste raspunsuri sunt subiective... normal ca este greu de spus uneori... depinde de public, varste, sex etc. Dar, eu o sa incerc oleaca :D
1. Filmul a fost din multe puncte de vedere prea "tehnic". Nu neaparat ca baietii tot scriau cod :P si vorbeau de geeky things, dar si latura judiciara abordata a ocupat foarte mult "spatiu" si de la un punct incolo a devenit putin plictisitoare (cel putin pentru mine...).
2. Eu am ras la film... si Ovi... si DIN CAND IN CAND mai radeau si cei din sala. Si cred ca acest lucru nu s-a intamplat numai in Romania, dar si in orice sala cu oameni mai putin familiarizati cu domeniul informaticii si care apreciaza ironia...gen :D. Deci umorul ar fi putut sa aibe mai multe faze "pentru toata lumea". Nu enorm de multe, dar inca 2-3 si ar fi fost suuuper ok.
3. Filmul este construit, asemenea "Slumdog Millionaire", pe 2 planuri care trimit unul la celalalt... In timpul proceselor lui Zuckerberg sunt inserate un fel de "flash-back-uri" :P cu momentele la care discutiile fac referinta. Fooarte frumos. Insa, in filmul lui Danny Boyle, era un crescendo foarte bine calculat... incet incet pana la KAPAU! Deci (din nou), o crestere a tensiunii putin mai evidenta ar fi fost WOW :D
(in Se7en, Fincher reuseste sa faca aceasta constructie gradata foarte frumos).
4. Da, nu este un film cu politisti sau gangsteri, nu vrem sa fie nici telenovela sau film pentru femei :P, insa aici pana si turning-point-urile mai "emotionale" sunt destul de "netensionate". Da, stiu poate oamenii inteligenti si geeky nu se enerveaza la fel...but still. As fi vrut putin mai multa drama. Nu multa, dar putin mai multa drama. Sa pot empatiza mai bine cu eroul. Da, inteleg problema lui... inteleg ca el isi da seama ca e singur... inteleg ca regreta multe... inteleg ca a gresit in incercarea sa de a-si face multi prieteni sus-pusi si relatii, si a pierdut exact autenticitatea primilor sa-i prieteni (adik a PRITENULUI) adevarati. Dar imi pasa asa de putin de el incat ca lectia invata de public, e mult diminuata. FOARTE MULT!
5. Da, e un film mai de "auteur", mai "de nisa", dar nu e cel mai bun film al lui Fincher... nu va ramane in memoria colectiva... nu e nici Fight Club, nici Se7en, si nici pe departe Slumdog Millionaire. Da, poate astea sunt "alte genuri", "mai de public"... daar doar cateva "sutimi" ar fi fost nevoie ca si "The Social Network" sa fie printre ele.
Vroiam sa vorbesc putin si despre Ascultare... sper sa nu bat campii prea mult :)
Dupa ce-am vazut si filmul de aseara, si dupa ce am mai prins niste discutii interesante la radio, mi-am dat seama cat de NEATENTI sunt oamenii la ceea ce le spui. Poate pe politicienii care dezbat violent la TV ii pot intelege ca "nu se asculta" unul pe altul cum trebuie... poate pe cei care nu se cunosc prea bine si au discutii, ii pot intelege... poate pe parinti si copii care se cearta, ii pot intelege... insa NU inteleg prietenii care nu asculta...
Nu inseamna ca prietenii fac asta intentionat, dar o fac... oamenii AUD doar ceea ce VOR sa auda. Iti cer sfatul, si, de fapt, vor o confirmare. Vor solutii la o problema, si, de fapt, vor sustinere la solutia lor deja propusa. Discuta cu tine chestiuni mai mult sau mai putin personale, dar, de fapt, vor numai sa fie sprijiniti, nu influentati. Nu stiu daca acest lucru e bun sau rau... dar cu siguranta nu e SINCER.
Oamenii vor "confidenti", cu care sa poate vorbi orice, dar, de fapt, vor doar sa se planga, sa spuna ce au pe suflet, sa se descarce... poate rolul unui prieten e acesta: esti o metoda de calmare si relaxare pentru cei din jurul tau. Din nou, nu-mi dau seama daca e bine sau rau, dar asa stau lucrurile.
Cred ca ar trebui sa "ascultam" mai bine...atat atunci cand cineva ni se "descarca", cat si atunci cand ne sunt spuse sfaturile, ideile sau parerile cuiva... in special, cand acestia sunt PRIETENII nostri.
Cam atat pentru azi... we need our own personal Jesus, more than his Salvation :)
citisem un proverb turcesc pe vremuri, pe care acum nu-l mai gasesc, care suna cam asa:Prietenul te face să plângi, duşmanul, să râzi.
RăspundețiȘtergereprietenul ar trebui sa-ti dea un raspuns obiectiv, care de multe ori nu e cel pe care ni-l dorim insa macar e sincer, macar iti spune ceea ce nu vrei sa vezi sau ceea ce refuzi sa vezi. nu e orb mai mai ca cel ce nu vrea sa vada.
acuma... eu zic ca trebuie sa existe un echilibru, asa cum albul si negrul au multi copii gri tot atatea posibilitati de a asculta si de a sfatui pe cineva sunt. e important sa-ti cunosti bine prietenii si le arati cand nu e bine sau sa-i sustii cand simti ca au nevoie de acea mana care sa-i impinga. uneori mana aia poate fi magica si poate transforma ceva utopic in ceva real. ce am invatat insa e ca binele altora e binele pe care si-l doresc ei pt ei nu binele pe care il doresc eu pentru ei. oamenii trebuie sa aleaga pentru ei, poate ca cel mai bun sfat e: fa ce e mai bine pentru tine!
acestea fiind scrise, te pup si iti doresc sa ai parte de ceea ce-ti doresti!
pentru ca mi-am scos maseaua de minte si mi se zice zana maseluta si pot sa fac vraji trimit putin praf de zana in ajutor!