Fragmente de Iubire

    Tocmai am terminat cartea lui Nicole Kraus.... WOW!!!
A fost jhhds hfhjffjhvjw3409oisdfjibj YEAAAH!!!!
Nu pot sa zic ca citest enorm, dar in ultimii ani am intalnit putin carti care sa ma bucure intr-atat... parca am 13 ani si tocmai am terminat sa citesc intr-o zi Harry Potter and the Goblet of Fire. I am such a nerd :D
    Sper din tot sufletul ca ecranizarea, care trebuie sa apara in 2012 (desi nu sunt mult detalii legate de productie pe imdb...), sa se ridice la nivelul cartii si sa aibe un regizor bun care sa puna macar un sfert din savoarea romanului in film...un Inarritu sau Cuaron sau del Toro sau Yann Samuell (Jeux D'enfants)...
    Anyway...o sa continui cu un mic fragment din carte... nu are stricta legatura cu firul epic, dar e asa...fluffy :)

 

   “E cu putinta ca prima femeie sa fi fost Eva, dar prima fata va fi intotdeauna Alma.
     Poate ca prima data când ai vazut-o pe Alma aveai zece ani. Statea in soare si isi scarpina picioarele. Sau desena cu un bat litere in praf. La scoala o trageau de par. Sau tragea ea pe altii de par. Si o parte din tine se simtea atrasa de ea, iar alta parte din tine rezista - prefera sa faca un tur cu bicicieta, sa arunce o piatra, sa nu se incalceasca in complicatii. Simteai, in una si aceeasi suflare, forta unui barbat si mila de tine însuti, care te facea sa fii mic si indurerat. O parte din tine gandea:

<<Te rog, nu te uita la mine. Daca nu te uiti, pot sa ma indepartez>>.

Alta parte din tine o ruga: <<Uita-te la mine!>>
      Daca iti aduci aminte de prima oara când ai vazut-o pe Alma, iti aduci aminte si de ultima oara. Clatina din cap. Sau se dizolva dincolo de camp. Sau de fereastra ta.

Vino înapoi, Alma! Strigai. Vino Inapoi! Vino Inapoi! Dar nu a venit.

      Cu toate ca pe atunci erai baiat mare, te simteai pierdut ca un copil. Si cu toate ca mandria iti fusese stirbita, te simteai la fel de urias ca si iubirea pe care i-o purtai.
A plecat si in urma ei nu a ramas decât spatiul in care ai crescut pe langa ea, ca un copac care creste lânga un gard.
       Timp indelungat spatiuil a ramas vid. Poate ca ani intregi. Când, in cele din urma, s-a umplut, ai stiut ca noua dragoste pe care o simteai pentru alta femeie nu ar fi fost posibila daca aceasta nu era Alma. Daca n-ar fi existat Alma, n-ar fi existat un spatiu vid si nici nevoia de a-l umple.

      Fireste, sunt si imprejurari in care baiatul in chestiune refuza sa inceteze sa strige din strafundurile fiintei lui dupa Alma. Declara o greva a foamei. Implora. Umple o carte intreaga cu dragostea lui pentru ea. Staruie si preseaza pana când ea nu o sa aiba de ales si o sa vina inapoi.

      De fiecare data când ea a incercat sa plece, stiind bine ca asta era ceea ce trebuia sa faca, baiatul a oprit-o, implorand-o ca un nebun. Asa incât s-a intors de fiecare data, oricât de des sau oricât de departe a incercat sa plece. A aparut tacuta in spatele lui, si i-a acoperit ochii cu palmele, ruinând orice sansa ca altcineva sa mai poata veni dupa ea.”