Un tren... O odisee... si multe lucruri pe care as vrea sa le spun, dar nu pot

    Eu nu sunt o persoana extraordinara... aproape deloc... e incredibil cum te poti obisnui cu acest gand, si cum poti trai cu el... nu inseamna ca am potential sau talent sau alea alea, ci pur si simplu imi dau seama ca sunt (sau au fost, sau vor fi) multi oameni mult mai BUNI decat mine. Si, astfel, incerc sa fac cat de bine pot tot ceea ce fac... sa ajung cat mai aproape de "acei oameni buni". E foarte vag si "departe" acest ideal...
     Incerc sa ma cunosc cat de bine pot... si totusi ma surprind... am aflat ceva ce nu ar fi trebuit sa aflu... cel putin, nu in felul ilicit in care am aflat eu :P... si imi tremura mainile pe tastatura... imi simt nervii care pulseaza... simt ca as putea face lucruri regretabile in acest moment... ma simt atat debil emotional acum incat WOW oiuawhfherhf9ah8awhhewfc ufu7y8y3ufhiuuihcfu.
    Ieri a fost o zi foarte ok... chiar draguta si eficienta as putea spune... si azi... azi NU AR TREBUI SA FIE.


     Ieri am mers cu trenul... Brasov-Bucuresti... Doamne, e o anumita placere sadica sa observi oamenii din jur... mai ales prostia lor. In fata mea stateau 2 cupluri de studenti la ASE... oooo, Doamne! Timp de 2 ore una din tipe (de la Cibernetica) a tot incercat sa le explice baietilor ceea ce fac programatorii si ce fac aia de la cibernetica si alte alea alea legate de programare...
     Eu nu stiu chiar asa de multe la info... am facut un liceu international de info, dar am dat la regie dupa :P Chiar si asa nu puteam sa ma stapanesc sa nu rad la toate ineptiile pe care saraca fata le scoatea pe gura... ce sa mai zic de uimirea celor 2 studenti care tocmai terminasera de citit Ziarul Financiar si Business Week. Intentiile ei erau bune, dar pur si simplu NU reusea sa le exprime cum trebuie... :))))
Ohhh...si la un moment dat au inceput sa vorbeasca de pensii si sistemele auxiliare =))))))
     Da :D... bine ca aveam laptop-ul la mine si puteam sa lucrez la ceva in timp ce asistam la acest stand-up involuntar.
      Oare asa gandeste "tineretul" azi ?! CE BINE!! In seara asta vom continua ce facem in fiecare seara, Pinky! We're trying to rule over the world!


    Asta gandeam ieri... si ieri pare acum atat de departe... dupa ce am ajuns in Bucuresti, Nicole m-a invitat sa merg cu ea si Andrei si 2 prieteni de la regie teatru la Odysseia teatrului din Craiova... piesa se joaca in cadrul FNT la Odeon.
Spectacolul a inceput chiar bine... improvizatie... cu elementele frumoase de regie... glume cu publicul... polipropilena pe jos :P... Din pacate, de la un punct in colo, improvitatia e fost greu de tinut in frau... regizorul a facut cat i-a stat in putere, insa cand totul e lasat la voia "sortii", E GREU. Si incet incet spectacolul a devenit o mica cioaca... se rade, se mai joaca, se mai recita, mai se incearca aplicarea unei idei regizorale (insa "soarta" n-o aplica cum trebuie :P), se aplauda... deh... nu se chinuie creierul duminica seara.
    Oricum spectacolul a fost mai ok decat ma asteptam... si cum eu ma astept la dezastre intelectuale formate din refularile regizorilor (in special sexuale) :P, e destul de usor sa te ridici peste asteptari...

     Inca imi tremura mainile... CE PROST SUNT! As vrea sa uit totul... si ce-a fost bine si ce-a fost rau... totul... numai sa nu mai ma simt asa acum... Probabil, candva, voi uita...insa, voi avea cateva cicatrici prea mari ca sa le ascund.

     Azi am inceput o cura... de slabire :P. You will be here to assist my FAIL :D
Cateva luni trebuie sa mananc doar carne si branzeturi... nu pare atat de greu... desi Nutella ma ispiteste de fiecare data :).

      Si tot imi tremura mainile... si imi transpira... si as vrea sa uit :)...nu pot... as vrea sa spun sau sa scriu tot, dar nu pot...
     E mult de lucru azi... nu cred ca o sa mai ajung la film diseara... ma uit la taietura si ma gandesc la cat de mare o sa fie cicatricea.