O Carte iubitoare, un Tren american & unde se duce Dragostea

   Am vrut sa incep sa scriu de duminica noaptea si doream sa scriu multe chestii, dar zilele care au trecut mi-au schimbat destul de mult gandurile...

    Duminica furam la Unstoppable... ultimul film al lui Tonny Scott...cel mai bun film al lui din ultimii cativa ani dupa Man on Fire...adica mai buna decat Deja Vu, Perlham 123 sau Domino :)
    Filmul e destul de simplu epic... avem un erou dragut si sexy, Chris Pine (il stiti din ultimul Star Trek), care, ajutat de Denzel Washington, reuseste sa opreasca un tren scapat de sub control (fara conductor si fara frane, si plin de substante toxice). Firul principal se imbina frumos cu si cateva planuri secundare...viata privata cu probleme in cuplu a eroului, problemele social-economice si impactul lor asupra oamenilor din societatea feroviara, lupta cu birocratia ierarhiei profesionale etc. Astfel tema luptei omului cu calamitatile este foarte bine reprezentata...nepatetic, simplu, pe intelesul tuturor si cu oleaca sare si piper.
   Tehnic filmul este IMPECABIL...gen... nu prea am ce sa comentez... e Tony Scott... gen :D
Deci: de VAZUT! Filmul nu este genial, dar umple o seara cu o tensiune bine gradata si un final fericit. :)

   Ce mi-a ocupat timpul mult mai placut in ultimele zile este o carte pe care am inceput s-o citesc sambata, cand am vazut ca tot pierd jucand pe Xbox-ul frate-lui meu...cautam ceva in dulap si am dat peste ea printre alte chestii... credeam ca nu e cine stie ce... "Istoria Iubirii"... probabil ceva siropos de dragoste... scrisa de un Coelho feminin... insa scriitoarea Nicole Krauss mi-a depasit cu MULT asteptarile.
   Pur si simplu nu am putut s-o las din mana pana noaptea tarziu cand am adormit. :) Eram ca un copil care a descoperit o noua jucarie super-misto. :D
   Cartea este despre dragoste... dar vorbeste despre sentimente foarte subtil... prin 3 povesti care usor usor se intrepatrund mai mult sau mai putin direct... o fetita ramasa fara tata care incearca sa-si faca fericita mama, un batranel care isi pierde dorinta de a mai trai, si scriitorul asa-zisei "Istoriei Iubirii".
   E o carte despre o carte despre dragoste...fiecare dintre povesti cu un stil aparte narativ, fiecare personaj foarte bine conturat si incojurat de alte personaje foarte frumos surprinse si care pun in valoare mai bine eroul. Detaliile sunt extraordinare, ironia si umorul subtil sunt in fiecare pagina. Dramele sunt mari, insa perspectiva ludica duce totul intr-alta lumina. Totul e mai clar. Amar, dar cu zambetul pe buze, constient si sincer.
   Poate mi se pare mie prea buna... mai mult ca sigur sunt subiectiv... chiar si asa, merita sa va aruncati ochiul macar pe cateva pagini. Si daca va inspira, cititi mai departe.

   Acum cateva seri ma uitam captivat la un documentar pe Discovery Science despre Univers... Morgan Freeman nareaza ceva despre gaurile negre si teoria conservabilitatii in univers... foarte frumos :) probabil putea sa vorbeasca si despre covoare si tot l-as fi ascultat fara sa ma dezlipesc de ecran. :P
    Pana la urma ajung ei la concluzia ca Hawking se insela si ca pana si in cazul gaurilor negre se pastreaza aceleasi legi: tot ce intra, trebuie sa iasa. Nu conteaza cum sau unde sau in ce forma, important e ca nu se pierde nimic. Balansul universului nu este intrerupt.
    Ce se intampla insa cu sentimentele? Ce siropos suna :P inca putin si ajung la Marutza sau la De 3 ori Femeie :))
    Insa intrebarea ramane... ne conservam noi iubirea? cand nu mai iubim pe cineva ca la inceput, cand totul se termina, unde se duce toate dragostea din nou? se reconverteste in deprimari sau cautari, in speranta sau in nervi? Cum reuseste sa reapara la fel de tare ca prima oara? Mai apare oare la fel de frumos sau se pierde cu fiecare dezamagire? Exista un constant al sumei sentimentelor intr-o fiinta umana? Daca iubesti enorm, poti ura in acelasi timp la fel de mult? Sau cand urati foarte mult si esti plin de remuscari, regrete si nesiguranta, poti iubi cum trebuie?
    Trebuie sa existe un balans... ceea ce e surprinzator este aceasta "convertire"... ce simplu ceva pozitiv poate deveni negativ si in cazul sentimentelor... nu putem scapa de cauzalitate si alte legi universale nici cand iubim... foarte frumos...insa foarte trist pe de alta parte. :)