Nu-mi place frigul... si toamna mi se pare destul de over-rated :D... toti visatorii melancolici si alea alea... si bine ca sunt frunzele colorate, dar imi ingheata toate cele daca incerc sa ma plimb... singurele parti bune ale acestui anotimp sunt inceputul (foarte scurt, dar inca cald :P) si faptul ca-ti dai seama ca in viitorul apropiat vin sarbatorile. Asta cu sarbatorile e cu dus si-ntors... tot scurt...siii cheltuielile cresc, si nu intotdeauna satisfactia daruirii cadourilor e destul de mare.
Cu toate astea, din cand in cand, sunt momente cu "combinatii" reusite... in ultimele 2 nopti pe la 3 dimineata, ceva ploaie, cu ceva asflat reflectorizant al reclamelor luminoase din centru, cu absenta masinilor si oamenilor si cu o perpectiva larga "din balcon" :P au creat o atmosfera placuta... foarte placuta. Si drumul spre casa, in care am prins majoritatea semafoarelor pe verde, cu cd-ul cu Dire Straits si Queen la un nivel sonor ridicat (pentru a ascunde huruitul Tunetului Albastru :P), a parut foarte placut. Foarte. Exact ca in inceputul de la Taxi Driver, numai ca in sensul opus. :)
Soooo, mi-am limpezit putin gandurile din ultimele zile... calm, nemultumit, dar satisfacut cumva.
M-am tot gandit daca oamenii se schimba cu adevarat sau nu... Eu cred ca odata ajunsi la o anume "maturitate" (desi termenul e prost folosit in cazul de fata, pt. ca marea parte dintre noi nu ajung sa fie "maturi" :P), adica prin liceu-facultate, personalitatea si valorile morale ale oamenilor se cristalizeaza. Astfel, dupa aceasta perioada, schimbarile posibile sunt foarte mici si foarte foarte lente.
Si totusi, aud de la multa lume ca "s-au schimbat" sau ca cutare "e total diferit" (de cele mai multe ori in sens negativ :|). In majoritatea cazurilor, evaluarea initiala asupra persoanei in cauza fost de la inceput eronata, si deci situatia actuala nu contravine cu trecutul. Sau, foarte rar :P, cristalizarea are loc putin mai tarziu... poate inca 1-2 ani. Exista si exceptia unui eveniment deosebit de grav, cand impactul este foarte mare si uneori modifica cristalizare...indiferent de stadiul ei.
La final, problema mea nu e cu cei din jurul meu, ci cu mine... M-am schimbat eu in ultimii ani? Valorile morale, credinta si sperantele (ideile in esenta lor) sunt exact ca acum 6 ani... de regretat nu regret nimic... si totusi ma intreb mai des "ce-ar fi fost daca"... ma comport diferit acum? am fost prea rau/prost/dobitoc in nu stiu ce situatie? am devenit prea indulgent/tolerant/mandru ?
Defecte am destule... le stiam si le stiu... poate ca, relationand mai mult cu cei din jurul meu in ultimii 6 ani, am inceput sa le vad in ce in ce mai bine. Sunt constient de ele... voi reusi sa le depasesc? macar partial? Nu cred... si daca se va intampla, probabil va fi prea tarziu :P
Nu stiu daca e "de bine" sau "de rau"... aceste valori labile nu cred ca se aplica... dar cu siguranta densitatea in timp a "ce-ar fi fost daca" va creste proportional cu varsta. Singura mea speranta e sa nu fie o crestere exponentiala :)
Poate in seara asta mai prind cateva lumini lungi in asfalt...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu