Azi m-am trezit cu o stare destul de buna :) Visasem ceva...interesant :P
Anyway, ultima perioada fu destul de incarcata de regrete sau ceva de genu'... lucruri pe care credeam ca le-am facut gresit si care daca le-as fi facut altfel ar fi dus la un cu totul altfel prezent... dar am realizat ca in situatiile respective am facut tot ceea ce puteam eu mai bine. Poate nu cum trebuie, poate am fost prea dur sau sever, dar in context-ul respectiv n-as fi putut face mai bine... deci gata cu regretele. Ce-a fost, a fost. Let it burn!
Din pacate n-am prins Egoistul azi... am ajuns doar la Aici la Portile Beznei la Sala Mare. Ohhh, doamne! Credeti-ma, inteleg si pot tolera multe "lucruri" ale teatrului romanesc:
- inteleg ca nu mai puteti face regie ca la carte si ca vreti ceva mai modern;
- inteleg ca vreti sa folositi toate metaforele mai mult sau mai putin patetice pentru a arata cat de inteligenti sunteti;
- inteleg ca nu va intereseaza parerea publicului larg, pt. ca, dehh, voi faceti arta;
- inteleg ca trebuie sa ma bucur doar de unele lucruri/momente/faze mici, pentru ca un spectacol frumos cap-coada e greu sa gasesc;
- inteleg ca toate refularile voastre (in special cele sexuale) le puneti fara nici o indoiala in scena (si nici macar cum trebuie... daca tot o faceti macar sa se ridice "ceva"...dar se intampla exact opusul);
Daaaaar nu inteleg de unde si pana unde teatrul romanesc a adus la stadiul de ARTA lalaiala, "burtile", timpul FARA NICI O VALOARE... nu inteleg! de ce trebuie sa lungim atat de mult TOTUL. De ce repetati cu atata inversunare anumite chestii?? Credeti ca ajungeti la o "figura de stil"?? NUU!!! Ajungeti la oameni care se intreaba la ce **** lor au venit! Credeti ca sunt persoane care intra in sala la mijlocul piesei si au nevoie de ceva timp de acomodare?? NUUU! Nici macar la cea mai tampita telenovela, nu se intampla aceasta MARE PIERDERE DE TIMP. Si oricat ar incerca ORICINE sa-mi explice nu stiu ce mare arta din momentele astea moarte, NU ARE CUM!!
Ori esti creativ si gasesti lucruri/actiuni/REGIE de pus in momentele astea, ori le TAI. Pur si simplu. Nu e asa de greu... credeti-ma, dragii mei artisti!
Deci, da, si Aici la Portile Beznei, a lui M. Manutiu are aceasta MARE HIBA. Si daca peste alea mici pot sa mai trec, peste asta NU MAI SUPORT. Cred si Euripide, dupa opera caruia a fost inspirata, daca ar vedea-o ar spune: "Pana Aici!"
Bine ca am reusit sa vad un film mai "compact" dupa :P. The Kids Are All Right e despre o familie atipica... 2 lesbine iau sperma de la un donator anonim si faca amandoua cate un copil. Traiesc fericiti pana cand copii vor sa afle (si AFLA :P) cine e tatal lor biologic. Acesta, ca orice barbat :P, le da viata peste cap. Plot-ul e ok... de fapt, TOTUL e ok la film... muzica, regie, imagine, joaca actorii INCREDIBIL, daaar finalul m-a dezamagit groaznic... adica totul se termina cumva cu bine, dar fara a rezolva deloc o problema care mie mi se parea importanta... poate sunt eu barbat si exagerez. Oricum, e de vazut si de ras.
Iar, "dau din casa" dupa cum spune Cata :P, dar pur si simplu asta simt acum...
Draga mea, mi-ai scris... de fapt, mi-ai lasat un offline... si m-am bucurat foarte mult... foarte :) desi mi-ai spus aceleasi lucruri care mi le-ai spus si ultimele dati...
Nu vreau sa "las semne"... nu o fac neintentionat... stiu ca citesti din cand in cand ce mai scriu pe pagina asta roz, dar altceva nu fac... scriu despre ceea ce ma macina... si tu esti undeva p-acolo gen... gen de multe ori :) ... Stii, unul dintre lucrurile pe care le facem cel mai des este sa uitam. Creierul nostru pur si simplu sterge din memoria noastra (cel putin cea pe care o putem accesa constienti :P) toate lucrurile care par neimportante, cotidiene sau chestii d-astea. Si, desi pare usor in marea parte a cazurilor, cand iubesti pe cineva e "putin" mai greu... pur si simplu, chestia asta nu se spala... tu ai reusit cumva sa mergi mai departe si incerci sa te concentrezi pe ceea ce crezi ca te-ar putea face fericita sau implinita sau realizata sau cum vrei tu sa-i spui. Ma bucur foarte mult pentru tine!
Dar eu sunt un barbat prost... ca cel din filmul din noaptea asta. Eu nu pot sa ma "schimb" asa de repede fara nici un motiv bine pus la punct. Tot ce pot sa fac este sa astept... eu nu am cautat niciodata relatii sau mari iubiri :P... am ajuns cumva in mijlocul lor si m-am bucurat de ele.
Asa ca astept... uneori cu sperante mai mari si melancolie...alteori cinic si obiectiv... uneori tremurand si simtindu-ma ca un cur... alteori calm si realist... nu ma pot schimba. Imi pare rau daca te fac sa suferi in vreun fel... daca te ingrijorez sau te indispun... uita-ma. nu-ti mai aminti. Stiu ca tu poti face lucrul asta mult mai usor decat mine. Gaseste motive sa faci lucrul asta... iti va fi simplu :)
Eu asa sunt... asa am fost inainte de tine si asa sunt si dupa tine... mai o depresie, mai o melancolie, mai o speranta, mai o zi frumoasa, mai un ras mai tare, mai ceva de munca, mai o ideea noua...
Nu-mi mai cere sa te uit, ca sa poti tu merge inainte cu o constiinta mai mult sau mai putin "curata"... e naiv ce-mi spui. Soo... nu prea avem ce face... deciziile au fost facute... ce-o fi, o fi. Nu-mi place sa ma las la "indemna" sortii, dar nu prea am de ales. :)
Hai ca incep sa ma repet si iar e 4 dimineata... am redescoperit azi o melodia draguta, exact pe idee :)
Dire Straits - We're Do You Think You're Going.
It takes a weak heart to forget
RăspundețiȘtergere